"Sănătate şi fericire, putere de muncă neobosită, ani mulţi şi rodnici spre binele şi slava partidului, a poporului, a ţării! La Mulţi Ani!", aşa se încheiau interminabilele telegrame, trimise, inevitabil, în fiecare an, în ziua de 26 ianuarie, de către structurile aparatului comunist, întreprinderi şi instituţii de învăţământ, "mult stimatului şi iubitului conducător", tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

În anii '80, cotidianul local "Drapelul Roşu" rezerva pagini întregi pentru oamenii muncii şi intelectualii care îl proslăveau, de voie, de nevoie, pe "întâiul conducător al ţării". Atât de multe articole ajungeau în portofoliul cotidianului de partid, încât editorii ziarului trebuiau să rezerve spaţiu şi în numerele următoare.

Aceste osanale erau doar vârful aisbergului. Pregătirile pentru sărbătorirea tovarăşului suprem începeau cu câteva luni înainte. De la prim-secretari, la simpli executanţi, toţi încercau să găsească cel mai potrivit cadou care, eventual, le-ar fi adus şi bunăvoinţa lui Ceauşescu în anul care va veni. "În anii '70 şi începutul anilor '80, la modă erau tablourile cu <<Tovarăşul>>, aşa că era contactată Uniunea Artiştilor Plastici şi se comandau tablouri de la cei mai bine cotaţi artişti ai vremii. Nu mai contează care erau aceştia, ştiu ei mai bine", ne-a declarat istoricul timişorean Ioan Haţegan.

"După această perioadă, artiştii nu mai ştiau ce să-i facă, cum să-l mai picteze, aşa că tovarăşii apăreau cu câteva luni înainte la întreprinderi şi întrebau << Ce se produce la voi în secţie, credeţi că aveţi ceva potrivit pentru ocazie?>> Norocul lor că Timişul, deşi nu era bine văzut la centru, avea activitate în toate domeniile, aşa că nu era greu de găsit un cadou potrivit", continuă istoricul. Putea fi de orice dimensiune, de la o vază, la o hartă imensă a judeţului cu beculeţe, trebuia însă să îndeplinească două condiţii: să aibă valenţe artistice şi să fie cât se poate de kitsch, "pentru că Ceauşescu nu suporta arta modernă". Aşa se face că, cu câteva zile înainte de 26 ianuarie, din Timişoara plecau mai multe camioane încărcate cu tot felul de medalii, statui, vaze şi alte nimicuri care i-ar fi făcut plăcere "Tovarăşului".

Nu toate manifestaţiile aveau loc la Bucureşti. În Timişoara, în 26 ianuarie, întreprinderile organizau "spontan" aşa-numite spectacole literar-artistice, unde se cânta şi se recitau poezii patriotice şi la care trebuiau să participe toţi muncitorii. Nici după ce plecau de la aceste manifestări, timişorenii nu scăpau de imaginea lui Nicolae Ceauşescu. Odată ajunşi acasă descopereau că televiziunea naţională prezenta, în programul de două ore, doar realizările "epocale" ale "întâiului conducător". Aşa că nu e de mirare că singurul refugiu al bănăţenilor în această zi rămâneau tot programele de televiune iugoslave, care mai atenuau din cenuşiul acelor vremuri.

SĂRBĂTOARE INTERNAŢIONALĂ. Înainte de 1989, pe 26 ianuarie, nu numai românii sărbătoreau. 26 ianuarie este ziua naţională a Australiei şi a Republicii India. Australienii sărbătoresc instaurarea primului Guvernator în colonia New South Wales în 1788. Din 1950, tot pe 26 ianuarie, indienii sărbătoresc intrarea în vigoare a Constituţiei, care a făcut din Republica Indiană una dintre cele mai populare democraţii din lume.

AVERE CADOU. Numeroasele cadouri, majoritatea lucrate în aur, metalul preferat al fostului preşedinte, explică şi o parte din averea pe care a acumulat-o Ceauşescu până în 1989. Teoretic, salariul de preşedinte era de 18.000 de lei pe lună, aproximativ 3.000 de dolari. După Revoluţie, unul dintre cele mai insistente zvonuri care circula era cel privitor la milioanele de dolari pe care acesta le-ar fi ascuns în conturi din străinătate. Zvonul, neconfirmat încă, reapare din timp în timp, stârnind imaginaţia multor români.

TURNĂTORUL LUI CEAUŞESCU. Ion Roşa, din Giarmata, a turnat în bronz diferite obiecte şi statui, basoreliefuri şi figurine care amintesc de perioada comunismului şi de oameni care, într-un fel sau altul, au scris istoria. Spre deosebire de alţi "eroi ai muncii socialiste", Roşa se mândreşte cu lucrările sale şi nu-i reneagă pe cei care i-au servit de model în "epoca de aur". În 1983, timişoreanul a turnat în bronz statuia lui Nicolae Ceauşescu, înaltă de 1,80 m. A lucrat din greu câteva luni bune, vegheat de un securist. Lucrarea i-a fost trimisă lui Ceauşescu, la Bucureşti. Statuia lui Nicolae Ceauşescu se află acum în primul muzeu al comunismului, creat de Dinel Staicu, lângă Craiova.În decembrie 1989, Ion Roşa a fost la un pas de a fi linşat de revoluţionari. "Mi-au zis că sunt omul lui Ceauşescu şi au sărit pe mine să mă bată. De-abia am scăpat. Mi-a fost frică atunci că or să mă omoare. Când am ajuns acasă, am ars toate fotografiile pe care le aveam făcute împreună cu Elena şi Nicolae Ceauşescu. Acum îmi pare rău", încheie Ion Roşa.

În anii '80, maistrul Pantelimon Seleşan din Tomeşti a executat, din proprie iniţiativă, două statuete ale cuplului Ceauşescu, care n-au ajuns la destinatar. Astăzi fac cu mâna musafirilor sticlarului de pe un dulap din sufragerie