În urma unui control efectuat la Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Timiş (DGPDCT), Curtea de Conturi a conchis că, la sfârşitul anului 1999, directorul general Rodica Bara şi fostul director economic, Traian Bunda au încheiat mai multe asigurări mixte de viaţă cu supliment de accident, folosind credite bugetare prin încălcarea prevederilor legale.

Cei doi au fost trimişi în judecată şi, după un lung şir de procese, Tribunalul Timiş a stabilit că ei trebuie să returneze 186.383.750 lei şi o dobândă de referinţă stabilită de BNR în aprilie 2004, începând cu sfârşitul anului 1999. Până atunci, un atelier de tâmplărie de la Albina, care este proprietatea lui Dan Bara (soţul directoarei Rodica Bara), se află sub sechestru asigurator, după ce Teodor Bunda a declarat că nu are nici un fel de bunuri.

La rectificarea de buget de la sfârşitul anului 1999, DGPDCT primea, de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, prin intermediul Consiliului Judeţean, 11,7 miliarde de lei. Din această sumă, mai mult de jumătate de miliard, mai exact 653.750.000 de lei, au fost folosiţi pentru 25 de poliţe de asigurare mixtă de viaţă cu supliment de accident tarif I A, pentru cei trei directori, şefii centrelor de plasament din Timişoara şi judeţ şi şoferii instituţiei, cei din urmă declarând că au aflat de acest lucru abia când au fost chemaţi să dea declaraţii la poliţie. Respectivii angajaţi erau asiguraţi pentru o durată de cinci ani, începând cu 1 decembrie 1999. Poliţele celor trei directori s-au încheiat pentru o valoare de 300 de milioane de lei, restul de 22 de poliţe fiind făcute pentru o valoare de 75 de milioane fiecare, suma asigurată pentru deces sau invaliditate de accident fiind de şase ori mai mare. Asigurările au fost făcute la S.C. "Asigurarea Românească" S.A. Reşiţa (ASIROM).

Reprezentanţii Curţii de Conturi spun că, în timpul controlului pe care l-au efectuat la Direcţia pentru Ocrotirea Drepturilor Copilului Timiş, ASIROM Reşiţa a transferat 163.406.250 lei în poliţe de asigurare facultative CASCO pentru un număr de 23 de autoturisme din parcul auto al DGPDCT, prin contractul nr. 7526/15 decembrie 1999, care a fost datat retroactiv, pentru ca, ulterior, să fie depuse la dosar, de către cei doi directori, alte contracte de asigurare facultative CASCO pentru fiecare din cele 23 de autoturisme, în care au fost incluse şi poliţele de asigurare mixtă de viaţă, înregistrate cu data de 28 decembrie 1999. În asigurările autoturismelor (încheiate pe un an, din 30 decembrie 1999, până în 29 decembrie 2000), era inclus şi riscul de accident pentru şoferi şi alte persoane din autovehicul. Şoferii spun că nu au dat nici un fel de declaraţii privind starea sănătăţii lor sau a integrităţii corporale.

Un an mai târziu, în 20 decembrie 2000 (după controlul Curţii de Conturi), DGPDCT a răscumpărat 75% din contravaloarea celor 25 de poliţe de asigurare, în valoare de 303.960.000 lei, banii fiind apoi viraţi pe destinaţii legale. Curtea de Conturi susţine că subterfugiul la care s-a recurs prin contractarea asigurărilor de viaţă se explică prin clauzele generale şi speciale de asigurare, care prevăd posibilitatea încasării beneficiilor poliţelor de către persoana asigurată, la expirarea contractului, fără acordul DGPDCT, prin prezentarea la ASIROM Reşiţa a cererii de restituire, a actelor de identitate şi a poliţei. Procurorul financiar de pe lângă Curtea de Conturi a solicitat declanşarea cercetării penale împotriva celor doi directori (directorul general Rodica Bara şi fostul director economic, Traian Bunda), acuzaţi de delapidare, deturnare de fonduri şi fals, dar, pe baza concluziilor unei expertize, procurorul Sandu Antonio a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Curtea de Conturi susţine că cei care au dispus această cheltuială nu au putut dovedi că ea a fost făcută în avantajul instituţiei sau al salariaţilor, de vreme ce ulterior s-a procedat la recuperarea a 75% din valoarea poliţelor. Un alt semn de întrebare este faptul că şoferii nu ştiau nimic de aceste asigurări, făcute pe numele lor, dar semnate de alte persoane, care, la împlinirea celor cinci ani de asigurare, puteau obţine sume substanţiale. Contractul antedatat avea drept scop să demonstreze legalitatea asigurărilor mixte de viaţă pentru cele 25 de persoane, sub acoperirea asigurărilor facultative CASCO. Concluzia Curţii de Conturi a fost că suma de 490.343.750 lei cheltuită pentru pentru asigurările de viaţă pe cinci ani (din care s-a răscumpărat suma de 303.960.000 lei) a fost utilizată ilegal, ceea ce antrenează răspunderea civilă delictuală a directorilor care au semnat actele.

Într-o informare depusă la instanţă, directorul general Rodica Bara susţine că suma plătită pentru respectivele asigurări "a fost investită în bunăstarea celor 1.500 de copii ocrotiţi şi a celor ce muncesc în slujba lor". Deşi doar patru din cele 23 de maşini asigurate sunt microbuze, iar asigurările de viaţă nu s-au făcut numai pentru şoferi, Rodica Bara spune că banii s-au alocat "pentru a asigura activitatea de transport şcolar în maximă siguranţă a copiilor noştri şi a personalului care îi însoţesc" (sic!), iar asigurările s-au făcut în favoarea instituţiei, care este titularul poliţei (titularul este cel care plăteşte - n.r.). Ea a mai precizat că, potrivit clauzelor contractuale, exista posibilitatea transferării asigurărilor în funcţie de modificările intervenite în structura parcului auto sau în cea a personalului.

Dacă, iniţial, Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a trimis o adresă în care se precizează că "avem rezerve faţă de oportunitatea efectuării unor asemenea cheltuieli", câteva luni mai târziu, aceeaşi instituţie susţine că "utilizarea sumelor s-a făcut cu respectarea destinaţiei acestora" şi că banii au fost integral decontaţi de agenţie, aceasta neconsiderându-se prejudiciată.

În ce priveşte Consiliul Judeţean Timiş, principalul ordonator de credite, exista în mod expres doar avizul pentru plata primelor reprezentând asigurarea autoturismelor cu suma de 163.406.250 lei. Rodica Bara spune însă că "nimic nu împiedica conducerea instituţiei să includă clauze de asigurare a persoanelor". Ministerul Finanţelor precizează însă că "autorităţile administraţiei publice şi locale pot încheia contracte de asigurare facultativă a autovehiculelor pe care le deţin pentru cazurile de avarie, distrugere, furt sau alte evenimente, în condiţiile legii".

Directorul general Rodica Bara a refuzat să ofere orice fel de lămuriri pentru a clarifica unele lucruri şi ne-a închis telefonul în nas. Spre exemplu, rămâne neclar în ce mod erau protejaţi copiii prin asigurările de viaţă ale directorilor, şefilor centrelor de plasament şi a maşinilor cu care circulă aceştia; de ce sunt directorii mai valoroşi decât alţi angajaţi? De ce s-au încheiat poliţele de asigurare hăt la Reşiţa, când ASIROM are filială la Timişoara?

CONTRACTUL CU ASIROM REŞIŢA. Sub conducerea Rodicăi Bara (foto), Direcţia pentru Ocrotirea Drepturilor Copilului Timiş a încheiat poliţe din categoria asigurărilor mixte de viaţă cu supliment de accident tarif I A. Conform unei anexe a contractului, sumele asigurate prin cele trei poliţe ale directorilor, pentru valoarea de 300 milioane de lei fiecare şi cele 22 de poliţe având fiecare o sumă asigurată de 75 milioane de lei puteau fi încasate de persoanele asigurate fără a fi necesar acordul instituţiei. Decontul nu a fost vizat de Consiliul Judeţean, principalul ordonator de credite, pe unde au tranzitat banii veniţi de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Contractul 7526/15 decembrie 1999 avea două anexe: prima, de asigurare a autovehiculelor cu prima anuală de 163.406.250 lei pentru tot parcul auto, iar cea de-a doua pentru asigurarea persoanelor fizice, cu prime de asigurare de 490.343.750 lei. Asigurările de viaţă au fost încheiate pe cinci ani, fiind valabile de la 1 decembrie 1999, urmând ca suma pentru care s-a făcut asigurarea să fie plătită la 1 decembrie 2004.

BUNĂSTARE CU MARGARINĂ. Directoarea Rodica Bara susţine că suma plătită pentru asigurarea sa, a celorlalţi directori, a şefilor centrelor de plasament şi a şoferilor "a fost investită în bunăstarea celor 1.500 de copii ocrotiţi şi a celor ce muncesc în slujba lor". Iarna trecută, copiii de la Centrul de Plasament nr. 10 din Lugoj (foto), subordonat Direcţiei Generale pentru Protecţia Drepturilor Copilului Timiş, mâncau de sărbători pâine cu margarină.