După aproape șapte ani de activitate diplomatică, timișoreanul Vasile Popovici va fi numit, în această toamnă, ambasador al României într-o țară africană
Absolvent al Facultății de Filologie din Timișoara, Vasile Popovici - Bazil pentru prieteni, deoarece specialitatea lui este limba și literatura franceză - a fost, până în 1989, profesor la școala generală numărul 15, din Fratelia. Școală rău famată, pe atunci, dar cu o pleiadă de profesori "de lux". În "epoca romantică" de la începutul anilor '90, Bazil Popovici s-a aflat printre primii care s-au implicat în viața publică, de partea celor care doreau schimbări radicale în România.
Cu prilejul recentei vizite a unei delegații guvernamentale în Franța, alături de premierul Călin Popescu Tăriceanu și Olivier Biffaud, secretar general de redacție al ziarului Le Monde
Politică și diplomație
Membru fondator al Societății "Timișoara" și primul președinte al acesteia, Vasile Popovici avea să se înscrie apoi în Partidul Alianței Civice, care, ulterior, a fuzionat cu Partidul Național Liberal. Deputat de Timiș în mandatul 1992-1996, a fost membru al comisiei de politică externă a Camerei Deputaților, unde a deținut și funcția de vicepreședinte. În acest interval a făcut mai multe stagii de pregătire în domeniul politicii externe în SUA, Franța și Germania și a fost membru al mai multor delegații diplomatice oficiale la nivel înalt. Grație experienței acumulate în timpul mandatului de deputat, chiar dacă timișoreanul nu era un diplomat de carieră, în 1998, Andrei Pleșu - pe atunci ministru de externe - a hotărât să-i încredințeze o misiune diplomatică și, pe baza unei decizii a guvernului, a fost numit consul general al României la Marsilia, unde, după Paris și Strasbourg, se află a treia misiune diplomatică a României din Franța. De aici a plecat la ambasada din Paris, ocupând funcția de consilier de presă și comunicare, iar recent, actualul ministru de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, a decis să-l numească ambasador în Maroc.
Bizarerii consulare
Când a fost numit consul general la Marsilia, Bazil Popovici a mărturisit că a visat întreaga viață să trăiască într-un oraș de pe țărmurile Mediteranei, fără să-și închipuie că acest lucru va deveni vreodată realizabil. Marsilia, oraș dăruit de Dumnezeu cu toate frumusețile naturale, l-a fermecat de la început, dar, în misiunea pe care a avut-o acolo, s-a confruntat și cu numeroase probleme: o circumscripție consulară de la Atlantic până la granița cu Italia și de la Lyon până în Corsica, o reședință consulară cumpărată în condiții dubioase, care era inundată cam de două ori pe an. Personalul redus și cele două mașini Dacia în dotare nu contribuiau deloc la îmbunătățirea imaginii consulatului în ochii localnicilor. Serviciul consular trebuia să rezolve toate problemele cetățenilor români aflați în raza sa de competență, de la eliberarea unor acte până la soluționarea unor reclamații privind furturi sau pierderi, ba chiar cereri în căsătorie, astfel încât consulul general a fost nevoit să învețe întreaga legislație franceză. La Marsilia se aflau, cu diverse "treburi", mulți țigani, majoritatea din Gătaia Timișoara sau Recaș. Consulul a descoperit că mulți dintre aceștia i-au fost elevi și apelau la el pentru a obține avantaje neîngăduite de lege, ca "vechi cunoștințe" ce erau. Tot aici a început să se ocupe și de schimburile economice, interesul în acest sens fiind manifestat mai ales de oamenii de afaceri francezi decât de autoritățile române.
"Pompier de serviciu"
După încheierea misiunii consulare de patru ani la Marsilia, Vasile Popovici a revenit, pentru nouă luni de zile, la catedra pe care o ocupă la Universitatea de Vest. A fost, o perioadă, director al Clubului întreprinderilor franceze din vestul țării. În decembrie 2002, a plecat la Paris, unde ocupă postul de consilier de presă și comunicare. "Am făcut de toate, chiar de toate, se poate spune că am fost pompierul de serviciu", mărturisește el. "În Marsilia am lucrat aproape exclusiv cu autoritățile franceze și tot ce am construit ca relație acolo mi-a folosit mai mult decât s-ar putea închipui la... Paris. O seamă dintre liderii politici de la Marsilia și din sudul Franței au fost în același timp și lideri naționali, care mi-au deschis multe uși în cei aproape trei ani de când sunt la Paris. De aceea cred că noua însărcinare, în Maroc, nu e una politică, cred că e o promovare pur profesională, câștigată prin muncă și specializare".
"Șantierul" Maroc
Plecarea la Rabat ar putea avea loc spre sfârșitul lunii octombrie, pentru o perioadă de patru ani. "Marocul a fost, inițial, și alegerea mea - spune Bazil Popovici. E o altă experiență, cu miză politică, mai ales că vizite bilaterale ale președintelui României sau ale premierului în Maroc ori ale Regelui Marocului în România n-au mai avut loc de foarte mulți ani. Există și o miză economică, dimensiune foarte importantă, deoarece Marocul e în plină evoluție și modernizare, precum și probleme care țin de domeniul securității. E un șantier întreg de deschis, și doresc s-o fac cât ai repede", mărturisește timișoreanul.
BĂNĂȚEAN FRANCOFON. Născut în localitatea Cuvejdia, Vasile Popovici mărturisește că a fi bănățean e singurul naționalism la care ține ca la un blazon, în rest având disponibilitatea de a trăi în orice loc din lume, dar mai ales în spațiile francofone. A absolvit Facultatea de Filologie - Universitatea Timișoara cu media generală 10 pe toți anii de facultate și cu diplomă de merit, iar din 1991 până în prezent este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității de Vest. În 1997 și-a luat doctoratul în Litere, este autor a mai multor volume și a fost distins de două ori cu premiul Uniunii Scriitorilor. I s-a propus, imediat după terminarea facultății, să intre în diplomație; a refuzat, deoarece ar fi trebuit să accepte racolarea în cadrul Securității. A decis abia în 16 decembrie să se implice politic. În 1990 a fost inspector teritorial șef al Inspectoratului pentru Cultură al Județului Timiș, iar apoi director al Editurii de Vest din Timișoara. Între anii 1992-1996 a fost deputat de Timiș din partea Partidului Alianței Civice, din decembrie 1998 până în aprilie 2002 consul general al României la Marsilia, iar în prezent este consilier diplomatic la Ambasada României din Paris, pregătindu-se să înceapă o nouă misiune, cea de ambasador la Rabat.
"Opțiunea pentru Maroc a fost una personală, acceptată de Ministerul Afacerilor Externe. De ce? Este un spațiu francofon, o țară cu un imens potențial economic, o bună bază a relațiilor politice care nu a fost exploatată. Cultural, mă simt aproape de Maroc"