de Ildico ACHIMESCU

Felurite şi durabile fire îl leagă, de multe decenii, pe timişoreanul Şerban Foarţă - renumit poet, eseist, traducător, critic de artă şi gazetar - de universul artelor plastice.

Chemare, nu doar idei

A debutat editorial, în anul 1968, cu versiunea de limbă română a unei cărţi despre Degas, scrisă de Paul Valery; au urmat, la mici intervale de timp, alte traduceri: "Introducere în metoda lui Leonardo da Vinci", "Prietenul pictorilor", "Evgheni Sokolov", "Încoronaţii vârstnicei picturi moderne". Apoi a publicat albumele de artă plastică dedicate unor personalităţi din imediata apropiere: "Oravitzan", respectiv, "Ştefan Călărăşanu: sculptura fructiferă". Pasul următor a venit oarecum firesc: ilustraţii la câte un volum propriu de versuri, după care s-a arătat o surpriză mai de proporţii: prima expoziţie personală de pictură, care a probat cum că Foarţă are chemare întru arta plastică, nu doar idei.

Har şi dar matern

Înclinaţia spre artă este o moştenire pe linie maternă; doar vitregia acelor ani '39-'42 a făcut ca mama lui Şerban să nu ajungă o stea a teatrului liric. Studiase vreme de trei ani şi jumătate la Conservatorul bucureştean, dascălii ei prezicându-i un frumos viitor ca soprană dramatică. A venit războiul, s-a măritat, apoi i-a dat viaţă lui Şerban; de cântat, a cântat la Radio, la câte o biserică, renunţând, cu resemnare, la o carieră artistică. Băieţelul a fost dat la pian de la vârsta de 6 ani, chiar dacă părea a nu avea ureche muzicală; avea, în schimb, memorie, învăţând pe de rost mici piese muzicale. Din acea perioadă a începuturilor datează şi intenţia de a inventa un aparat de întors filele partiturilor, pe care însă nu l-a apucat să-l realizeze nici atunci, nici mai târziu.

Lapte ars cu fierul

Caietele de desen ale elevului Foarţă erau făcute de mamă; printre cele mai izbutite creaţii se numărase "un melc splendid". Câţiva ani mai târziu, prin clasa a VIII-a, orele de desen tehnic (de care îşi aduce aminte cu un abia reprimat frison), aveau să prilejuiască, în replică şi-n compensaţie, primele schiţe-provocare aşternute ghiduş pe hârtie: figuri de "dame în stil retro", trasate cu carioca. Văzând şi făcând, a născocit scrisul pe hârtie impregnată cu... lapte, peste care trecea cu fierul de călcat încins. A rezultat un soi de pergament "ca pe vremuri", cu un scris maroniu ca de sepia. Tot mai des, s-a trezit desenând, poate pentru că "mâzgăleala e singura îndeletnicire care-ţi permite să mai vorbeşti între timp". Prin anii '70, a început să achiziţioneze fel şi fel de materiale: cerneluri, culori, pentru ale sale "picto-poeme".

Joc paralel

Nici una dintre "cromografiile" pe care Şerban Foarţă le-a expus, în urmă cu patru ani, la prima sa "personală" deschisă la Secţia de Artă a Muzeului Banatului, nu purta vreun titlu, pentru că autorul nu vrea să-l oblige pe privitor să se lase purtat în vreo direcţie sau alta. Fiecare creaţie a sa este o mică poveste cu tâlc; a făcut un singur portret (garnisit cu sâmburaşi de mac), care însă nu prea seamănă, aşa că rămâne unicat.

"Analfabet" contra "Microsoft"

Se amuză copios zicând despre pictorul Foarţă că ar fi "un analfabet", spre deosebire de scriitorul omonim, "un Microsoft" zice el zâmbind autoironic. În pofida "lipsei de şcoală", creaţiile-Foarţă au o cotă de piaţă remarcabilă; după volumul lui Cristian Bădiliţă, abia ieşit de sub tipar, zilele trecute, plasticianul Şerban a primit o altă comandă de zile mari: să ilustreze "Infernala comedie" a şturlubaticului mare poet Emil Brumaru, "40 de poeme la limita îngrozitorului" în materie de erotism.

PREMIUL NAŢIONAL DE POEZIE. Fiecare carte de poezie a lui Şerban Foarţă a stârnit valuri de simpatie şi de fani: "Simpleroze", "Şalul, eşarpele Isadorei/Şalul e şarpele Isadorei", "Areal", "Holorime", "Dubul regim diurn/nocturn al presei", "Caragialeta", "Un castel în Spania pentru Annia", "Ethernul pheminin". A fost distins cu o seamă de lauri, printre care premii şi mari premii ale Uniunii Scriitorilor, Premiul "Vladimir Colin" pentru întreaga operă, Premiul ASPRO pentru experiment. La 15 ianuarie a.c., la Botoşani, i s-a conferit Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" (în valoare de 1.000 de euro), devenind şi cetăţean de onoare al municipiului de lângă Ipoteştii eminescieni.