În ultimii ani, firmele de producere a alimentelor au dezvoltat noi tehnologii şi metode pentru conservarea produselor. Iradierea, modificările genetice sau tratarea chimică a alimentelor sau a culturilor din care sunt obţinute acestea ridică semne de întrebare la care medicina nu poate da, în prezent, răspunsuri categorice.

Primele alimente iradiate experimental au fost fructele şi legumele. În 1930, în SUA, s-a observat că, în urma expunerii la radiaţii ionizante, fructele şi legumele şi-au păstrat prospeţimea un timp mai îndelungat, insectele şi microorganismele care se dezvoltă în ele în mod natural fiind distruse. Deşi au apărut proteste şi mai mulţi cercetători au încercat să tragă un semnal de alarmă privind eventualele consecinţe nocive asupra sănătăţii, Administraţia Alimentelor şi a Medicamentelor a SUA (U.S. Food and Drug Administration - FDA) a aprobat, în 1963, iradierea alimentelor, cele dintâi produse iradiate fiind grâul şi făina. Ulterior, metoda s-a extins la carne, legume, fructe şi condimente.

Încă de la primele experimente, au existat voci contestatare, însă susţinătorii metodei au avut câştig de cauză. Conform oficialilor americani, iradierea nu are efecte nocive.

Dr. Camelia Pârvan, medic primar în Igiena Alimentaţiei la Institutul de Sănătate Publică din Bucureşti, susţine această teorie: "Iradierea elimină bolile produse de microorganisme prin alimente. Această tehnologie a fost folosită şi la conservarea alimentelor pe care NASA le-a asigurat astronauţilor în timpul zborurilor spaţiale. Metoda nu are efecte negative: alimentele iradiate nu devin radioactive; în alimente nu apar substanţe care pot fi periculoase pentru om; valoarea nutriţională rămâne neschimbată". Conform medicului bucureştean, la ora actuală se folosesc trei tehnologii de iradiere a alimentelor: cu raze gama (se folosesc substanţe radioactive - Cobalt 60 sau Cesiu 137), cu raze X şi cu mănunchiuri de electroni.

Alţii sunt însă de altă părere: "Prezenţa unei concentraţii ridicate a unui anumit mutagen în alimentele iradiate va spori incidenţa cancerului. Vor trece însă patru până la şase decenii pentru a demonstra o creştere statistică semnificativă a cazurilor de cancer datorată mutagenilor introduşi în alimente prin iradiere. Când iradierea alimentelor va fi într-un final interzisă, vor fi deja foarte mulţi oameni cu şanse reale de a face cancer" (G. L. Tritsch - "Food Irradiation", 2000).

Deşi iradierea a început să se practice pe scară largă, producătorii de fructe şi legume din România nu recurg la ea, preferând clasica metodă a tratamentelor chimice. Profesorul Gheorghe Popescu, diplomat universitar, şeful catedrei de Protecţia Plantelor din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului (USAMVB), susţine că, în pieţele din România, 99% dintre fructele şi legumele aduse din import sunt iradiate. "Paradoxal, deşi aceste produse au un preţ mult mai scăzut decât aşa-numitele alimente ecologice, ele ajung să fie vândute în România la un preţ mult mai mare decât cel al produselor similare autohtone. În plus, legumele şi fructele din import nu poartă marcajul obligatoriu, conform legislaţiei în vigoare, care să atenţioneze cumpărătorul: aceste produse au fost tratate prin iradiere", susţine profesorul timişorean.

Conform lui Gheorghe Popescu, e de dorit să se folosească iradierea alimentelor decât să se trateze pe cale chimică produsele, aşa cum se procedează la noi. "În România, fructele şi legumele se imersează în suspensii de fungicide din grupa dicarboxinidei sau a benzinidazolului (substanţe chimice utilizate pentru combaterea ciupercilor dăunătoare plantelor - n.r.). Multe dintre firmele producătoare, din dorinţa de a vinde cât mai multe produse, nu respectă timpul de pauză, adică perioada în care substanţele chimice cu care se tratează fructele şi legumele devin inofensive. Acestea ar trebui să fie puse în vânzare abia după 18 - 21 de zile de la momentul tratării, or acest lucru nu se prea întâmplă, ceea ce poate dăuna sănătăţii consumatorilor".

O altă metodă de ameliorare a unor culturi folosite în industria alimentară este modificarea genetică. Plantele modificate genetic sunt plante de cultură obişnuite, cărora, prin intermediul unor tehnici moderne de inginerie genetică, li se transferă anumite gene. Prin această operaţiune, se obţin soiuri noi de plante, rezistente la boli şi dăunători, cu calităţi nutriţionale superioare (de exemplu conţinut ridicat de ulei, zahăr, proteine, amidon, vitamine), toleranţă la unele erbicide, precum şi la factori de stres (temperaturi ridicate, gerul, seceta, salinitatea). "În momentul de faţă, pe piaţă sunt foarte multe produse alimentare, fructe, legume, lactate, prăjituri, la care sunt implicate modificările genetice, adică transferurile de gene" - spune şeful catedrei de Protecţia Plantelor din cadrul USAMVB.

Pentru a exemplifica aceste modificări genetice, profesorul timişorean ales banalul măr: "Vreau să obţin un măr mai mare? Nimic mai simplu! Selectez o genă care determină acest caracter. Gena se transferă şi, prin activitatea ei, se obţine caracterul dorit: fructe mari, cu pigmenţi mult mai pregnanţi". Ne poate pune în pericol consumul acestor fructe modificate genetic? Gheorghe Popescu susţine că, de regulă, materialele genetice transferate şi care determină caracterele descrise mai sus sunt descompuse în organismul uman de enzime specifice.

S-a demonstrat însă că, în unele situaţii, materialele genetice transferate nu au fost descompuse de enzime. În acest cazuri, genele respective (sau materialul genetic) se poate ataşa direct pe cromozomi, putând influenţa celelalte gene în realizarea unor caractere specifice. "Disfuncţionalităţile care pot apărea datorită organismelor modificate genetic sunt legate de geneza radicalilor liberi în celulele organismului, radicali care se pot ataşa, de exemplu, în structura unor enzime ce facilitează diferite procese metabolice. Astfel, acestea reprezintă o sursă de stresare a organismului, care declanşează dezechilibre grave şi de lungă durată a metabolismului" atrage atenţia profesorul Gheorghe Simeria, de la catedra de Protecţia Plantelor din cadrul USAMVB.

Institutul de Sănătate Publică din Timişoara, Societatea Română de Igienă şi Sănătate Publică şi Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara au organizat, în perioada 4-6 noiembrie 2004, la Timişoara, Congresul Naţional de Igienă, în cadrul căruia s-a dezbătut şi modalitatea în care alimentele se pot transforma într-un factor de risc pentru sănătate.

Nutriţioniştii timişoreni participanţi la congres au arătat că, încercând să determine cauzele creşterii alarmante a morbidităţii prin cancer, au constatat că între acestea se pot afla şi alimentele. Astfel, în probele de cereale şi vegetale prelevate din zona de vest a ţării au fost depistate concentraţii alarmante de nitraţi şi nitriţi (risc de cancer gastric), aflatoxina B1 (risc de hepatocarcinom) şi DDT (risc de cancer mamar).

În cadrul aceluiaşi congres, au fost expuse riscurile ce rezultă din folosirea aditivilor alimentari (substanţe adăugate cu scopul ameliorării produselor alimentare sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare): consumaţi frecvent, chiar în doze mici (admise), unii dintre aceşti aditivi pot cauza sau agrava manifestări alergice. De asemenea, prin consumarea produselor în care zahărul este înlocuit cu aspartam, există riscul intoxicării cu metanol, un compus chimic deosebit de nociv asupra organismului uman.

Concluzia multora dintre experţii în nutriţie şi sănătate publică întruniţi la Timişoara (şi nu numai a lor) a fost că, prin intervenţia omului, alimentele, vitale pentru existenţă, se pot transforma într-un factor de risc pentru sănătate.

METODE DE IRADIERE. Conform dr. Camelia Pârvan, medic primar în Igiena Alimentaţiei la Institutul de Sănătate Publică din Bucureşti, în prezent se folosesc trei tipuri de tehnologii de iradiere a alimentelor: cu raze gama, cu raze X şi cu mănunchiuri de electroni:

·   Tehnologia prin iradiere cu raze gama foloseşte substanţe radioactive - Cobalt 60 sau Cesiu 137. Razele gama au o mare putere de penetraţie. Ele sunt folosite de peste 30 de ani pentru sterilizarea instrumentelor medicale şi la tratamentul cancerului. Substanţele radioactive folosite emit raze gama permanent, de aceea, sursa folosită la iradierea alimentelor este menţinută într-un bazin cu apă (care absoarbe razele emise). Când este folosită, sursa radioactivă este scoasă din apă, într-o cameră cu pereţi foarte groşi. Alimentele supuse tratamentului sunt aduse în camera respectivă şi expuse razelor gama, pentru o perioadă definită de timp. După folosire, sursa este reintrodusă în bazinul de apă.

·   Razele X sunt folosite de scurt timp la iradierea alimentelor. Aparatura folosită este o versiune mai puternică a celei utilizate în spitale pentru explorarea radiologică. Ca şi razele gama, razele X pătrund prin alimentele cu grosime mare şi necesită protecţie în timpul operaţiunii, care trebuie să se desfăşoare în încăperi cu pereţi foarte groşi.

·   Mănunchiurile de electroni sunt produse de un tun de electroni, dispozitiv asemănător dispozitivului de la tuburile TV. Are putere mică de penetraţie, aproximativ 3 cm în alimente. Se foloseşte la produsele subţiri. Metoda este folosită în ultimii 15 ani.

POSIBILE AFECŢIUNI. Pe site-ul www.pure-food.com (în traducere, alimente pure), care miltează împotriva iradierii alimentelor, se precizează: "Studii pe termen scurt au fost făcute pe copii din India care au fost hrăniţi cu alimente iradiate. Testele de sânge au indicat distrugeri ale cromozomilor după 6 săptămâni. Asemenea teste au fost făcute şi pe câini care au mâncat carne de vită iradiată; câinii au ajuns să aibă splinele mărite. Alte studii, inclusiv cele realizate sub contract pentru guvernul SUA, indică posibilitatea apariţiei imunotoxicităţii, a bolilor de rinichi, trombus cardiac, afecţiuni ale testiculelor şi cancer.

ARGUMENTE CONTRA. Şi site-ul www.citizen.org dezbate şi combate iradierea alimentelor, aducând ca dovezi declaraţii ele unor cercetători şi nutriţionişti americani ale căror studii sunt practic ignorate de Administraţia Alimentelor şi a Medicamentelor a SUA (U.S. Food and Drug Administration - FDA). Pe pagina www.citizen.org/documents/Research scrie: "În cursul legalizării iradierii cărnii de vită, pui, porc, a fructelor şi vegetalelor, a ouălor, sucurilor, condimentelor şi seminţelor (...), Administraţia Alimentelor şi a Medicamentelor a SUA a ignorat dovezi substanţiale care sugerau că alimentele iradiate ar putea să nu fie sigure pentru consumul uman." Mai departe sunt reproduse câteva declaraţii ale unor cercetători care au studiat efectele consumului iradierii alimentelor, atât la oameni, cât şi la animale:

·   Probleme reproductive, cancer de sân

"O analiză atentă realizată de FDA a arătat efecte adverse semnificative la animale hrănite cu mâncare iradiată: scăderea cu 20,7% a ratei de supravieţuire a puilor de şoareci de laborator; scăderea cu 32,3% a ratei de supravieţuire a puilor de câine; câinii cântăresc cu 11,3% mai puţin decât cei crescuţi cu dietă normală; o formă rară de tumoare malignă a glandelor mamare" (A.T. Spiher - "Food irradiation: An FDA report", oct. 1968)

·   Avertisment contra cancerului

"Prezenţa unei concentraţii ridicate a unui anumit mutagen în alimentele iradiate va spori incidenţa cancerului. Vor trece însă patru până la şase decenii pentru a demonstra o creştere statistică semnificativă a cazurilor de cancer datorată mutagenilor introduşi în alimente prin iradiere. Când iradierea alimentelor va fi într-un final interzisă, vor fi deja foarte mulţi oameni cu şanse reale de a face cancer" (G. L. Tritsch - "Food Irradiation", 2000)

PROTESTE ALE PĂRINŢILOR. Asociaţia americană "Organic consumer", cu site-ul www.organicconsumer.org, ţine evidenţa tuturor alimentelor noi ce intră în programul de iradiere în SUA. Pe site pot fi găsite si o serie de articole apărute în presa americană, multe dintre ele referindu-se la nemulţumirea părinţilor ai căror copii primesc la şcoală mâncare făcută din alimente iradiate. De exemplu, un articol din 2 septembrie 2004 spune că "şcoli şi centre de zi din Minnesota, Nebraska şi Texas vor servi carne de vită iradiată copiilor începând din acest an, în ciuda protestelor unor oficiali locali şi ale părinţilor. Laura Kresbach, mama unui copil din Lincoln, Nebraska, a spus: <<Încă nu s-a dat un verdict final pe tema iradierii alimentelor. De ce să ne jucăm de şoarecii de laborator cu copiii noştri?>>".

CE SUNT ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC? Conform informaţiilor oficiale inserate pe site-ul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, plantele modificate genetic (transgenice), sunt plante de cultură obişnuite, cărora, prin intermediul unor tehnici moderne de inginerie genetică, li se transferă anumite gene (şi, prin urmare, caractere dorite) cu o precizie şi o uşurinţă superioare metodelor clasice de ameliorare. Se obţin, astfel, soiuri (sau hibrizi) noi de plante, rezistente la boli şi dăunători, cu calităţi nutriţionale superioare (conţinut ridicat de ulei, zahăr, proteine, amidon, vitamine), tolerante la unele erbicide neselective, precum şi la factori de stres cum ar fi temperaturile ridicate, gerul, seceta, salinitatea sau aciditatea solului.

PLANTE MODIFICATE. Primul produs derivat din plante modificate genetic (pasta de tomate produsă din legume al căror proces de coacere a fost modificat) a fost introdus pe piaţă în 1994. După această dată, modificarea genetică a plantelor a luat o amploare deosebită pe plan mondial. Doi ani mai târziu, s-au cultivat spre a fi destinate consumului, soia, porumbul, cartoful şi rapiţa modificate genetic. Din 2006, vor urma culturile de grâu şi orez. Anul trecut, plantele modificate genetic au fost cultivate pe o suprafaţă de 67,7 milioane ha. 72% din producţia mondială aparţine SUA, urmată la mare distanţă de Argentina (21%) şi de Canada, cu doar 6%. Uniunea Europeană interzice cultivarea plantelor modificate genetic.

FĂRĂ AVERTISMENT. Conform rezultatelor studiilor întreprinse până în prezent, riscurile consumului de organisme modificate genetic se referă la toxicitate şi la declanşarea anumitor alergii. Alergenitatea este controlată de genetica fiecărui individ în parte, dar nu este exclus ca un consum repetat şi îndelungat de alimente modificate genetic să declanşeze diverse maladii, dezechilibre ale metabolismului şi posibilitatea transferării de gene la consumator. Directivele Comunităţii Europene prevăd marcarea strictă a produselor comerciale care conţin organisme modificate genetic, astfel încât cumpărătorul să achiziţioneze un anume produs în deplină cunoştinţă de cauză. În România, această directivă este complet ignorată, această inscripţie nefiind întâlnită pe nici un produs.

RISCURI. Consumatorii unor asemenea alimente preparate din organisme moodificate genetic trebuie să fie conştienţi de faptul că se expun unor riscuri pe care trebuie să şi le asume:

·   Efecte alergice. Genele nou inserate pot produce proteine care, la unele persoane, determină alergii. Cele mai frecvente alergii sunt cele faţă de ouă, lapte, peşte, cereale şi soia.

·   Rezistenţă la antibiotice. Se ştie că unele alimente modificate genetic pot creşte rezistenţa omului la antibiotice. De exemplu, tomatele modificate genetic conţin gene marker (rezistente la antibiotice) ce sunt foarte rezistente la neomicină sau kanamicină. Bacteriile ce produc acid lactic nu trebuie să conţină gene cu rezistenţă la antibiotice.

·   Modificări la nivelul metabolismului. Prin inserarea de gene noi se pot produce alterări la nivelul genomului (totalitatea genelor pe care le conţine un organism), alterări care pot genera în organismul-gazdă şi alte efecte decât cele scontate, cum ar fi scăderea cantităţii de substanţe nutritive şi creşterea nivelului de toxine în organismul gazdă

- Primele soiuri de organsime modificate genetic (OMG) au fost testate în reţeaua Institutului de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor în perioada 1997-1998.

- Pe lista oficială apar primele soiuri: unul de soia (Stine 2254 RR) şi un soi de cartof (Superior New Leaf).

- Suprafaţa cultivată cu soia modificată genetic a fost în anul 1999 de 15.000 ha, iar cea cultivată cu cartofi, de 35 ha. Un an mai târziu, Comisia Naţională pentru Securitate Biologică a aprobat oficial cultivarea, în scop comercial, a soiei modificate genetic pe 32.000 ha şi a cartofului Bt (rezistent la gândacul de Colorado) pe 90 ha.

- În anul 2001, s-au cultivat 17.300 ha cu soia şi 120 ha de cartofi modificaţi genetic.

- În anul 2002, suprafaţa cultivată cu soia modificată genetic a crescut spectaculos la 31.100 ha, în timp ce suprafeţele cultivate cu cartofi modificaţi genetic au scăzut la doar 15 ha.

- Anul trecut, Comisia pentru Securitate Biologică a aprobat cultivarea a 35.000 ha cu soia, în catalogul oficial al soiurilor fiind înscrise 10 tipuri de soia modificate genetic. Despre cartofi însă, nici un cuvânt.

LEGISLAŢIE. Hotărârea de Guvern nr.106/2002 (M.O. nr.147/27.02.2002) prevede, începând cu data de 7.02.2003, etichetarea alimentelor obţinute din organisme modificate genetic sau care conţin aditivi şi arome modificate genetic ori obţinute din organisme modificate genetic. Cu toate acestea, în magazine, asemenea etichete nu pot fi zărite pe nici un produs. Directiva CE nr.18/2001 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic a intrat în vigoare la data de 17 octombrie 2002. Directiva introduce obligativitatea informării publicului, a monitorizării efectelor pe termen lung, a etichetării şi trasabilităţii în toate stadiile introducerii pe piaţă a organismelor modificate genetic.

STATISTICI SUMBRE. Conform datelor de ultimă oră, numărul bolnavilor de cancer şi a cazurilor noi înregistrate a crescut în ultimii ani. La Clinica de Radioterapie din Timişoara, în anul 2000 erau înregistraţi 792 de pacienţi cu diverse tipuri de neoplasme, care urmau un tratament. În anul 2001, numărul lor a crescut la 1.171, iar în 2002 a ajuns la 1.317 persoane. Anul trecut, fuseseră înregistraţi 1.234 de pacienţi cu neoplasm. Conform Direcţiei de Sănătate Publică, numărul cazurilor noi aflate în evidenţă în 2002 cu afecţiuni de cancer bronho-pulmonar a fost de 355. Anul trecut, s-au înregistrat alte 358 de cazuri, în timp ce, în primele nouă luni ale acestui an, au fost luate în evidenţă alte 259 de cazuri. În 2002 s-au înregistrat 135 de noi cazuri de îmbolnăvire de cancer la stomac, în 2003 alte 129, iar în primele 9 luni ale acestui an, 65 de cazuri. În ceea ce priveşte cancerul de ficat, căi biliare şi intra-hepatice, în 2002 au fost 62 de cazuri noi, iar anul trecut, alte 63 de cazuri.

"În momentul de faţă, pe piaţă sunt foarte multe produse alimentare, fructe, legume, lactate, prăjituri, la care sunt implicate modificările genetice, adică transferurile de gene"

"Deocamdată nu dispunem de tehnica necesară pentru a cuantifica eventualele dereglări pe care le produc în organism alimentele iradiate şi organismele modificate genetic. Noi tratăm efectele acestor dereglări metabolice şi atât"

"Sunt păreri pro şi contra. E bine să avem grijă ce consumăm şi mai ales să ne îndoim de binefacerile acestor organisme modificate genetic, inclusiv ale aditivilor alimentari. Natura se răzbună dacă încercăm să o modificăm. Deocamdată însă nu ştim sub ce formă"