de Petrina CALABALIC

Compania de distribuţie a energiei electrice are, în fiecare vară, mari probleme din cauza... berzelor. Într-un top al principalelor cauze ale defectelor din liniile electrice aeriene, care conduc la un număr mare de întreruperi de scurtă durată şi pot afecta - mai ales în timpul verii - consumatorii alimentaţi prin liniile electrice respective se numără descărcările electrice şi păsările. Astfel de întreruperi pot duce la deteriorarea aparatelor de uz casnic. S-a găsit însă şi o soluţie: în satele timişene a început campania de montare a unor suporturi pentru cuibuirile de barză construite pe stâlpii de joasă tensiune.

120 de suporturi

Iniţiativa aparţine unor organizaţii de protejare a păsărilor din România, Ungaria şi Iugoslavia, care au demarat, în august 1999, un program comun sub numele "Protecţia berzelor albe în Bazinul Carpatic". Una dintre măsurile luate în cadrul acestui program este transferarea pe suporturi speciale a cuiburilor construite pe stâlpi electrici. Organizaţiile au luat legătura cu companiile naţionale de distribuţie a curentului electric din fiecare ţară, iar rezultatele încep să se vadă. În România s-au montat până acum 300 de astfel de suporturi, dintre care 120 în judeţul Timiş. Preţul unui suport este de 1.500.000 de lei, iar Electrica Banat a investit până acum pentru berze 180 de milioane de lei. Suporturile se montează iarna, când cuiburile sunt libere. "Montarea acestor suporturi este şi în interesul acestor companii, deoarece berzele electrocutate sau materialele folosite pentru construcţia cuiburilor pot să producă pagube mari prin scurtcircuitări", se precizează pe site-ul celor trei organizaţii, www.geocities.com/RainForest.

Berzele preferă stâlpii

Conform ultimului recensământ, în România cuibăresc în jur de 5.000 de perechi de berze. În ultimii ani acestea îşi construiesc cuiburile pe stâlpii de joasă tensiune şi mai puţin pe hornuri, pe acoperişuri din stuf sau paie, pe şuri, în copaci sau pe căpiţe. Primele cuiburi construite pe stâlpi electrici au fost observate în 1968 în Ungaria şi în 1971 în România. Astăzi, peste 70% dintre berzele din România au cuiburile construite pe stâlpi.

ŢARA BERZELOR. Cele trei organizaţii care se ocupă de protecţia berzelor sunt Societatea Ornitologică Română, Societatea Maghiară pentru Protecţia Păsărilor şi a Mediului şi Societatea Ornitologică şi de Protecţie a Păsărilor din Voivodina. Conform datelor deţinute de acestea, numărul total al perechilor de berze albe de pe Terra este de aproximativ 170.000. Cele mai multe perechi cuibăresc în Polonia, densitatea lor fiind de 65-70/100 kilometri pătraţi. Prezenţa berzelor în Bazinul Carpatic este atestată de unele documente ce datează din secolele XIII-XV. Efectivul populaţiei de berze albe din acest bazin poate fi apreciată la circa 9.500 de perechi, dintre care aproximativ 3.000 de perechi cuibăresc în zona de graniţă dintre România, Ungaria şi Iugoslavia.

SATUL EUROPEAN AL BERZEI. Periodic, Fundaţia Euronatur acordă titlul "Satul European al Berzei" localităţilor în care cuibăresc cele mai multe perechi de berze. În România acest titlu a fost câştigat în 1997 de comuna Andrid din judeţul Satu Mare, având 37 perechi de berze.

TRASEUL BERZELOR. Migraţia berzelor începe la mijlocul lunii august. Sute de mii de păsări se întâlnesc an de an deasupra strâmtorii care separă Marea Neagră de Marea Marmara. Apoi traverseaza Turcia, după care zboară spre sud de-a lungul coastei estice a Mării Mediterane, pnă în Africa. Viteza migraţiei este între 30-90 km/oră. Primăvara berzele se întorc pe acelaşi traseu. Berzele tinere nu se întorc acasă pentru cuibărit, ci rămân în sud pâna la vârsta de 2-3 ani.

RECENSĂMÂNTUL DE LA BILED. De peste 30 de ani, un bătrân din Biled îşi notează an de an într-un caiet sosirea şi plecarea fiecărei berze din comună. În vârstă de 76 de ani, Peter Trendler (foto) este probabil cel împătimit observator al acestor păsări din tot Banatul. La loc de cinste în casa bătrânului stă catalogul în care sunt trecute berzele, "Storche in Biled" ("Berze în Biled"). În catalog sunt notate numărul casei care are o barză pe horn, numele stăpânului casei, stâlpul pe care se află câte un cuib şi câte berze adulte şi câţi pui sunt în cuib.