În anul 1744, împărăteasa Maria Tereza a înnobilat familia austriacă Kugler, al cărei destin avea să se lege strâns, de pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, de ţinuturile moldave.

La 1791, un ascendent al viitorului mare om de cultură Grigore Cugler - familia îşi românizase, între timp, numele -, Maximilian von Kugler devenea guvernator al Bucovinei. Alte sonore nume de pe un arbore genealogic deosebit sunt Karl von Kugler, devenit, în 1844, arhitect şef al Iaşilor şi bunica, poeta bilingvă Matilda Cugler-Poni, fostă componentă de vază a cenaclului "Junimea", condus de Titu Maiorescu.

Demisia formulată în termeni cu totul neobişnuiţi de cunoscutul diplomat interbelic Grigore Cugler a stârnit şi vâlvă, şi spaimă, fiindcă nimeni nu cutezase până atunci s-o înfrunte pe temuta femeie-comisar Ana Pauker, care preluase portofoliul Externelor.

"Faţă de noua orientare a politicii guvernului român, care se îndepărtează de convingerile şi sentimentele mele, sunt nevoit să-mi dau demisia", scria răspicat cel care reprezentase România, începând din anul 1924, la reprezentanţele diplomatice de la Stockholm, Berna, Berlin, Copenhaga şi Oslo.

Grigore Cugler se însurase, în urmă cu zece ani, cu Ulrike Dryssen, fiică de ataşat militar şi nepoată a amiralului-comandant al Marinei Regale Suedeze. Fetele lor au venit pe lume în puncte geografice diferite: Christina s-a născut la Stockholm, Margaret, la Oslo, iar Alexandra, la Lima. Spiritul jucăuş al părintelui a făcut ca primele două să fie strigate acasă "Asta", respectiv, "Aia", spre amuzamentul tuturor.

În Peru, Grigore Cugler lucra, în timpul zilei, ca agent de asigurări; seara venea rândul unei pasiuni, evoluând ca prim-violonist pe podiumul Filarmonicii din Lima.

Cel care a declanşat "apunakismul", curent revigorat, în mod surprinzător, în urmă cu un deceniu, a văzut lumina zilei nu departe de Piatra Neamţ, la Roznov, în 7 aprilie 1903. A fost elev la celebrul colegiu militar de la Mănăstirea Dealu; în tranşeele primului război şi-a pierdut două degete de la mâna stângă.

La Bucureşti, a urmat cursurile Facultăţii de Drept, paralel cu cele ale Conservatorului; l-a avut ca mentor la vioară pe George Enescu, care a avut cuvinte de laudă pentru talentul de compozitor al tânărului, distins, în 1926, cu primul său premiu pentru creaţie.

Începând din anul 1934, în paginile revistei "Vremea" au început să apară uimitoare texte semnate Grigore Cugler: aforisme, rime, cuvinte cu tâlc, pagini de proză şi poezie, texte cu accentuată tentă absurdă, suprarealistă, pe linia lui Urmuz, devansând revoluţionare scrieri de Ionesco, Beckett, Cioran. Utopia comică din paginile cărţilor ilustrate chiar de autor, cu "desene care provoacă nelinişti celor care le văd": "Apunake şi alte fenomene" (1934), "Vi-l prezint pe Ţeavă" (1946) au dat naştere curentului apunakist, îmbrăţişat mai ales de tinerii intelectuali.

Începând din anul 1995, când scrierile lui Cugler au început să fie reeditate (printre acestea, şi "Afară de unul singur", "tras" iniţial în samizdat, în doar 50 de exemplare), apunakismul şi declanşatorul acesteia au cunoscut o nouă tinereţe; numele lui Grigore Cugler a intrat în mari antologii, dicţionare, în unele manuale şi cursuri universitare.

Creaţiile lui Grigore Cugler au fost scrise în română, franceză, spaniolă, autorul lor fiind vorbitor a opt limbi, printre care şi unele dialecte arabe.

"O ALTĂ LUME". La sediul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor se lansează în această săptămână o antologie a creaţiei lui Grigore Cugler: "Apunake. Eine andere Welt" ("Apunake. O altă lume"). Volumul a văzut lumina tiparului la POPVerlag din Ludwigsburg, îngrijit fiind de cărturarul de origine timişoreană Horst Fassel (foto mic), autor al versiunii de limbă germană, al prefeţei, postfeţei şi bibliografiei. Directorul adjunct al Instititutului pentru Cultura şi Civilizaţia Şvabilor Dunăreni a studiat şi a pus în lumină o bună parte din tezaurul "Cugler", colecţia Eugenio Coseriu, aflată la Biblioteca Universităţii din Tubingen, respectiv, la amintitul institut din acelaşi vestit centru universitar din Germania.

Cartea îngemănează cele mai reprezentative pagini scrise de Cugler: "Apunake...", "Vi-l prezint pe Ţeavă", o seamă de scrieri apărute în periodice, numeroase creaţii inedite, texte originale şi în traducere.

"CAPŞA" DE JIMBOLIA. În primăvara lui 2003, din iniţiativa poetului şi traducătorului Petre Stoica, preşedintele Fundaţiei Culturale Româno-Germane care-i poartă numele, în oraşul timişean Jimbolia a fost inaugurată o "Capşa" locală: cafeneaua literară "Apunake", o reverenţă târzie faţă de personalitatea neobişnuitului artist român, trecut la cele veşnice departe de ţară, în Peru, la 30 septembrie 1972.