Singura afacere cu melci din Timiş, la sfârşitul anului trecut, se derula la Săcălaz. Acum numărul lor a crescut la 26, dintre care două sunt chiar în Timişoara. Una dintre cele mai îngrijite şi mai frumoase ferme din judeţ aparţine familiei Cimpoca, din Pădureni. De ea se ocupă Iulian şi Floare Perescu, socrii celui care a avut curaj să investească în afacerea cu melci aproape 6.000 de euro. Ferma a fost amenajată după proiect, pe o suprafaţă de 2.000 mp. Melcii matcă, adică prima generaţie de reproducători, au sosit de la Institutul de Helicocultură din Italia la sfârşitul lunii mai. Au depus prima serie de ouă şi acum puii au început să eclozeze. Roadele vor fi culese abia anul viitor, în luna noiembrie.

Fără sacrificii

Munca pe o fermă de melci e total diferită de cea cu care sunt obişnuiţi crescătorii de animale. "Ni s-a părut ciudat la început, dar am zis să încercăm. Este uşor şi greu în acelaşi timp. Uşor, pentru că deocamdată nu e multă muncă fizică. La recoltă va fi mai greu. Dar trebuie să fii aproape de fermă. De cinci ori pe zi, cel puţin, eu sau soţul meu trecem printre rânduri să vedem dacă totul e în regulă. Melcii se urcă pe plasă şi uneori reuşesc să iasă de ţarc. Dacă îi prinde căldura mare afară, unde nu e umbră, mor", explică Floare Perescu. Şi ea, şi soţul ei au ajuns să îndrăgească melcii de când au grijă de fermă şi spun că, deşi au reţete pentru a găti carnea de melc, nu ar putea sacrifica nici un exemplar din fermă pentru propria bucătărie.

Dragoslav Giurgiev, directorul firmei "Alimenti Naturali", cea care a introdus în România creşterea melcilor în ciclu biologic complet, spune că, în urma mediatizării afacerii, sute de oameni din toată ţara s-au interesat de subiect. "O parte dintre cei care sună chiar se arată dornici să se implice în afacere, iar o altă parte sunt oameni disperaţi care caută un sprijin, ceva de făcut ca să mai câştige un ban. Au fost câteva cazuri în care m-am luat cu mâinile de cap când am văzut ce au făcut unii la fermă, din cauză că nu au respectat proiectul şi au procedat cum au crezut ei", spune Giurgiev. Două persoane au reuşit să obţină fonduri SAPARD pentru construirea fermelor, iar restul au investit din buzunarul propriu. Dacă proiectul este respectat şi întreprinzătorul are grijă de fermă, investiţia se recuperează după un an şi câteva luni. Se poate înregistra şi un profit, însă acesta va fi evident abia în al treilea an de existenţă a fermei.

O ZI PRINTE HELIX POMATIA. În cazul în care nu plouă, ziua de muncă la ferma de melci de livadă începe cu o oră de irigaţie. Câteva plimbări printre rânduri sunt necesare pentru a pune la loc melcii care încearcă să evadeze şi pentru a vedea dacă nu cumva în ţarcuri au pătruns dăunători. Vegetaţia prea înaltă trebuie ruptă manual sau cosită, însă cu mare grijă, pentru a nu răni melcii. Pe lângă salată, rapiţă, floarea-soarelui şi alte plante pe gustul melcilor, fermierii mai pun în ţarcuri coajă de lubeniţă, ca supliment alimentar. Ziua se încheie cu încă o oră de irigaţie.

RECOLTA IUGOSLAVĂ. Spre deosebire de cei din România, fermierii din fosta Iugoslavie se află în cel de-al doilea an de creştere a melcilor. Anul acesta, în septembrie - octombrie, se vor recolta melci de pe 167 din cele aproape 900 de ferme existente acolo. În România, singura fermă de pe care se va recolta o cantitate destul de mică (600 - 700 kg) este cea din Deva. Melcii vor ajunge în marile restaurante din Franţa, Italia şi SUA.

PERFORMANŢE DE MELC. Specia de melc crescută în ferme este Helix Pomatia (melcul de livadă). Inima melcului bate de 100 de ori într-un minut, iar maxilarul său are aprooximativ 25.000 de dinţi minuscului, repartizaţi pe 150-200 de rânduri. Melcul se deplasează cu 6-7 centimetri pe minut (4 metri pe oră). Intră în hibernare atunci când temperatura scade sub 10 grade Celsius. Melcii sunt hermafrodiţi, însă nu se pot autoreproduce.

Dragoslav Giurgiev, director "Alimenti Naturali"