Darius s-a născut la Antverpen, în Belgia, în urmă cu zece ani, pe vremea când Romică juca la Ekeren. "A fost fotbalist înainte de a se naşte. Dădea mult cu piciorul. Eu îmi doream să am o fată, Romică un băiat. Până la urmă a fost să fie băiat iar acum, nu l-aş da pe zece fete" - spune Dana Buia, soţia lui Romică. Cu toate că s-a născut pe pământ belgian, Darius nu a primit şi cetăţenia belgiană astfel încât, a rămas român. Viaţa familiei Buia a fost un lung periplu inter-ţări, cu o duzină de oraşe schimbate, cantonamente fără sfârşit şi, în cele din urmă, o "aterizare" timişoreană pe care toţi membrii familiei ar dori-o cât mai lungă.

Cei care i-au pus ghetele în picioare lui Darius au fost antrenorii de la clubul Dinamo. Juniorul familiei Buia avea opt ani, iar Romică juca pe atunci la câinii din "Ştefan cel Mare". Timp de un an cât a stat acolo, Darius a învăţat abc-ul fotbalului. "Am învăţat de la tehnica alergării până la tehnica individuală cu mingea şi jocul colectiv" - povesteşte Darius. De doi ani de zile, odată cu mutarea echipei de fotbal Rocar la Timişoara, familia Buia a fost adoptată de bănăţeni. "Îmi place mai mult la Timişoara că se vorbeşte mai civilizat. În Bucureşti e multă ţigănie" - spune cu sinceritate juniorul Darius. La Timişoara, de la echipa de copii ai lui Poli a trecut la CSŞ Banatul unde prof. Cristi Petcu a închegat o echipă bine clădită. Acolo, Darius a prins gustul victoriei şi a marcatorului de gol.

Aşa cum fac fotbaliştii adevăraţi, Darius a fost de câteva ori până acum în turneu. În Ungaria, la Nyregyhaza, unde au participat echipe de fotbal din România, Slovacia şi Ungaria, echipa timişorenilor a luat locul II, iar Darius a reuşit să marcheze şapte goluri. La un alt turneu, care s-a desfăşurat la sfârşitul acestui an şcolar, la Timişoara, Darius a făcut din nou norma de şapte goluri. În urmă cu o săptămână, echipa Banatul a participat la un nou turneu, de data aceasta în Germania, la Karlsruhe, unde a a obţinut locul II. Darius a marcat patru goluri. "Deşi Romică a vrut să scoată tenismen din el, Darius a ales să fie fotbalist. Încă de mic, mingea de fotbal a fost plăcerea lui cea mai mare. La cinci ani am încercat să-l dăm la înot de performanţă dar nu l-a ţinut prea mult. Vrea să joace fotbal. Numai asta are în cap, aşa că l-am lăsat", spune Dana Buia. De cealaltă parte, Romică spune că juniorul lui are talent. "E stângaci, ca şi mine, şi are un bun plasament. Mai trebuie să lucreze la capitolul ambiţie şi să dea jos kilogramele în plus. În fazele fixe are un şut foarte bun. Dacă se ţine de treabă, poate ajunge departe", spune Romică Buia.

ŢINE CU POLI. La toate meciurile lui Poli de pe teren propriu, Darius pândeşte în spatele porţilor şi ţine pumnii strânşi ca Romică să dea gol. De câte ori reuşeşte să marcheze, buia senior aleargă spre locul n care se aflăDarius şi împrte bucuria cu acesta, în timp ce tribunele îi scandează numele. Aşa s-a întâmplat şi la meciul Poli-Petrolul (foto).

COMPUTERUL ŞI NR. 11. Darius are imprimat pe tricou numărul 11. "Îmi poartă noroc, din moment ce am dat atâtea goluri", spune Buia jr. Cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodată a fost un computer din partea mamei şi un echipament complet de joc imprimat cu numele lui Totti din partea tatălui. "Nu prea am de ales. Când nu joc fotbal, mă joc la computer şi când nu mă joc la computer, joc fotbal", spune Darius.

"A fost fotbalist înainte de a se naşte. Dădea mult cu piciorul. Eu îmi doream să am o fată, Romică un băiat. Până la urmă a fost să fie băiat iar acum, nu l-aş da pe zece fete"

Dana Buia, mama lui Darius

"Îmi place mai mult la Timişoara că se vorbeşte mai civilizat. În Bucureşti e multă ţigănie"

Darius Buia