Totul a început cu mai bine de zece ani în urmă, când Wolfram Schier, pe atunci asistent al Universităţii din Wurzburg, şi-a descoperit aceleaşi afinităţi de cercetare cu arheologul timişorean Florin Draşovean. Ambii erau interesaţi de cultura neolitică Vinca, cercetările anterioare fiind subiectul tezei de docentură a tânărului asistent - pe atunci - Wolfram Schier şi a celei de doctorat pentru Florin Draşovean. Preocupările lor s-au conceretizat în investigarea sitului arheologic de la Uivar, una din cele mai importante aşezări neolitice din sud-estul Europei şi cea mai însemnată din Banat. În premieră pe un şantier arheologic românesc, a fost folosită prospecţiunea geomagnetică, care a permis delimitarea aşezării şi localizarea vestigiilor preistorice. Cercetările, începute în 1998, continuă, începând de astăzi, cu o nouă campanie de săpături, care va dura până la jumătatea lunii septembrie.

Săpăturile de la Uivar au scos la iveală o aşezare cu caracter protourban, înconjurată cu cinci şanţuri de apărare, în care locuinţele erau aşezate în jurul unei piaţete centrale. Până în prezent au fost cercetate aproximativ 20 de case neolitice, care, pe baza inventarului descoperit, aparţin neoliticului târziu (aproximativ 4900-4700 î.d. Chr.). "Partenerii germani au investit cam 300.000 de euro în cercetările făcute, deoarece s-au efectuat anlize multidisciplinare deosebit de costisitoare" spune dr. Florin Draşovean, care, împreună cu profesorul Schier, este coordonatorul şantierului de la Uivar. "Un studiu al zonei a pus în evidenţă dispunerea locuinţelor şi a şanţurilor, s-au făcut analize de radiocarbon pentru datare iar pentru reconstituirea mediului natural s-au făcut studii asupra polenului fosil şi a seminţelor descoperite în timpul săpăturilor".

În aşezarea neolitică de la Uivar au ieşit la iveală vase de ceramică, unelte de piatră cioplită şi şlefuită, idoli de lut. De departe însă, cea mai senzaţională descoperire de la Uivar este fragmentul unei măşti de lut, scoase la suprafaţă în anul 2001, care, până în prezent, este un unicat. "Bucata descoperită reprezintă jumătatea unei măşti, pe care se văd locul ochilor şi gura. Este vorba de o mască rituală folosită de şamanii tribului, care avea rolul de a-l transforma pe om în zeu. O analogie ar putea fi o statuetă descoperită în judeţul Caraş-Severin, care are în mână o astfel de mască, deoarece, în lumea primitivă, acestea erau un accesoriu al celor care practicau magia" explică Florin Draşovean semnificaţia măştii.

Masca a fost înfăşurată într-un bandaj gipsat pentru a fi protejată şi a se preveni degradarea ei. Partenerii germani s-au oferit să restaureze masca pe o parte din banii alocaţi proiectului, operaţiunea urmând să se desfăşoare la celebrul laborator de restaurare de la Mainz. Tot ei erau aceia care asigurau cheltuielile de transport şi cele pentru asigurarea măştii. Pentru scoaterea acesteia din ţară era însă nevoie de avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, care, în ciuda declaraţiilor guvernului care se arată dornic de a integra România în Uniunea Europeană, a spus un "Nu" hotărât şi a decis că masca se poate restaura la fel de bine şi la laboratorul din Iaşi. Comisia Muzeelor, care a luat această decizie, a ignorat însă faptul că laboratorul din Mainz dispune de aparatură inexistentă în România, care ar putea evidenţia aspecte de interes major, care, altfel, se vor pierde pentru totdeauna. "La Mainz masca ar fi putut fi expusă la lumină polarizată, există aparate care <<văd>>, chiar după mii de ani, dacă, de exemplu, masca era acoperită cu ţesătură, din ce era aceasta făcută sau dacă exista pe aceasta pictură. Noi avem specialişti foarte buni dar nu avem dotarea tehnică necesară. Vom restaura masca în ţară dar, evident, se vor pierde toate informaţiile care ar fi putut fi obţinute în urma studiului făcut în Germania" mărturiseşte, cu regret, Florin Draşovean.

După refuzul ministerului de a permite scoaterea măştii neolitice din ţară, s-a ajuns la o soluţie de compromis. De comun acord cu partenerii germani, s-a convenit ca arheologii care au venit la Uivar pentru continuarea săpăturilor să fie însoţiţi de un specialist de la laboratorul din Mainz, care va restaura masca la Timişoara, împreună cu Alexandru Fota, restaurator la Muzeul Banatului.

dr. Florin Draşovean, arheolog

ŞANTIER INTERNAŢIONAL. Pe şantierul arheologic de la Uivar va lucra o echipă tehnică alcătuită din 37 de arheologi şi studenţi de la mai multe universităţi din ţară, precum şi de la universităţile din Wurzburg, Heidelberg, Berlin şi Leipzig. Vor fi prezenţi, de asemenea, specialişti de la Institutul de Arheologie din Bucureşti, Institutul de Medicină şi Farmacie Timişoara, Muzeul Corvineştilor din Hunedoara, Muzeul Banatului Montan din Reşiţa, profesori de la universităţile din Freiburg, Munchen şi Wurzburg. Campania de săpături din acest an îşi propune să finalizeze cercetările la poarta de acces în incinta cetăţii neolitice, să cerceteze edificiul care ar putea fi sanctuarul aşezării şi să stabilească nivelele de locuire.