Turism cu TIR-ul
A plecat din România în 1998. "Simțeam că mă plafonasem într-o slujbă fără viitor", își amintește. A câștigat la Loteria Vizelor și a emigrat în Statele Unite, hotărât să devină artist fotograf. Ajuns în Florida, s-a angajat ca și ospătar într-un restaurant, dar s-a plictisit repede de această meserie și a decis să vadă America. "De mic am fost fascinat de camioanele lor, iar atunci când am hotărât să văd America, mi-am zis să câștig și bani din asta. Am făcut un curs pentru șoferii de TIR, mi s-a dat un camion și, în șapte luni, am văzut toată țara, de la o coastă la cealaltă. Nu este vorba că nu puteam trăi bine cu banii câștigați din această meserie, dar, la un moment dat, lucrurile și locurile au început să se repete, iar atunci am decis că e timpul să renunț", explică Marius Zgîrdea.
Pregătirea
Anul trecut, în mai, Marius s-a mutat din Florida la New York împreună cu soția sa, Bogdana. "Este un oraș halucinant, care te înghite și te face să te simți foarte mic, însă, în același timp îți oferă totul. Este un oraș care te obligă și te ajută să încerci să te găsești. Poate și din această cauză am decis să particip, la 35 de ani, la maraton", spune Marius. Așa că, ajutat și de o invitație obținută prin "pile", Marius, care se lăsase de fumat cu cinci ani în urmă s-a apucat să se antreneze cu multe luni înainte de concurs. "M-am apucat să alerg în iunie și mi-a fost foarte greu la început. Mi se făcea rău și, recunosc, nu am urmat toate instrucțiunile de pregătire. Alergam de obicei prin Central Parc care e imens, o tură măsurând exact 10 kilometri. Am început cu 3-4 kilometri, apoi distanțe din ce în ce mai mari. Cu două săptămâni înainte de maraton am alergat 32 de kilometri și mi s-a făcut foarte rău; de aceea, în ziua concursului nu eram foarte sigur că o să termin", spune maratonistul.
Greutățile maratonului
La 5 dimineața a fost la linia de start, cu două ore înainte de începerea maratonului. "Erau așa de mulți alergători încât, din momentul în care am început alergarea până în momentul în care am trecut linia de start a trecut cam un sfert de oră. Unii veniseră acolo doar să facă show, erau îmbrăcați în costume de Superman și nu au rezistat mai mult de câțiva kilometri. Primele mile le-am alergat foarte încet, pentru că doream să ajung la finish și pentru că era aglomerație. Pe la kilometrul 16 eram deja foarte obosit și am reușit să calc strâmb. Abia 20 de kilometri mai încolo am reușit să primesc niște calmante pentru durere. Însă momentul cel mai greu a fost când am trecut prin fața casei. Îmi venea să mă opresc și să intru. Mi-am dat seama că mai am doar câțiva kilometri până la linia de finish, așa că am continuat", povestește Marius.
O dată în viață
Maratonistul timișorean a terminat în 4 ore, 34 de minute și 34 de secunde după timpul oficial și, în 4 ore, 19 minute și 9 secunde după timpul efectiv, adică din momentul în care a trecut linia de start și până când a ajuns la linia de finish, un rezultat cu exact două ore mai slab decât al câștigătorului, însă destul de bun pentru al clasa pe locul 16.774, adică în prima jumătate a clasamentului. "Sunt foarte fericit că am terminat. La maraton, rezultatul nu mai contează. Este ca și cum ai urca un munte, te ajută să scapi de toate barierele și să devii mai puternic. Maratonul este o încercare psihică. Am văzut oameni de 70 de ani, sau fără un picior, ori în scaunul cu rotile care au terminat. Pentru alții acest concurs este un mod de viață, pentru mine a fost o dambla. Nu știu dacă voi mai concura. Le las altora șansa asta, pentru că, din cei 100.000 care doresc să participe, doar 30.000 ajung să alerge", încheie Marius.