de Horatiu ARDELEAN

Practica i-a învăţat pe chirurgii timişoreni că niciodată nu pot fi siguri de ceea ce vor găsi în trupurile pacienţilor. De-a lungul anilor, ei au avut parte de multe surprize, unele dintre ele memorabile. De aceea, atunci când "deschid" cu bisturiul un pacient, nu li se mai pare neobişnuit să audă un sunet metalic şi să scoată la iveală un picior de pat.

De dragul libertăţii

Marea majoritate a celor care înghit tot felul de obiecte este formată din deţinuţi. Pentru a scăpa măcar pentru câteva zile de închisoare, puşcăriaşii, în special recidiviştii, şi-au făcut o obişnuinţă din a vizita periodic secţiile de chirurgie ale spitalelor timişorene.

"Vrem, nu vrem, ne trezim cu ei pe cap. De ani de zile sunt abonaţii noştri la capitolul ingestie voluntară de corpi străini", spune dr. Dan Ancuşa, medic primar la secţia de chirurgie a Spitalului Municipal din Timişoara. "Pentru că nu prea au de unde alege, înghit ce le vine la-ndemână: cozi de lingură, jumătăţi de lamă învelite tacticos în vată (ca să nu producă leziuni interne), sârmă îndoită la vârf. Îmi aduc aminte de un pacient care şi-a provocat o ruptură de esofag cu o sârmă care nu fusese bine îndoită la capăt, lucru care în cele din urmă i-a fost fatal", adaugă dr. Dan Iliescu, medic specialist la aceeaşi secţie.

La toaletă sau la cuţit?

Oamenii în halat alb au văzut multe la viaţa lor. "Spre surprinderea noastră, la un moment dat, am găsit în burta unei persoane un picior de pat metalic. La un altul, am scos la suprafaţă o lamă de unghieră şi o carabină de fermoar", spune dr. Ancuşa. Din fericire, unele obiecte, mai puţin voluminoase, pot fi eliminate pe cale naturală, pacienţii scăpând astfel de "cuţit".

"Ne dăm seama de gravitatea situaţiei abia după ce îi facem pacientului o radiografie. Mulţi dintre ei nu sunt cooperanţi şi nu recunosc nici în ruptul capului că ar fi înghiţit ceva. La radiografie se evidenţiază cum nu se poate mai bine dacă omul a înghiţit sau nu diverşi corpi metalici", adaugă dr. Iliescu.

Riscuri de recidivist

În cazul unei intervenţii chirurgicale pe stomac sau intestin, zone bine vascularizate, ţesuturile se refac mai uşor iar recuperarea pacientului este rapidă. Sunt însă şi cazuri problematice, în special acele operaţii care se fac pe colon. Asemenea intervenţii chirurgicale sunt riscante şi pun viaţa pacientului în pericol. "E de preferat să capturăm obiectul înghiţit înainte ca el să ajungă în colon", explică dr. Ancuşa. Doctorii au mai constatat că leziunile de esofag au o mortalitate ridicată din cauza infecţiilor pe care le produc în cutia toracică. "Recidiviştii care înghit de mai multe ori voluntar diverse obiecte se refac cel mai greu după astfel de intervenţii. La ei, riscul unei infecţii postoperatorii este mult mai ridicat. În rest, spitalizarea durează de la o săptămână la zece zile", mai spune dr. Ancuşa.

PLĂCERI PERICULOASE. Cele mai dramatice situaţii, paradoxal, nu au fost însă oferite de categoria deţinuţilor. În urmă cu câţiva ani, chirurgii de la Spitalul Municipal au fost nevoiţi să rezolve un caz dramatic. La serviciul de urgenţă s-a prezentat un pacient care, din dorinţa de a trăi senzaţii tari, şi-a introdus în rect un… bec. Omul a venit disperat după ce constatase că nu mai putea să-şi scoată becul din locul cu pricina.

Într-o altă situaţie, o pacientă şi-a introdus un termometru în vezica urinară, în timp ce o altă persoană, tot de sex feminin, a "înghiţit" un… vibrator, obiectul rămânând captiv în vagin. Medicii au mai avut de-a face cu femeie care s-a masturbat cu o sticlă de băutură răcoritoare, care pe deasupra mai era şi spartă. Gâtul sticlei i-a intrat în vagin şi acolo a rămas. În toate cele trei cazuri a fost nevoie de intervenţia chirurgilor.

PIXURI, CUIE, LINGURIŢE. Cei mai expuşi ingestiei accidentale de obiecte sunt copiii de 3-4 ani. "Astfel de accidente nu se întâmplă neapărat pe fondul unei carenţe de îngrijire. Copiii au reflexul de a duce la gură tot felul de obiecte. Aşa am scos din burţile lor capace de pixuri, ace de siguranţă, cuie, bile, subansamble de jucării (roţi, osii), sâmburi sau chiar linguriţe", spune prof. Pavel Ţepeneu, şeful secţiei de Chirurgie din cadrul Spitalului de Copii "Louis Ţurcanu" din Timişoara. Multe dintre cazurile întâlnite de-a lungul anilor au trebuit rezolvate împreună cu colegii de la Clinica ORL. De obicei, intervenţia chirurgicală se impune în situaţia unor corpi străini voluminoşi sau cu o lungime mare şi care nu se pot angaja pe tractul digestiv. În cele mai fericite cazuri, obiectele mai mici sunt eliminate pe cale naturală.

CAMPIONUL. Chirurgii s-au obişnuit deja cu "clienţii casei" care ţin morţiş să revină la un nou "consult". Campionul în materie este un fost puşcăriaş care a vizitat Clinica de Chirurgie de la Spitalul Judeţean din Timişoara de 36 de ori. Din burta lui, doctorii au scos o întreagă gamă de obiecte mai mult sau mai puţin periculoase, începând cu lame de cuţit şi terminând cu ceasuri. Bizarul pacient a murit la vârsta de 34 de ani, înainte de a epuiza întreg "meniul" pe care ar fi vrut să îl înghită.