Moaştele Sf. Anton de Padova au fost aduse de călugării franciscani din Roman, la biserica romano-catolică Sf. Fecioară Maria (Millennium), din cartierul Fabric şi la biserica greco-catolică "Naşterea Maicii Domnului", de pe strada Vârful cu Dor. Mii de credincioşi de toate confesiunile sunt aşteptaţi să participe la pelerinaj pentru ca rugăciunile lor să fie ascultate şi împlinite de Sfântul Anton, făcătorul de minuni.

Puteri miraculoase

Sub patronajul Conferinţei Episcopilor Catolici din România, moaştele Sfântului Anton, numit şi "Sfântul întregii lumi", "Sfântul minunilor", au fost aduse aduse miercuri, 23 iunie, la Timişoara. Sfântul Anton de Padova, cunoscut pentru activitatea sa apostolică, dar şi pentru minunile care le-a săvârşit, va fi adus în pelerinaj la bisericile romano şi greco-catolice din Timişoara pentru credincioşii de toate confesiunile. "Este un eveniment de importanţă majoră. O bucurie de nedescris pentru sufletele noastre. Sincer vă spun, dacă nu ar exista minuni, dacă nu s-ar vedea şi efectele acestora, cu siguranţă că nici n-ar exista acest cult pentru Sf. Anton" - mărturiseşte părintele Tomasko Peter Pal, parohul bisericii romano-catolice "Sfânta Fecioară Maria", din Piaţa Romanilor.

Sfântul Anton este cunoscut în lumea întreagă pentru minunile şi harul cu care a fost înzestrat. Prin mijlocirea sa, credincioşii aşteaptă să fie binecuvântaţi cu sănătate, pace în familie, căsătorie fericită, reuşită la examene, câştig în procese, uşurarea sufletelor. El este cunoscut de către credincioşi şi ca sfântul care găseşte lucrurile pierdute. În viaţa pământeană, Sfântul Anton a fost predicator şi făcător de minuni. Despre el se ştie că a înviat un copil, că a vindecat mai mulţi bolnavi şi a lecuit, insuflându-le credinţă, multe suflete.

Bustul aurit si Relicvele Sfântului Anton de Padova au făcut deja înconjurul lumii şi au fost purtate în procesiune pe toate cele cinci continente. După 800 de ani de la moartea sfântului, moaştele lui sunt aduse pentru prima dată şi în România. "Importanţa acestui eveniment este enormă. Eu personal port un respect nemaipomenit acestui sfânt, din mai multe considerente: a murit de tânăr, la 36 de ani, a ales calea sărăciei şi a fost un om de o spiritualitate înaltă. În el au găsit ajutor credincioşii şi necredincioşii, bărbatul şi femeia, indiferent de rasă sau de confesiune. El mă face să înţeleg cum iubeşte Dumnezeu oamenii", mărturiseşte preotul Tomasko Peter Pal.

Credincioşii se vor putea ruga în faţa sfântului încă din dimineaţa zilei de miercuri, când moaştele vor fi aduse, în procesiune, la Timişoara. "Garda" Sfântului Anton va fi formată din şapte călugări care vor purta relicvele şi statueta care îl înfăţişează pe sfânt. "Se va face devoţiunea de primire, la ora zece, urmată de liturghia în trei limbi, de rugăciunile personale şi de grup. La procesiunea de seară, relicvele vor fi scoase din biserică însoţite de făclii şi lumânări după care biserica va fi înconjurată de trei ori. Dacă va fi nevoie, biserica va fi deschisă toată noaptea pentru ca toţi oamenii să se poată ruga", spune părintele Tomasko Peter Pal.

CE SUNT MOAŞTELE? Relicvele sau moaştele unui sfânt pot fi de trei tipuri: oseminte (ex ossibus), din ţesuturile trupului (ex massa corporis) şi din piele (ex cute). În timp ce materia osoasă, în mod natural, poate dăinui mai multe secole, celelalte două tipuri de moaşte (ex massa corporis şi ex cute) nu se pot conserva de la sine, deoarece, în mod natural, sunt supuse putrezirii rapide, cu excepţia cazurilor când Dumnezeu, printr-o interventie miraculoasă, le păstrează intacte, ca o probă vizibilă a sfinţeniei de care s-a bucurat în viată sfântul respectiv. De la Sfântul Anton de Padova s-a păstrat, intactă, limba, aflat într-un relicvar special în bazilica din Padova.

REPERE BIOGRAFICE. Sfântul Anton din Padova s-a născut în anul 1195, la Lisabona, în Portugalia, dintr-o familie nobilă. La botez a primit numele Fernando. Este sfinţit preot în anul 1220 şi alege să-şi trăiască viaţa pe calea deschisă de călugării franciscani, ca misionar. Odată numit frate franciscan, primeşte numele de Anton. Într-una dintre misiunile sale, îl întâlneşte pe Sfântul Francisc de Assisi şi îi ascultă îndemnurile. O vreme, fratele Anton poposeşte în schitul din Monte Paolo, la Forli, unde trăieşte în rugăciune. Timp de câţiva ani, predică plin de înţelepciune în mai multe localităţi din Franţa şi Italia. Se retrage în conventul din Camposampiero, lângă Padova, pentru a se îngriji de sănătatea şubrezită. Moare la intrarea în oraşul Padova, în 13 iunie 1231. După doar 11 luni de la moartea sa, la data de 30 mai 1232, este proclamat sfânt.