de Ildico ACHIMESCU

Până la Revoluţie, tânărul critic literar Mircea Mihăieş citea şi scria doar "ceea ce se putea scrie despre generaţia '80". Apoi, a venit momentul ieşirii din acel ipotetic turn de fildeş, fiindcă "un scriitor e mai mult decât un om care compune nişte texte". A fi apolitic, consideră el, era totuna cu a fi iresponsabil. Cea mai incitantă dintre provocările profesionale: "ne-am trezit într-o lume foarte interesantă", despre care trebuia să se scrie repede; "nici unul dintre noi nu mai avea răbdare".

Scurt, ofensiv

Felul de a scrie era parcă impus de evenimentele care se cereau a fi puse pe hârtie: direct, ofensiv, în doar câteva fraze puternice. Aşa a scris şi scrie în coloanele revistei "Orizont", pe care o conduce de 15 ani, în celebrele editoriale din "România literară", mai nou, şi din "Cotidianul". Condeiul său a fost la fel de tăios-obiectiv cu fiecare dintre şefii de stat aflaţi la un moment dat la cârma ţării, cu oricare dintre liderii politici ai momentului. Dintr-o bucată, neiertător de dură este şi fiecare prezenţă TV a lui Mihăieş, aflat în prim-plan printre preferaţii publicului, alături de Cristian Tudor Popescu sau Mircea Dinescu.

Din prietenie

Pe un asemenea val al respectului şi popularităţii fiind, aproape orice fotoliu de greutate ar putea fi vizat de acesta. Mircea Mihăieş ripostează ca şi cum ar pune de-un editorial: "Nu mă interesează să reprezint ceva sau pe cineva; mă reprezint pe mine". Cu toate acestea, de curând, a acceptat să devină unul dintre cei doi vicepreşedinţi - alături de Tania Radu - ai Institutului Cultural Român. "Ţine de prietenia cu Horia Roman Patapievici (coordonatorul institutului, n.r.). Treaba noastră este să vindem cultura română în străinătate", subliniază el.

De bună voie

Personalul superbei vile, fostă a lui Malaxa, care găzduieşte Institutul Cultural Român, fusese, până mai ieri, supradimensionat: 200 de oameni; cei mai mulţi dintre ei aveau şi alte locuri de muncă, acesta aducându-le "un mic bacşiş". Venirea lui Patapievici a determinat plecarea, de bună voie, a unei părţi a angajaţilor. "Dintre cei rămaşi, unii nu vor accepta să muncească, alţii nu pot munci, chiar dacă vor. Va fi agasant momentul în care le vom spune unor oameni că nu corespund ideilor noastre". "Parodia de editură, care scotea cărţi în tiraje de 200-300 de exemplare" va fi remodelată din temelii şi va scoate cărţi despre România adresate străinătăţii: ghiduri pe domenii sau pe ani, traduse nu de "clienţi", ci de vorbitori nativi ai respectivelor limbi străine.

Slujbaşi tineri

"Anexa culturii române", în formulare-Mihăieş, va fi populată - şi la sediul din Capitală, dar şi la cele nouă centre culturale româneşti din lume - de "personaje care pot face treabă", selectate din rândul generaţiei tinere. Acestora li se cere mai ales să fie buni... funcţionari; în clipa de faţă, acesta este şi idealul "vice"-ului timişorean: "am ceva trecut, ceva experienţă de funcţionar; întotdeauna eram respectat mai mult pentru muncă".

Transparenţă de iulie

Până prin luna iulie va dura, la Institutul Cultural Român din Bucureşti, perioada de trecere spre o nouă marcă, o nouă identitate. Din toamnă, motoarele vor dudui la turaţia maximă; "e timpul să ne facem simţită prezenţa: o seamă de programe au încetat încă de anul trecut".

Alegerea echipei se va face sub semnul transparenţei absolute: totul va fi public, şi criteriile de selecţie, şi audierile candidaţilor. Modelele avute în vedere sunt British Council şi Institutul Polonez; acesta din urmă "face multe lucruri bune cu bani foarte puţini".

"Micul nostru minister extern nu va produce cultură, ci va vinde, cât se poate mai bine, cultura română în străinătate. Accentul va fi pus pe cele nouă centre culturale ale Institutului Cultural Român, care nu vor mai fi sinecuri"

Mircea Mihăieş

ACELAŞI TROLEIBUZ 12. Oricât de multe ar fi ipostazele care i-au adus renumele: gazetar de faimă şi charismă, conducător de doctorate, eseist şi traducător, diplomat cultural, Mircea Mihăieş continuă să se deplaseze cu troleibuzul. Nu mai stă la bloc, ci într-o casă moştenită de soţie. Din "fericire", a găsit şi în noua locaţie un punct de sprijin pentru... fierea din editoriale: locul celebrului tomberon de sub geam, în care se scotocea cu osârdie, a fost luat o casă care, pe zi ce trece, se dărâmă văzând cu ochii.

RECUPERATOR CULTURAL. Mircea Mihăieş este autorul moral al apariţiei, la 15 iunie 2000, a unei cărţi cu totul deosebite: "Dulcea mea doamnă/Eminul meu iubit" (foto), corespondenţa inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, publicată la Editura "Polirom" din Iaşi. Respectivul tezaur, alcătuit din 93 de epistole adresate de poet Veronicăi, 15 scrisori ale doamnei Micle destinate Luceafărului, două misive având-o ca adresant pe Harieta, sora lui Eminescu şi o scrisoare a lui Titu Maiorescu, a rămas sub pecetea tainei datorită unui embargo familial. "Fondul Grigorcea" fusese adăpostit în Elveţia până în 1998, când a ajuns în SUA, la cercetătoarea de origine română Christina Zarifopol-Illias, "rudă cu trei-sferturi din cultura română: cu Sadoveanu, cu Lovineştii, cu Ion-Petru Culianu". La imboldul lui Mihăieş, la Bloomington a început migăloasa operaţiune de transcriere a preţioaselor manuscrise; supervizor şi prefaţator a fost M. Mihăieş.

"MATUSALEM VOTEAZĂ". La 13 decembrie 2004, Mircea Mihăieş a publicat un editorial care a inflamat spiritele. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, instituţie aflată în subordinea guvernului, a fost sesizată de 19 pensionari din Bacău, lezaţi de afirmaţie cum că "65% dintre sexa- şi septuagenarii României au încercat iarăşi să ne dea pe mâna hingherimii pesediste". Pentru acest "delict de opinie", CNCD a propus amenda maximă: 40 de milioane de lei. Autorul editorialului intitulat "Matusalem votează" nu a fost audiat, considerându-se că "nu este necesar".

RAFTUL "MM". Scriitorul Mircea Mihăieş a debutat editorial în 1989, cu volumul "De veghe în oglindă", urmat, în anul următor, de "Cartea eşecurilor"; în tandem cu Mircea Nedelciu şi Adriana Babeţi a scris bestsellerul "Femeia în roşu". La mici intervale de timp, au văzut lumina tiparului: "Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea", "The neighbors of Franz Kafka" (în colaborare cu Vladimir Tismăneanu), "Victorian Fiction". Este autorul volumelor de interviuri "Balul mascat" şi "Încet, spre Europa", avându-l ca interlocutor pe Vladimir Tismăneanu; în "Arhivele paradisului" a dialogat cu Nicolae Manolescu. Pamfletele din "Masca de fiere" îi sunt dedicate lui Emil Constantinescu.