În timp ce sistemul de irigaţii din Banat se degradează văzând cu ochii, mai mulţi angajaţi ai societăţii de îmbunătăţiri funciare îşi acuză conducerea de matrapazlâcuri. Între altele, s-au achitat în avans costurile unei lucrări care nu s-a mai executat, s-au făcut decontări duble şi s-au transportat zeci de metri cubi de pământ doar în acte.

Angajaţi ai Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" spun că aceasta a primit bani pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii din programul amenajărilor de îmbunătăţiri funciare dar nu s-au respectat prevederile H.G. 1054/2002 privind aprobarea programului de toamnă-iarnă pentru perioada 1 octombrie 2002-31 martie 2003. Spre exemplu, la decolmatările de canale, planul iniţial a fost de 117.000 mc acesta diminuându-se în ianuarie 2003 - în mod nejustificat după spusele angajaţilor - la 20.000 mc, dar nici această cantitate nu a fost realizată. Aşa cum rezultă din acte, realizările au fost mult mai mici decât cifra propusă, astfel încât subvenţiile primite au fost încasate ilegal. "Documentele se formează din situaţiile operative zilnice raportate din teritoriu şi când semnăm actele nici nu dorim să verificăm, nici nu avem cum. Domnul Anderca este director de doi ani şi jumătate şi nu a mers pe principiul de a schimba corpul tehnic", spune Maria Mirciov, director economic la SNIF.

Un contract pentru întocmirea documentaţiei tehnice necesare în vederea obţinerii certificatului de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor aflate în administrarea sucursalei Timiş a fost încheiat în 12 decembrie 2002, adresa pentru obţinerea aprobării fiind însă datată în 15 ianuarie 2003 iar aprobarea - în 20 ianuarie 2003. În urma selecţiei de oferte, câştigătoare a fost declarată S.C. Interject-Intermedieri SRL, care însă nu are în obiectul de activitate lucrări topometrice, astfel încât a dat lucrarea în subantrepriză societăţii Black Light SRL, la rândul ei participantă la selecţia de oferte. Potrivit contractului, documentaţiile trebuiau executate în termen de 12 luni iar la semnarea contractului se achita 30% din valoarea acestuia. Cu toate acestea, conform facturii fiscale nr. 4680577 din 12 decembrie 2002, societăţii Interject-Intermedieri i s-a decontat un miliard de lei, adică totalul devizului de lucrări, printr-un înscris de mână menţionându-se că suma reprezintă nu un avans, ci costul lucrărilor executate la valoarea devizului. Rezultatul a fost că societatea a încasat banii şi nu a mai executat nici o lucrare. Directorul general, Ilie Anderca, se mărgineşte să spună că acesta este în derulare, în timp ce directorul economic susţine că, de fapt, contractul a fost onorat, iar neconcordanţele amintite sunt doar aparente.

Mai multe canale din sistemul Deta au fost decontate atât ca lucrări de întreţinere şi reparaţii, cât şi de investiţii, cu surse de finanţare diferite. Datele cuprinse în procesul verbal de recepţie a situaţiei de lucrări de decolmatare în zona Partoş şi cele cuprinse în decontările de la lucrările de întreţinere din luna mai 2003 denotă decontări duble, de aproximativ 200 de milioane de lei.

În vara anului trecut, Primăria Sânnicolau Mare a solicitat SNIF intervenţii în zonă pentru asigurarea apei necesare irigaţiilor. Unii angajaţi susţin, cu acte pe masă, că lucrările la canalele Aranca şi Silvia au fost executate în baza unor măsurători contrafăcute, prin mărirea bazei celor două canale cu mai mulţi metri. Astfel, volumul de decolmatat a crescut proporţional cu mărirea fictivă a acestor elemente ale canalului. Ei mai spun că îm procesul tehnologic au mai fost introduse operaţiuni ireale precum transportul, cu autobasculanta, a 5.600 mc de pământ la o distanţă de 50 de kilometri. Aceste lucrări au fost făcute cu sucursala din Caraş-Severin a SNIF şi cu o firmă particulară, deşi, în opinia angajaţilor, ar fi putut fi executată prin resurse proprii ale sucursalei Timiş. Potrivit aceloraşi surse, lucrările sunt de proastă calitate şi nu îşi îndeplinesc menirea pentru care au fost cheltuiţi banii. Cei doi directori au promis că vor cere efectuarea unor controale, dar dilema cea mare era alta. "Nu ştiu cum au ajuns la dumneavoastră actele, cum au ieşit din instituţie, nu sunt acte publice", spune Maria Mirciov.

SNIF are pe rol mai multe procese cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, care, în urma unor controale repetate, a concluzionat că sucursala timişeană a societăţii a primit subvenţii necuvenite de ordinul miliardelor de lei. "SNIF realizează şi venituri proprii din prestări servicii şi diverse activităţi dar în contabilitatea firmei nu sunt evidenţiate distinct cheltuielile prevăzute de legiuitor a fi subvenţionate şi cheltuielile aferente veniturilor proprii. De asemenea, repartizarea cheltuielilor indirecte nu s-a defalcat proporţional pe activităţile subvenţionate şi pe cele reprezentând venituri proprii", se spune într-o notă de constatare a reprezentanţilor Corpului de Control Financiar.

Înainte de a vedea actele ajunse în posesia redactorilor Bănăţeanului, directorul general Ilie Anderca susţinea cu convingere: "Acuzaţiile sunt tendenţioase, nu există acte doveditoare pentru acestea, nu ştiu ce aveţi dumneavoastră. Nu s-au făcut decontări duble, la canalul Aranca a existat o comisie de recepţie, s-au făcut verificări de către Curtea de Conturi şi Direcţia Finanţelor". Ulterior, după ce a văzut actele, Anderca a recunoscut că s-au făcut nişte controale, însă numai de la sediul central al societăţii din Bucureşti, dar nu a primit nici un fel de concluzii despre rezultatele acestora.

LUCRĂRI DE REGULARIZARE. În 1718, primul guvernator austriac al Banatului, contele Florimund de Mercy a iniţiat lucrările de regularizare a râului Bega. O dată cu instaurarea administraţiei civile, la jumătatea secolului al XVIII-lea, lucrările de asanare au dobândit o mai mare anvergură, realizându-se o dublă conexiune între râurile Timiş şi Bega, primele îndiguiri şi primele amenajări de irigaţii. În secolul al XIX-lea, s-au proiectat pe Bega mai multe ecluze, s-au reconstruit diguri şi s-au consolidat maluri, amenajări complexe fiind continuate şi la începutul secolului XX. Lucrări de amploare au mai fost făcute după anul 1970. La sfârşitul anului 1991, lungimea totală a reţelei de canale de desecare şi irigaţii aflată în administrarea SNIF era de 10.926,4 km iar cele 99 de staţii de pompare aveau o capacitate totală de pompare de 295 metri cubi/secundă.

DE LA ISGAA LA SNIF. În 1953 a fost înfiinţată Întreprinderea de Stat pentru Gospodărirea Apelor în Agricultură (ISGAA), printre cele şase întreprinderi teritoriale numărându-se şi cea din Timişoara. În urma unor reorganizări au fost înfiinţate, succesiv, direcţii zonale, oficii regionale şi direcţii regionale de îmbunătăţiri funciare, în 1970 activitatea de studii, proiectare şi execuţie fiind separată de cea de exploatare şi întreţinere a lucrărilor. Aceste activităţi au fost reunite în 1983, fiind coordonate de Direcţia Generală Economică de Îmbunătăţiri Funciare şi Construcţii Agricole, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii. După 1991 a avut loc o nouă reorganizare a sectorului de îmbunătăţiri funciare, existând în fiecare judeţ câte două societăţi comerciale pe acţiuni. În Timiş au luat fiinţă S.C. "SAIFTIM", pentru studii şi execuţii de lucrări (care, ulterior, s-a privatizat) şi S.C. "SCELIF-S.A.", pentru exploatarea acestora. Trei ani mai târziu, cea din urmă s-a transformat în Regia Autonomă Îmbunătăţiri Funciare (RAIF), devenită SNIF.