În câteva familii din Timişoara şi din Arad se petrec drame asupra cărora se aşterne tăcerea. Părinţii şi medicii împart povara unui secret care, dezvăluit, ar putea provoca răni psihice unor fiinţe ce se nasc "undeva la mijloc", între bărbaţi şi femei.

Sarcina a decurs normal. Nimic nu avea să trădeze uluirea mamei la scurt timp după naştere. Medicii au înţeles însă de la început ce s-a întâmplat: femeia adusese pe lume o fetiţă cu un clitoris peniform (în formă de penis). "Părinţii fetiţei au fost distruşi psihic. Nu puteau înţelege cum copilul lor este şi fată şi băiat în acelaşi timp" - îşi aminteşte prof. Ioana Micle, specialistul prin mâinile căruia au trecut multe cazuri de acest gen. În asemenea situaţii, se temporizează înregistrarea copilului la Starea Civilă. "Recomandarea noastră este să se pună un nume care poate fi modificat mai uşor. De exemplu din Dan - Dana sau din Florin - Florina" - explică profesoara Ioana Micle, şefa secţiei de Pediatrie a Spitalului de copii "Louis Ţurcanu", din Timişoara.

Deruta este starea de spirit care pune stăpânire pe părinţi. Nu pot înţelege de ce copilul lor nu poate fi declarat nici fată, nici băiat. Abia după ce se fac explorările medicale necesare (ecografie, explorări hormonale etc), medicii decid dacă nou-născutul va fi băiat sau fată. "De obicei, corecţia chirurgicală se face la vârsta de 1-2 ani, înainte ca micuţul să frecventeze un colectiv, sau la adolescenţă, atunci când, în deplină cunoştinţă de cauză, persoana respectivă decide ce sex vrea să aibă" - spune prof. Ioana Micle. În multe dintre clinicile din străinătate, momentul intervenţiei chirurgicale se amână până la vârsta adolescenţei, atunci când, în deplină cunoştinţă de cauză, individul decide singur sexul cu care vrea să rămână. Sunt cazuri în care, dacă penisul nu este bine dezvoltat iar organele sexuale feminine există, se renunţă la penis.

În majoritatea cazurilor, diagnosticul de intersexualitate poate fi pus la scurt timp după naştere. Atunci când există incertitudini, e nevoie de explorări suplimentare. "Analizele nu dau greş. În general, este vorba despre o patologie a glandei corticosuprarenale. În lipsa unui tratament hormonal adecvat, la vârsta de 5-6 ani se poate declanşa o pubertate precoce" - avertizează Ioana Micle. Cazurile care au avut o evoluţie favorabilă au fost acelea în care nou-născutul a fost transferat imediat de la maternitate la Clinica de Pediatrie de la Spitalul de Copii "Louis Ţurcanu". Tratamentul de substituţie hormonală trebuie început devreme; cu cât mai repede, cu atât mai bine. Apoi, pe parcurs, medicii vor face corecţia dozei hormonale administrate.

O asemenea anomalie se întâlneşte o dată la 20.000 de naşteri. Gabriela, o fată care acum are 11 ani, s-a născut cu o asemenea problemă genetică. "Ştiam că urma să am gemeni. La naştere, unul dintre ei, care trebuia să fie băiat, a murit, iar fata a trăit", povesteşte mama Gabrielei. După două săptămâni de la naştere, mama a aflat că a adus pe lume un copil cu probleme. "Asistentele mi-au spus că are uter şi ovare, dar şi un organ bărbătesc, cu testicule, care se dezvoltaseră în burtă", a declarat, pentru BĂNĂŢEANUL, mama Gabrielei.

Medicii i-au explicat mamei că dezvoltarea testiculelor în abdomen ar putea afecta sănătatea copilului. La nouă luni de la naştere, părinţii Gabrielei au trebuit să consimtă la decizia medicilor, aceştia extirpându-i testiculele. Acesta a fost primul pas spre "feminizarea" Gabrielei. La vârsta de 14 ani, medicii îi vor extirpa şi organul masculin atrofiat. Până atunci, îi vor fi administraţi hormoni, care să-i estompeze ambiguitatea sexuală, accentuându-i latura feminină. În tot acest timp, părinţii Gabrielei se vor strădui să-şi ocrotească copilul, făcând tot posibilul ca nimeni, niciodată - cu excepţia medicilor împreună cu care poartă povara tainei - să nu afle secretul care, o dată dezvăluit, i-ar putea produce Gabrielei răni mai adânci decât cele fizice.

NECONCORDANŢA ÎNTRE SEXE. Conform prof. Ioana Micle (foto), şefa Clinicii de Pediatrie de la Spitalul de Copii "Louis Ţurcanu" din Timişoara, oamenii au un sex genetic, un sex genital intern, un sex genital extern, un sex social şi unul psihologic. Dacă toate sunt în concordanţă, atunci totul este în regulă. Dacă nu, apar probleme. Sexul genetic se stabileşte în momentul procreerii. În funcţie de sexul genetic, în perioada embrionară, se produce sexul genital intern. Sub influenţa cromozomilor se determină sexul genital intern care, în final, determină sexul genital extern. În funcţie de acesta, la naştere, copilul este declarat băiat sau fată. Neconcordanţa între sexele enumerate mai sus sau între sexul genital intern şi cel extern duce la apariţia cazurilor de intersexualitate.

CLASIFICAREA INTERSEXUALITĂŢII. Intersexualitatea de etiologie genetică, adică ţinând cont de cromozomii sexuali şi de încărcătura lor genetică, poate fi împărţită în trei mari categorii:

- intersexualitatea de tip hermafrodit (foarte rară);

- intersexualitatea de tip pseudohermafrodit (cea mai frecventă);

- intersexualitatea prin disfuncţii ale gonadelor datorate anomaliilor cromozomilor sexuali.

ŞTIINŢĂ ŞI MISTER. Intersexualitatea poate fi mai mult sau mai puţin pregnantă. Cele mai frecvente cazuri sunt cele uşoare, când organele sexuale sunt foarte puţin diferite de normalitate (cazuri frecvente sunt acelea în care orificiul urinar este mai jos de penis sau clitorisul este mai mare decât normal). Intersexualitatea poate avea o varietate de cauze: hormonale (atunci când organismul prezintă o insensibilitate la androgen prin deficit de receptor celular, aşa numitul testicul feminizat; deficienţă la nivel de receptor, numită de specialişti enzimă intracelulară şi, în cele din urmă, sindromul adreno-genital prin producţie exagerată de hormoni masculini androgeni la nivelul corticosuprarenalei), genetice (Sindromul Turners şi Sindromul Kleinfelters), sau legate de mediul înconjurător, în caz de radiaţii sau substanţe chimice care au ajuns în contact cu fătul. Cu toate că au fost identificate aceste cauze, 25 % din cazurile de intersexualitate rămân fără diagnostic şi fără o cauză clară.

MITUL HERMAFRODITULUI. În mitologia greacă, Hermafroditus era considerat a fi rodul iubirii dintre Hermes, zeul comerţului şi al călătoriilor, şi Afrodita, zeiţa frumuseţii. Se spune că acesta era iubit de către fecioara Salmacis, însă fără speranţă. În dorinţa de a face dragoste cu el, Salmacis l-a îmbrăţişat cu atâta pasiune, încât cei doi au devenit un singur trup, dar cu organe sexuale diferite, masculin şi feminin.

CAZUL LUI JOHN/JOAN. În 1967, în oraşul american Baltimore, la Spitalul John Hopkins, un băiat de câteva luni perfect normal a fost transformat, printr-o operaţie chirugicală, în fată. Timp de 25 de ani, cazul lui John/Joan a fost considerat un triumf al medicinei, fiind considerat dovada faptului că identitatea sexuală cu care se naşte omul poate fi schimbată. Cazul a fost de fapt un eşec total, iar viaţa băiatului-fată, un dezastru.

Mama lui John a născut gemeni, perfect normali. Când aveau doar câteva luni, a decis să-i supună unei intervenţii chirugicale simple de circumcizie. Doctorii au greşit operaţia unuia dintre fraţi, amputându-i penisul. Familia, din ce în ce mai deprimată, a căutat tot felul de soluţii pentru a remedia situaţia. Într-o seară au văzut la televizor o ştire despre un doctor, pe nume John Money, care susţinea că la naştere, din punct de veder sexual, copiii sunt neutri. Au luat legătura cu el, şi în disperarea în care se aflau, nu au realizat că sunt atraşi într-un experiment monstruos. Fiul lor John a fost castrat, i s-au extirpat organele sexuale masculine şi a primit tratamente hormonale cu estrogen ce aveau rolul de a-l transforma în fetiţă. În timp ce fratele său geamăn se dezvolta normal, toată copilăria lui John/Joan (foto) a fost o dramă. La 15 ani, părinţii i-au spus adevărul, iar Joan a decis să devindă din nou John. După încă 15 ani a hotărât să-şi spună povestea. La scurt timp după ce a fost făcută publică, John s-a sinucis.

SEXUL ŞI GENUL. În general (cu excepţia unor culturi orientale) este încetăţenită concepţia că fiinţa umană se diferenţiază în două sexe (masculin şi feminin), că acestea se disting imediat după naştere prin prezenţa sau absenţa penisului, aspect care influenţează dezvoltarea fiziologică şi comportamentală a individului. Intersexualitatea disturbă convenţiile. Chiar dacă suntem educaţi să gândim în termeni binari, există cazuri medicale care transpun fiinţa umană undeva între feminin şi masculin. Datorită tăcerii ce înconjoară astfel de cazuri, este greu să se facă o statistică. Cu aproximaţie însă, luând în calcul şi cazurile uşoare de anormalitate, majoritatea insesizabile, la una dintr-o sută de naşteri apar diferenţe faţă de standardul feminin sau masculin. Tot conform unei statistici aproximative, medicii intervin chirurgical pentru a "normaliza" aspectul sexului unui nou-născut la una dintr-o mie de naşteri.

CONTRA INTERVENŢIEI CHIRURGICALE. "The Intersex Society of North America" (ISNA) - Societatea Intersexuală din America de Nord se dedică schimbării sistematice a mentalităţilor legate de intersexualitate, scopul final fiind acela de a pune capăt ruşinii, secretomaniei care-i înconjoară pe cei născuţi altfel decât femei sau bărbaţi. Mai mult, ISNA doreşte să stopeze intervenţiile chirurgicale asupra nou-născuţilor cu sexualitate nedefinită, până aceştia vor ajunge la o vârstă când vor putea decide singuri ce sex au. Pe site-ul asociatiei (www.isna.org), scrie: "Ascultându-i pe cei născuţi cu intersexualitate şi familiile lor, am ajuns la următoarele concluzii:

# Intersexualitatea este în primul rând o problemă de stigmat şi traumă, nu de gen;

# Supărarea părinţilor nu trebuie tratată prin intervenţii chirurgicale asupra copilului;

# Este esenţială consilierea şi asistenţa psihologică;

# Sinceritatea şi deschiderea este o medicină pozitivă;

# Toţi copiii ar trebui declaraţi "băiat sau fată", fără intervenţie chirurgicală timpurie.