James Foster avea 32 de ani şi era un mare aventurier când a venit prima oară în România. Îi plăcea să vadă locuri inedite din lume, despre care nu ştia mai nimic. Despre România aflase doar că este o ţară condusă de un dictator, în care trăieşte Nadia Comăneci.

Era vara anului 1988 când Foster şi o gaşcă de prieteni şi-au luat rucsacul şi cortul în spinare, dorind să viziteze România la pas. Prima impresie pe care i-a făcut-o ţara noastră a fost foarte bună... "Peisajul zărit din avion era extraordinar, m-a impresionat foarte mult. Totul s-a schimbat însă imediat ce am coborât din avion la Otopeni. Parcă m-am întors în timp, în al doilea război mondial. Aeroportul era ocupat de tancuri şi de militari care purtau armă, ceea ce m-a înfricoşat. Vă daţi seama că am decolat de pe un aeroport foarte modern, cel din San Francisco!", rememorează James prima întâlnire cu România.

Americanul şi prietenii lui au vizitat zona Caraiman şi staţiunile Sinaia şi Predeal timp de două săptămâni. "Totul era cenuşiu pe străzi. Nu am văzut feţe zâmbitoare, doar oameni cu faţa aplecată în jos, ceea ce m-a marcat. Se uitau la noi ca la nişte curiozităţi, pentru că nu vedeau în fiecare zi oameni în blugi şi veseli", povesteşte James Foster. El îşi aminteşte că nu a scăpat de vigilenţa securiştilor. "Probabil ne considerau o ameninţare, căci le simţeam prezenţa, mai ales prin gări, când ne suiam în trenuri."

Chiar dacă umbrele securiştilor i-au urmărit aproape peste tot, aceiaşi americani au revenit în România în vara anului 1989, iar apoi în 1990. "Veneam deja într-o ţară liberă, chiar dacă era în urmă cu civilizaţia. Hainele oamenilor erau mai colorate şi nu mai eram o curiozitate pentru nimeni. Se aflau foarte mulţi străini aici şi ne-am simţit mult mai bine", îşi aminteşte James.

În această din urmă excursie a cunoscut-o pe Cornelia, o arădeancă din Sâmbăteni (comuna Păuliş), care se afla şi ea cu prietenii pe Caraiman.

După ce au ţinut legătura prin scrisori timp de un an, Cornelia şi James au decis să îşi unească destinele. Nu ştiau însă unde vor locui. "Eu eram dispusă să plec în America pentru el, chiar dacă m-aş fi desprins greu de locurile natale. L-am lăsat însă pe el să decidă", spune Cornelia.

James nu s-a gândit niciodată că se va muta în Europa de Est. "Am constatat că dacă vreau să-mi cunosc cu adevărat soţia, trebuie să cunosc şi locurile în care a crescut, tradiţiile, familia ei. Numai aşa puteam să ajung să-i înţeleg unele reacţii, pentru că eram din două lumi diferite", spune James.

Cei doi s-au căsătorit în 1992, iar din dragostea lor s-au născut două fete, Rebeca şi Rachaela.

James a primit în 1999 cetăţenia română. Cu existenţa la ţară s-a acomodat însă cel mai greu, pentru că în California avea o viaţă foarte activă. A fost mecanic în marină şi apoi în aviaţia americană, făcea sporturi de performanţă, participând la concursuri regionale de ciclism şi maraton. "Acum tot ce pot să fac este să repar maşinile prietenilor şi să lucrez la casă, pentru că nu am finalizat construcţia", spune James.

Americanul de la Sâmbăteni ţine legătura cu rudele din SUA mai mult prin telefon şi Internet

CONFORT AMERICAN. Viaţa pe care o duc soţii Foster nu seamănă cu una dintr-un sat românesc. Ei au o vilă construită în stil american, cu încălzire centrală şi tot confortul de la oraş. În plus, în ciuda salariului de profesor al Corneliei, cei doi trăiesc bine din conturile pe care James le are deschise în bănci din America.

DIN PALO ALTO LA SÂMBĂTENI. Palo Alto este un oraş cu aproximativ 70.000 de locuitori, aflat la 50 de kilometri de San Francisco. Oraşul este în plină dezvoltare economică şi culturală, găzduind şi Universitatea Stanford. James Foster câştiga acolo un salariu mediu de 3.000 de dolari, ca mecanic în armată. Ca o comparaţie, satul Sâmbăteni are o populaţie de 1.700 de persoane, formată din români şi romi, principala ocupaţie a locuitorilor fiind agricultura.

James Foster a renunţat la slujba pe unul din portavioanele marinei americane pentru o viaţă linştită într-un sat arădean

NEPLĂCERI MIORITICE. Fiind străin, James Foster a avut parte de numeroase neplăceri de când s-a stabilit în România. "Dacă angajam un om să mă ajute la ceva în gospodărie, mă taxa de trei sau patru ori mai mult, doar pentru că sunt american şi credea că am mulţi bani. La fel am păţit şi în magazine, când cumpăram materiale de construcţii sau chiar mobilier. Cum deschideam gura şi simţeau accentul, cum se modifica preţul. Aşa m-am învăţat să o las doar pe soţie să facă cumpărături", spune americanul. A căzut pradă şi hoţilor, care i-au spart casa în urmă cu doi ani şi i-au furat bani, bijuterii şi alte obiecte de valoare. Poliţiştii nu au reuşit nici până astăzi să-i prindă pe autori.

Fetele familiei Foster au şi ele cetăţenie româno-americană. Rebeca, cea mai mare dintre ele, s-a născut chiar în America, în timpul unei vizite. Mama lor recunoaşte că a fost tratată de medici aşa cum nu putea nici visa, primind inclusiv casete video de la maternitate despre cum trebuie să-şi crească copilul

BRÂNZĂ PENTRU BIBLIE. În primele vizite prin România americanul a fost foarte surprins să afle că oamenii nu sunt bine văzuţi de autorităţi dacă merg la biserică. Prin câte sate a umblat, românii i-au cerut biblii şi singura pe care a avut-o a dat-o la schimb unui cioban, care a renunţat bucuros la câteva kilograme de brânză pentru a putea avea Biblia în casă.