Ana şi Gheorghe Homoc au muncit doar pentru ei toată viaţa. Dispariţia stupidă a fiului lor, ucis de o grenadă în timpul satisfacerii stagiului militar, le-a lăsat viaţa pustie şi fără sens.

Compensaţia primită din partea Ministerului Apărării Naţionale le amărăşte parcă şi mai mult bătrâneţile. Cu numai 400 de lei pe lună ei, sunt nevoiţi să înşele ziua de mâine. Dacă reuşesc, în zece ani vor strânge incredibila sumă de 48.000 de lei, adică puţin peste un euro.

Gheorghe Homoc are 67 de ani şi se află pe un pat de spital. Priveşte în gol şi nu mai găseşte în el nici măcar un dram de voinţă să se revolte.

"Sunt 21 de ani de atunci. Copilul, Dimitrie, mi-o fost dus în armată la Baia Mare. A murit la Arieşul de Pădure într-un accident. Unul dintre colegii lui a scăpat din greşeală o grenadă. Au murit atunci trei băieţi. Printre ei a fost şi băiatul meu", povesteşte el. Pe faţa lui se citeşte tragedia petrecută atunci. Fiecare zi trecută a mai lăsat o brazdă pe obraz.

"Niciodată nu m-am putut împăca cu gândul că Dimitrie al meu nu mai este", spune Gheorghe, care îşi trăieşte drama la aceeaşi intensitate în fiecare zi. Şi cum ar putea fi altfel, când - până de curând - Ministerul Apărării Naţionale i-a adus aminte lunar de "recunoştinţa" pe care o poartă pentru nenorocirea de atunci, în sumă exactă de 400 de lei.

"Dimitrie era sprijinul meu. Noi toată viaţa am muncit pământul. Nu am avut carte de muncă undeva şi nici nu am lucrat la CAP, că n-am fost colectivizaţi. Astăzi, muierea mi-e bolnavă şi io mi-s bolnav", spune Gheorghe. În tinereţe l-a prins o tuberculoză, care mai târziu s-a agravat. Acum a ajuns la spital.

"Este internat de zece zile în secţia de TBC. Suferă de un sindrom posttuberculos bronşitic grav. Are şi o cardiopatie ischemică. De acum înainte va avea nevoie de un tratament medicamentos permanent al cărui cost minim este de două milioane de lei pe lună", spune dr. Dorin Vancea, medic primar pneumolog şi director al Spitalului Clinic de Boli Infecţioase "Victor Babeş" din Timişoara.

Pentru a fi internat în spital, medicii au apelat la un subterfugiu. "Teoretic, nu-l puteam interna, pentru că nu era asigurat. Fata dânsului l-a luat în întreţinere printr-un act notarial şi astfel a beneficiat de dreptul de coasigurat", explică dr. Vancea.

Gheorghe Homoc nu ştie altă meserie decât aceea de de ţăran. Toată viaţa a trudit pământul şi a trăit de pe urma roadelor lui. Are doi copii care încearcă să-şi facă fiecare un rost.

În rest, ani la rând, în fiecare lună, acelaşi scenariu. Poştaşul Ion Drăgan îi bătea la poartă pentru a-i aduce pensia de 400 de lei. Până într-o zi când lucrurile s-au schimbat.

"La un moment dat, Ministerul Apărării a constatat că-s prea mari taxele de trimitere a pensiei. Practic, ele depăşeau cu mult valoarea pensiei, aşa că a hotărât să-mi trimită toţi banii o dată. De trei ani de zile, primesc câte 4.800 de lei o dată pe an. Toamna. Acum doi ani mi-am luat de banii ăştia o pâine. Azi n-aş putea să cumpăr nici atât", mărturiseşte Gheorghe Homoc.

Omul vrea să dea în judecată MApN pentru a oţine o mărire a despăgubirilor primite pentru moartea fiului, dar nu mai are nici măcar un dram de putere.

În lipsa unei pensii adevărate, Gheorghe şi Ana Homoc se descurcă cum pot.

"N-are nime grijă de noi. Trebuie noi să ne avem de grijă. Mai mergem la piaţ, ba la Deva, ba la Lugoj, ba la Timişoara, să vindem piparcă, varză, mazăre sau fasole. La noi, cum nu o fost colectiv, tot acasă am lucrat. Şi ce-am ajuns? Uite cum îi casa! Mâine-poimâine se huruie pe noi. Parcă şi Dumnezeu ne-o uitat!", spune Ana Homoc, care are 64 de ani.

Cu gesturi bătrâneşti închide apoi uşa, lăsând să se prăvale tăcerea peste drama familiei sale.

Pentru Ministerul Apărării Naţionale e o chestiune de bun simţ să actualizeze despăgubirile civile prevăzute în dosarul 361304. Moartea unui tânăr parcă valorează ceva mai mult de 4.800 de lei.

POŞTAŞUL SUNĂ ÎNTOTDEAUNA O DATĂ PE AN. În Cladova, toată lumea cunoaşte pe toată lumea. Mai ales poştaşul. El ştie cel mai bine cum stau treburile prin sat şi, mai ales, ce probleme are fiecare. De Gheorghe Homoc nu are cum să uite. "Chiar îşi bat joc de mine ăştia de la armată. O dată pe an îi vine omului pensia. Mi-e şi ruşine. 5.000 de lei. Atât îi duc. Alţii nici nu se apleacă să ridice de pe jos banii ăştia. Ce să faci cu 5.000 de lei în vremurile noastre? Poţi o hârtie igienică să iei", povesteşte cu năduf Ion Drăgan, poştaşul care îi aduce cu conştiinciozitate pensia lui Homoc. În fiecare an.

PE CALE JUDECĂTOREASCĂ. BĂNĂŢEANUL a contactat Ministerul Apărării Naţionale pentru a obţine o reacţie oficială în legătură cu incredibila situaţie în care se află familia Homoc. "În principiu, această problemă se poate rezolva numai pe cale judecătorească. Persoana respectivă ar trebui să ceară o reactualizare a sumei primite pentru despăgubiri civile", a declarat Mihai Ursache, din cadrul biroului de presă al MApN.