Într-o zi friguroasă de iarnă, pe un ger cumplit, o femeie însărcinată a intrat în toaleta neîncălzită din holul unui spital. Fără ca vreun angajat al spitalului sau vreun pacient să remarce ceva, femeia a născut, singură, în cabina unui WC. O dată adus copilul pe lume, "mama" a rupt cordonul ombilical care o lega de fiinţa căreia i-a dat naştere şi a dispărut fără urmă, abandonând pruncul nou-născut pe pardoseala îngheţată din cabina WC-ului, gol şi cu cordonul ombilical atârnând.

Rândurile de mai sus nu fac parte din scenariul unui film. Ele descriu un caz real, petrecut la Timişoara, în ziua de 8 decembrie 1997.

La un moment dat, o infirmieră a auzit plânset de copil. I s-a părut ciudat, pentru că clinica în care a avut loc naşterea nu este nici maternitate, nici spital de copii. Încercând să descopere de unde se aude plânsul, s-a apropiat, contrariată, de toaleta "frigorifică" de la parter, nefolosită în timpul iernii deoarece nu era încălzită. Acolo, pe pardoseala rece ca gheaţa din cabina unui WC, infirmiera a găsit ghemotocul de viaţă, gol, fără ca măcar să fie învelit în ceva, şi cu cordonul ombilical rupt.

Aşa a păşit pe această lume Alexandru. Acum are şase ani, e un copil sănătos, frumos şi deosebit de isteţ. La toamnă va merge la şcoală. Fiindcă familia care l-a adoptat nu i-a spus încă nimic despre cum a venit el pe această lume şi nici nu i-a dezvăluit încă faptul că părinţii lui biologici sunt alţii decât cei care-l cresc, nu vom dezvălui nici noi identitatea sa şi a femeii care i-a devenit mamă adevărată, înlocuind-o pe femeia care i-a dat naştere şi care l-a abandonat într-o toaletă îngheţată. "Alexandru trebuie să afle de la mine povestea lui, nu din altă parte. Vreau să fiu eu cea care-i spune; eu voi şti când el va fi pregătit şi destul de mare pentru a înţelege", spune mama lui.

Vestea despre copilul abandonat descoperit de infirmieră a ajuns repede în tot spitalul, producând mare agitaţie. Printre medicii care au aflat, impresionaţi, de pruncul găsit la toaletă se afla şi Maria D. În vârstă de 30 de ani, tânăra doctoriţă era căsătorită şi îşi dorea de mai multă vreme să aibă un copil. Cum, după câţiva ani de speranţe zadarnice, a ajuns la concluzia că nu poate da naştere unui prunc, cu câteva luni înainte încercase să înfieze unul. "M-am dus la maternitate, la Odobescu, unde ştiam că sunt mai mulţi copii abandonaţi. Când i-am văzut, mi-am dat seama că nu pot să aleg. Pe ce criterii să-l iau pe unul, şi nu pe celălalt, de lângă el?", ni s-a confesat dna Maria. Nu s-a putut atunci hotărî, şi a amânat luarea unei decizii. Zilele, lunile, au trecut, şi lucrurile păreau să reintre în monotonia cotidiană. Până în 8 decembrie, când a apărut Alexandru. "Atunci mi-am zis că trebuie să mă hotărăsc dacă vreau cu adevărat să am un copil. Şi am zis <<DA>>. Iar în momentul în care l-am luat în braţe, m-am simţit mama lui. Eram persoana de care avea nevoie pentru a supravieţui".

Alexandru a fost dus la maternitate, unde a rămas cinci săptămâni, timp în care medicii l-au supravegheat şi i-au făcut toate analizele. Copilul, care la naştere a avut 2,8 kg, era perfect sănătos. Între timp, dr. Maria D. şi soţul ei au demarat procedurile de adopţie. Senzaţionalul însă nu se terminase. După ce i-a dăruit lui Alexandru o mamă, Maria avea să primească, la rândul ei, un dar pe care l-a privit ca pe un miracol. Era căsătorită de câţiva ani, timp în care încercase, în zadar, să aducă pe lume un copil. La un moment dat, resemnată, s-a împăcat cu ideea că e imposibil să dea naştere unui prunc, acesta fiind şi motivul pentru care a vizitat maternitatea Odobescu cu gândul de a adopta unul. La puţin timp după ce a luat decizia de a fi mama lui Alexandru, viaţa avea să i se schimbe cum nici nu visase.

La doar trei săptămâni după ce a hotărât să devină mama copilului abandonat în spital, Maria D. a simţit că este însărcinată. După ani în şir în care sperase în zadar să aibă un copil, ajungând, în cele din urmă, să se resemneze, destinul avea să-i facă o imensă surpriză: în mai puţin de un an, devenea mama a doi băieţi (diferenţa de vârstă dintre cei doi micuţi e de opt luni şi jumătate). "Copiii au devenit o prioritate şi toate celelalte au trecut pe planul doi. Ei sunt cel mai mare dar pe care l-am primit de viaţă, o bucurie care nu se mai termină. Copiii sunt în stare să declanşeze o stare o pozitivă în om, stare pe care poate doar un pictor talentat o regăseşte în altceva", spune dr. Maria D.

Alexandru este un copil frumos, vesel şi isteţ. Mama şi fratele său înseamnă totul pentru el. Dacă faţă de aceştia deschiderea lui este deplină, faţă de străini e însă mai precaut. Fiindcă este fratele mai mare, are şi "responsabilităţi" în plus. Ca, de exemplu, să dea câte un telefon mamei în timp ce aceasta este la serviciu şi să-i spună că acasă totul este în regulă.

Cât despre femeia care l-a născut, nimeni nu ştie nimic. Nici unul dintre medicii care au auzit de caz nu-şi poate imagina cum a putut o femeie să nască în asemenea condiţii. Mama adoptivă a lui Alexandru însă nu o condamnă: "Nu o acuz pe cea care a ajuns în situaţia asta... Era, sigur, la marginea disperării".

CAMPIONI LA ABANDON. Deşi avorturile au fost liberalizate de mai bine de 14 ani, în mod paradoxal, numărul nou-născuţilor abandonaţi este în creştere, principalele cauze fiind situaţia economică precară a românilor şi lipsa unei minime educaţii. Într-o statistică amară, judeţul Timiş ocupă un nedorit loc doi pe ţară la numărul de copii părăsiţi în spitale şi maternităţi. În anul 2002, în judeţ au fost părăsiţi 124 de copii. În anul 2003, numărul lor a crescut la 307. De la începutul acestui an, în judeţul Timiş fuseseră părăsiţi 60 de copii. Anul trecut, numai la Timişoara au fost abandonaţi în maternitate 42 de copii, în acest an şase bebeluşi au fost părăsiţi la maternitatea "Odobescu" şi la maternitatea "Bega" s-au semnalat şase cazuri de risc de abandon. Acest fenomen, care nu se semnalează nici măcar în ţările lumii a treia, a adus imense deservicii imaginii pe care o are România în ţările civilizate.

CIFRE DUREROASE. Un copil este declarat judecătoreşte abandonat dacă timp de şase luni de zile nu a fost vizitat sau nu s-a interesat de el nici o rudă până la gradul IV. De-abia după pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti în acest sens, un copil este declarat adoptabil.

Statisticile arată că în ultimii cinci ani, în judeţul Timiş au fost declaraţi abandonaţi 598 de copii: 88 în anul 1999,152 în 2000, 118 în 2001, 149 în 2002, iar anul trecut 91.

ABANDONAT ÎN PARC. Numai în acest an, serviciul de autoritate tutelară a Primăriei Timişoara a soluţionat şapte cazuri de copii găsiţi sau abandonaţi, care au venit pe lume în ultimii doi ani şi a căror stare civilă a fost, până nu demult, incertă.

Cu aproape doi ani în urmă, în 30 aprilie 2002, pe o bancă din Parcul Central, nişte trecători au găsit abandonat un băieţel de aproximativ un an. Copilul a ajuns la centrul de plasament "Casa cu Ferestre Deschise". Pentru că, în ciuda căutărilor, părinţii acestuia nu au fost identificaţi, certificatul de naştere al copilului a fost întocmit printr-o dispoziţie a primarului, prin care acesta a dobândit o identitate. Prin lege, sarcina de a da o identitate copiilor părăsiţi îi revine primarului.

NUME FALSE. De regulă, mamele care-şi abandonează copiii în maternităţi o fac cu premeditare. Ele se internează fără acte de identitate, declarînd nume şi adrese care, ulterior, se dovedesc a fi false. Ibolya B. a adus pe lume, în septembrie 2000, un băieţel, dar l-a părăsit în spital. Ea nu a mai fost de găsit nici la adresa pe care o dăduse în Timişoara şi nu a putut fi identificată nici în evidenţele de stare civilă din judeţul Satu-Mare, unde pretindea că s-a născut. Copilul, Marius-Andrei, a fost "năşit" de primarul Timişoarei. Aceeaşi soartă a avut-o şi o fetiţă venită pe lume cu un an în urmă, a cărei mamă a părăsit spitalul la câteva zile după naştere. Ea declarase că e originară din Maramureş şi că a stat o vreme la azilul de noapte de pe strada Brâncoveanu, după care ar fi fost internată în spital, dar cercetările făcute nu au confirmat spusele ei. Fetiţa ei, Ana Maria, a fost inclusă în programul "Graţianii" şi, la fiecare sfârşit de săptămână este musafira unei familii din Timişoara. O altă fetiţă, botezată tot Maria, a avut aceeaşi soartă, deşi mama ei spusese că a crescut, până la vârsta de şapte ani, la Casa de Copii din Sibiu şi ştia ce înseamnă să fii lipsit de dragostea părinţilor. A fugit din spital şi nu s-a mai interesat niciodată de copilul ei. "Doamna Ana" din Piaţa Traian, unde declarase că locuieşte, s-a dovedit a fi o ficţiune.

CE ESTE ADOPŢIA. Adopţia este o măsură specială de protecţie a drepturilor copilului, prin care se stabileşte filiaţia între cel care adoptă şi copil. Pentru o adopţie, persoana sau familia solicitantă trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu, să fie cu 18 ani mai mare decât copilul şi să prezinte condiţii şi garanţii morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.

CINE POATE FI ADOPTAT. Conform legilor româneşti, pot fi adoptaţi următorii copii: copiii pentru care părinţii şi-au exprimat într-o formă autentificată consimţământul pentru adopţie; copiii declaraţi judecătoreşte abandonaţi; copiii cu părinţi necunoscuţi; copiii ai căror părinţi au decedat; copiii ai căror părinţi au fost declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi; copiii ai căror părinţi au decăzut din drepturile părinteşti.

IDENTITATE CONVENŢIONALĂ. Legislaţia în vigoare reglementează toate formalităţile care trebuie îndeplinite pentru ca un copil găsit sau abandonat să capete o identitate: declaraţii şi procese-verbale cu privire la împrejurările în care a fost găsit un copil, un act prin care medicul stabileşte vârsta aproximativă a acestuia, rezultatele cercetărilor întreprinse de poliţie pentru identificarea părinţilor. Abandonul din spitale este constatat de reprezentanţii autorităţii tutelare. Naşterea unui copil trebuie declarată în termen de 15 zile dar legea acordă un termen de graţie de până la 30 de zile. Până la un an, înregistrarea naşterii se poate face cu aprobarea primarului iar după un an numai prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care încuviinţează înregistrarea tardivă, numele şi prenumele fiind dat de primar. În multe cazuri, termenele prevăzute de lege nu se respectă, astfel de situaţii fiind soluţionate chiar cu o întârziere de câţiva ani.

Smaranda Puiu, purtător de cuvânt al DGPDC Timiş

Smaranda Puiu, purtător de cuvânt al DGPDC Timiş