Cu totul întâmplător, unul dintre cei mai iluştri cărturari originari din Timişoara, Horst Fassel (foto), care şi-a continuat cariera de excepţie şi în patria de adopţie, Germania, a fost un apropiat al familiei Solcan. Fiica sa, Anemone, a fost colegă şi prietenă cu Luminiţa începând din grădiniţă şi până în 1983, când familia a părăsit România. După '89, fetele s-au întâlnit în repetate rânduri; Luminiţa Solcan călătorea mult, fiind o ferventă participantă la pelerinajele organizate în lăcaşe consacrate din Israel, Spania, Franţa.

Horst Fassel a împărtăşit, în exclusivitate pentru BĂNĂŢEANUL, o seamă de amintiri legate de Luminiţa, care pot limpezi sau chiar explica "inexplicabilul" gestului extrem al ieşencei.

Tatăl Luminiţei, Dumitru Solcan, a fost o cunoscută personalitate din Moldova antebelică; el avea să plătească scump, după 1944, pentru opţiunile sale politice. Pentru culpa de a fi fost secretarul tineretului legionar din Cernăuţi, el a fost arestat şi întemniţat, vreme de ani, printre alte lăcaşuri dure de recluziune, şi la Piteşti.

Mama ei a fost, încă de pe băncile şcolii, o matematiciană de excepţie, devenind una dintre cele mai râvnite profesoare ale liceului "Mihai Eminescu", fost "Maria Doamna".

Familia Solcan locuia pe strada Dr. Savini din Tătăraşi, un cartier de blocuri construit începând din anii '60. Se duceau în fiecare zi la biserica din cartier; cei din jur spuneau despre Solcani că sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, săritori şi foarte de cuvânt. Capul de familie a ajutat mult biserica catolică din Iaşi, al cărei paroh era, la vremea respectivă, părintele Doboş.

Luminiţa era mai mereu prezentă în lăcaşul de cult; în fiecare după-amiază de duminică, ea lua parte la slujbele pentru tineret, ţinute de părintele David, un predicator fascinant. Tinerii enoriaşi cântau în sunet de chitară şi se rugau; de multe ori, părintele organiza pentru ei excursii în munţii Moldovei, învăţându-i să practice iubirea de semeni, în contrast cu slogane ale timpului, care vorbeau despre lupta şi ura de clasă.

După absolvire, Luminiţa a fost angajată şi a lucrat în specialitate timp de o lună, când a survenit decesul tatălui ei. Din acel moment, ea a refuzat să mai meargă la locul de muncă. A fost, se pare, singurul motiv de neînţelegere cu mama ei, pe care o ajuta la treburile casei şi la cumpărături; îşi vizita aproape zilnic bunica, bătrână şi bolnavă, care locuia în apropiere, pe strada Ion Creangă nr. 106.

A refuzat cu încăpăţânare orice propunere de a se angaja; ar fi dorit să lucreze doar în străinătate, într-o mănăstire. Îşi zidise o lume o lume imaginară, cea a perfecţiunii în credinţă, crede Horst Fassel. "Probabil când a ajuns în situaţia concretă, iar dorinţa ei se lovea de realitate şi de paşii concreţi, necesari pentru a intra într-o mănăstire, a reacţionat cu neînţelegere şi, poate, şi-a îndreptat revolta către o persoană, care, în mod întâmplător, a fost Fratele Roger, pe care l-a ucis".

MEREU PREMIANTĂ. Când a venit vremea ca Luminiţa să meargă la grădiniţă, părinţii au decis s-o înscrie la o unitate din centrul Iaşilor, aflată peste drum de Liceul Naţional, unde se învăţa - lucru neobişnuit pe atunci - şi limba franceză, predată de o profesoară pensionară, plătită de părinţii copiilor.

Şcoala primară a urmat-o în cartier; din clasa I şi până la absolvirea liceului, Luminiţa Solcan a fost mereu premiantă. Moştenind de la mama ei înzestrarea pentru matematică, s-a îndreptat spre Facultatea de Electrotehnnică a Politehnicii ieşene.

CINE A FOST FRATELE ROGER? Fratele Roger a fost fondatorul comunităţii Religioase a Reconcilierii din localitatea Taizé. În anul 1940, elveţianul Roger Schutz, absolvent de Teologie la Lausanne, s-a stabilit în aşezarea de graniţă Taize. Pentru început, aici şi-a găsit adăpost o serie de emigranţi evrei, apoi, după război, foşti prizonieri de război germani. Membrii Bisericii Reconcilierii numără, în prezent, 100 de prelaţi din 25 de ţări, reprezentând majoritatea cultelor religioase. Ei îşi câştigă existenţa singuri, refuzând orice donaţie sau sponsorizare. O parte dintre ei trăiesc printre cei mai săraci oameni din Asia, Africa, America de Sud.

Primele pelerinaje la Taize au fost iniţiate în anii '60; la acestea iau parte zeci de mii de credincioşi din toate colţurile lumii. Regretatul Papă Ioan Paul al II-lea a vizitat aşezământul în anul 1986.

CRIMA. Marţi, 16 august, în jurul orei 22, ora României, fondatorul comunităţii ecumenice de la Taizé a fost înjunghiat de o femeie care asista la rugăciunea comunã de seară în biserica din localitate. Se aflau de faţã peste 2.500 de oameni, care au asistat îngroziţi la această dramă petrecută într-o fracţiune de secundă, nevrând să-şi creadă ochilor. Marcată puternic de gestul ei inexplicabil, femeia de 36 de ani a pus că nu intenţionase nimic altceva decât să-i atragă atenţia părintelui Roger. Luminiţa Solcanu nu a opus rezistenţă când a fost reţinută. Fratele Roger a fost ucis cu un cuţit marca Laghiol, cel mai scump tip de cuţit din Franţa, pe care femeia îl cumpãrase cu o zi în urmă.