"De necrezut, dar adevărat, n-am absolvit nici o şcoală în viaţa mea şi totuşi am deţinut diverse funcţii în aparatul de stat.". Aşa îşi începe caracterizarea Ioan Cosmuţa, un octogenar din localitatea arădeană Vladimirescu, în cartea pe care a scris-o despre viaţa lui şi pe care a numit-o "Un mare scriitor analfabet".

Ioan Cosmuţa n-a mers niciodată la şcoală. Născut în Ardealul de Nord, în localitatea Cerneşti de lângă Baia Mare, el a fost argat la vite la un cantor. Avea şase fraţi şi provenea dintr-o familie săracă, aşa că nu îşi permitea să meargă la şcoală.

La 16 ani, în 1940, a intrat în armată, fiind copil de trupă la o unitate militară. Acolo a preferat să stea pe la birouri, decât să fie îngrijitor la animale. Aşa a ajuns prima oară în faţa unei maşini de scris. Fără să ştie să citească sau să scrie, a început să compare literele cu cele din ziare. "Stăteam zi şi noapte cu ziarele în mână şi comparam semnele cu cele de la maşina de bătut. A fost un coşmar să descifrez cuvintele, pentru că nu m-a ajutat nimeni. Am vrut însă cu orice preţ să lucrez într-un birou şi să câştig respectul oamenilor. Problema era însă că nu aveam nici o şcoală şi nimeni nu mă angaja", spune Cosmuţa.

La 19 ani, Ioan Cosmuţa a devenit furier în armată. Dorinţa lui de a lucra într-un biroul a fost observată şi de superiori. Aceştia l-au lăsat să înveţe să lucreze la o maşină de scris, iar în şase luni, Cosmuţa a devenit dactilograf. El nu putea totuşi să practice, pentru că nu avea nici o diplomă de studii. "Un dascăl din satul meu a fost impresionat de dorinţa mea de a lucra şi mi-a eliberat un certificat de şapte clase, cu cele mai bune note. Atunci m-am putut angaja ca secretar de primărie. Am lucrat acolo patru ani, de unde am fost racolat să lucrez la Miliţie, la Starea Civilă, care tocmai se înfiinţa", îşi aminteşte octogenarul, care a lucrat ulterior ca dactilograf în diverse instituţii ale statului, până în 1986, când s-a pensionat.

Pentru că a lucrat cinci decenii ca dactilograf, Ioan Cosmuţa s-a considerat toată viaţa "scriitor". "Oamenii aşa ne spuneau în vremurile alea, ne strigau <scriitorii>. Eu după ce am învăţat să scriu şi să citesc, chiar mi-am dorit să devin scriitor. Aşa m-am gândit în 1995 să scriu despre viaţa mea, că nu cred că mai sunt oameni care au lucrat pe funcţii fără să aibă carte." Cosmuţa şi-a scris cartea în câteva săptămâni, în 1995. A intitulat-o "Un mare scriitor analfabet" şi este povestea vieţii sale. Nu a tipărit-o însă niciodată, din lipsă de bani. A preferat să o bată singur la maşină şi să îi pună coperţi. Aşa a făcut trei exemplare. Unul l-a dat bibliotecii din Vladimirescu, altul familiei şi cel de-al treila exemplar este păstrat cu sfinţenie într-un dulap.

Bărbatul speră ca, după moartea lui, cineva să devină interesat de povestea vieţii sale şi să publice cartea. El crede că o să aibă succes, pentru că povesteşte cu amănunte tot ce a văzut în cariera de dactilograf. "Am văzut de la documente militare secrete până la mizeriile pe care le făceau comuniştii în ţara asta", susţine Cosmuţa.

Volumul autobiografic numără 300 de pagini dactilografiate, o picătură într-un ocean, am putea spune, dacă am compara-o cu cele două vagoane de hârtie pe care Cosmuţa a socotit că le-a dactilografiat în cei 50 de ani de carieră.

SINGUR ÎNTRE 260 DE FEMEI. Pentru Ioan Cosmuţa dactilografiatul a fost o adevărată carieră şi este foarte mândru de performanţele pe care le-a atins. El s-a numărat printre puţinii bărbaţi care la mijlocul secolului trecut şi-au făcut o meserie din dactilografiat. "În toată regiunea Baia Mare eram singurul bărbat dactilograf. Îmi aduc aminte că la un concurs pentru ocupare a unor posturi ne-am adunat toţi cei 260 de dactilografi din zonă şi în sala de examen eram singurul bărbat. Râdeau femeile de mine, dar nu mi-a păsat", îşi aminteşte bărbatul, care a fost printre cei cinci care au primit atunci un post.

S-A CĂSĂTORIT LA 78 DE ANI. Ioan Cosmuţa s-a căsătorit abia la vârsta de 78 de ani, adică cu numai doi ani în urmă. În cei 50 de ani în care el şi soţia lui Veronica (cu care are o fiică) au fost împreună, au considerat că un simplu act de stare civilă nu le foloseşte la nimic. Căsătoria a avut loc în cel mai mare secret, nici familia nu a ştiut şi nici poze nu au făcut. "Ne-am dus la Primărie şi am chemat un preot acasă şi aşa ne-am căsătorit. Ne-am iubit toată viaţa, dar am zis că măcar înainte de moarte să fim soţ şi soţie cu acte în regulă."

Volumul dactilografiat "Un mare scriitor analfabet" încă aşteaptă un sponsor generos

Ioan Cosmuţa, dactilograf