de Ildico ACHIMESCU

Oameni de litere ai Timişoarei îşi au domiciliul la Sibiu, Arad, Turnu Severin, Herculane, Deva, Reşiţa, Lugoj, Jimbolia, Caransebeş, Făget, Beclean, Moldova Nouă, Buftea, la Ticvaniu Mic, Belobreşca, Gelu, Chizătău, Belinţ. Dincolo de imediata apropiere, respectiva arie geografică se întinde dincolo de mări, ţări şi continente.

Candidată la "Nobel"

Printre membrii Filialei timişorene se află o serie de scriitori din diaspora, care au fost nevoiţi să-şi părăsească ţara în anii predecembrişti, din cauza unor presiuni politice imposibil de suportat. În Germania au emigrat componenţii "Aktionsgruppe Banat", ex-concitadinii noştri Herta Muller - scriitoare de recunoscută performanţă, propusă de patria sa de adopţie pentru Premiul Nobel -, Richard Wagner, Johann Lippet, Wiliam Totok. Alte nume familiare timişorenilor sunt Duşan Petrovici, Horst Fassel, Rodica Binder, Anton Palfi, Ilse Hehn, Traian Pop Traian, deveniţi, la rândul lor, "refegişti", asemenea lui Billedy Ilona şi Christine Konrat.

În lumea largă

Marcel Pop(e)-Corniş a devenit un nume şi în viaţa universitară, cea literară a SUA. Ileana Şora trăieşte în Africa de Sud, Sergiu Levin(e) s-a stabilit de multă vreme în Israel, umoristul Ion Velican alegând, la rândul lui, să fie "citizen" american. Ceva mai aproape, în Serbia, se află scriitorii Slavko Almăjan, Ileana Ursu, Pavel Gătăianţu, Nicu Ciobanu, Ion Baba; SF-istul de anvergură Mandics Gyorgy a devenit locuitor al Budapestei.

"Curăţenia"

Imediat după 23 august 1944, mătura istoriei a pornit să deretice cu sârg în întreg perimetrul vieţii spirituale. Strălucite personalităţi din presă şi literatură, cotate drept criminali de război, au fost puse la stâlpul infamiei; printre aceştia, timişorenii dr. Aurel Cosma şi Andrei A. Lillin. O seamă de ziare şi gazete ale Timişoarei - "Vestul", "Fruncea", "Luceafărul", "Voinţa Banatului", "Înnoirea", "Revista Institutului Social Banat-Crişana" - au fost desfiinţate. Schimbarea a afectat şi breasla scriitoricească, supusă, la rândul său, unui drastic proces de epurare şi, totodată, de racordare în marş forţat la noile canoane impuse de propagandă. La două luni după crearea, la Bucureşti, a Uniunii Scriitorilor, în trei mari centre culturale ale ţării se constituiau, în mai 1949, filiale: la Cluj, Iaşi, Timişoara. "Noua Uniune a Scriitorilor nu ocupa locul fostei Societăţi a Scriitorilor Români, propriu-zis trecută în neant de noua putere politică din ţară", notează venerabilul om de litere timişorean Mircea Şerbănescu.

În pivniţă

Momentul inaugural s-a petrecut într-un spaţiu mai degrabă arid, care găzduia, de obicei, întruniri ale unor organizaţii "obşteşti", în subteranul clădirii aflate peste drum de actualul sediu al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor. Ceasul rău a făcut să se ivească o pană de curent, aşa că simbolica sfeştanie s-a derulat în ton cu vremurile, la lumina unei lămpi de petrol. Primul coordonator al obştii scriitoriceşti locale a devenit poetul Alexandru Jebeleanu; mâna sa dreaptă, în calitate de secretar, a fost, în intervalul anilor 1951-1979, prozatorul Mircea Şerbănescu.

PUNCTE DE PORNIRE. În anul 1933, la Timişoara funcţionase cenaclul literar "Altarul cărţii". La 26 iunie 1936, lua fiinţă Asociaţia Scriitorilor Români din Banat; primul său conducător a fost epigramistul Dion Mardan, profesor la Politehnică, vreme de câţiva ani, director la Fabrica de Ţigări. Începând cu 1 Decembrie 1941, asociaţia a pornit şirul unor "Săptămâni bănăţene"; a doua ediţie a avut loc la Bucureşti. În capitala Banatului, scriitorii au înlocuit, vreme de ani, instituţii de cultură şi artă mult dorite, dar inexistente la vremea aceea.

PE TERMEN LUNG. Pe parcursul celor 56 de ani ai existenţei sale, Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor - transformată, în anul 1969, în Asociaţia Scriitorilor din Timişoara - a avut doar trei conducători; succesorul lui Alexandru Jebeleanu a fost tot un poet, Anghel Dumbrăveanu, mandatul său având aceeaşi durată ca a predecesorului său: două decenii. Din decembrie 1989, destinele breslei se află sub oblăduirea criticului literar Cornel Ungureanu, care a fost reales săptămâna trecută pentru un nou mandat de cinci ani.

REVISTA UNIUNII. În august 1949, Filiala locală a Uniunii Scriitorilor tipărea revista "Scrisul bănăţean". Vreme de şapte ani, publicaţia a apărut trimestrial, iar din 1956, lunar. La început, sediul Filialei se afla în vecinătatea Pieţei Sf. Maria, în Piaţa Plevnei nr. 4; "la etajul I, într-un apartament dizlocat de la fondul municipal de locuinţe particulare", aflăm de la Mircea Şerbănescu. În ianuarie 1954, reşedinţa scriitorilor se muta la "Casa cu Atlanţi", etajul I, pe colţ. Tot într-o lună de ianuarie, doi ani mai târziu, "Casa scriitorilor" s-a stabilizat în lăcaşul unde se află şi astăzi, pe strada fostă Voltaire, fostă Rodnei, actualmente Pacha, la numărul 1.  Anul 1972 a adus un cumul de schimbări; revista se numea de acum "Orizont", avea alt format şi ieşea de sub teascuri săptămânal. Redactor-şef a fost numit prozatorul Ion Arieşanu. Imixtiunea politicului a schimbat însuşi profilul specific al unei reviste literare, transformând-o într-un hibrid "social-politic, cultural-artistic".

"Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor este singura care a avut o desfăşurare normală în ultimii 15 ani: fără rupturi, fără întreruperi de activitate. Este o obşte care îi protejează pe scriitorii ajunşi în situaţii critice, o obşte care dialoghează cu toţi membrii săi, o obşte reprezentată şi prin universitari, şi prin jurnalişti, şi prin scriitori de vârste înaintate, şi prin cei foarte tineri, prin scriitori români, maghiari, germani, sârbi, dar şi prin colegi din diasporă"

Cornel Ungureanu

REZISTENŢA PRIN CULTURĂ. Decenii de-a rândul, forul scriitoricesc timişorean şi revista sa au protejat cărturari şi condeieri importanţi, excluşi din facultăţi şi reviste pe temeiuri politice, în anii imediat următori lui 1949. Astfel, în "Scrisul bănăţean" a publicat, în plin "obsedant deceniu", Lucian Blaga. Există însă şi un revers al medaliei, pus în lumină de Cornel Ungureanu: "la Timişoara, cei mai duri activişti ai partidului au fost trimişi, chipurile, să se "reabiliteze". Numele sunt mai mult decât cunoscute: Ion Iliescu, Eugen Florescu...