Cu ani în urmă, povesteşte Luzian Geier, în RFG fusese creat un minister care tezauriza tot ceea putea constitui reper istoric, social şi spiritual specific pentru fiecare dintre cele două teritorii geografice separate prin jocul istoriei; imensul material adunat avea să fie valorificat ştinţific după "o eventuală unire a celor două Germanii". La un moment, când visul începuse să pară fantezist de-a dreptul, ministerul a fost desfiinţat, întreg materialul de studiu fiind încredinţat, spre valorificare, unor institute de cercetare anume create.

Inaugurarea ultimului asemenea for, "Bukowina-Institut", din Augsburg, a avut loc chiar în ziua când a căzut Zidul Berlinului.

De zece ani, la institutul din Augsburg, doritorii pot învăţa să converseze în toate "limbile Estului": română, maghiară, poloneză, cehă, ucraineană, rusă. Iniţiativa a apărut în urma unor solicitări insistente, venite dintr-o multitudine de direcţii. Bătrânii proveniţi din sud-estul Europei voiau să-şi reîmprospăteze cunoştinţele lingvistice din dor şi nostalgie şi au venit la cursuri împreună cu nepoţii lor, care nu ştiau o boabă în limba respectivă, dar voiau s-o deprindă. Mulţi tineri doresc să înveţe limba maternă a unor prieteni sau a "jumătăţilor" lor de suflet.

Luzian Geier predă româna şi la nivel de începători, şi la avansaţi. Printre cursanţii se numără şi nemţi get-beget: o fetiţă de clasa a V-a, fermecată de "cum sună limba română", câţiva oameni de afaceri, care şi-au înfiinţat firme în România, dar şi un bărbat care a dorit să înveţe româneşte din motive... medicale. În urma unei hemipareze, fusese sfătuit să-şi supună corzile vocale unui cu totul alt exerciţiu decât cel presupus de rostirea în limba maternă, cel mai potrivit în acest sens fiind... limba română.

În anii cât a fost ziarist la Timişoara, Luzian Geier, tobă de carte fiind, a fost solicitat nu o dată să însoţească grupuri de gazetari sau cercetători din RFG, interesaţi de viaţa şvabilor bănăţeni ori de cea a saşilor din Transilvania. Atunci l-a cunoscut şi pe cel care avea să devină directorul institutului din Augsburg; pe-atunci, Ortfried Kotzian lucra la teza de doctorat consacrată germanilor din România. Peste ani, la scurt timp după emigrare, în ianuarie 1992, ex-timişoreanul a fost primit, graţie CV-ului său profesional deosebit, în mica echipă de cercetători din "Bukowina-Institut". După câţiva ani, una dintre cele trei fiice ale lui Kotzian a devenit nora lui Geier.

La doi ani o dată, de Rusalii, la Rastatt, se adună toţi "refegiştii" originari din Giarmata; de fiecare dată, în acest cadru se prezintă expoziţii legate de comuna natală, se organizează sesiuni de referate. Temele abordate până acum: Giarmata şi primul război mondial, Giarmata şi deportările în Bărăgan, ambele devenite volum.

Foştii ziarişti de la "NBZ"-ul timişorean se întrunesc, an de an, la Heidelberg. Au devenit tradiţionale şi întrunirile, organizate în ţara de adopţie, ale celor care au lucrat în mari fabrici din Timişoara. În ultimii 15 ani, reuniunile de clasă ale multor promoţii de absolvenţilor ai unor licee sau facultăţi timişorene au loc, alternativ, când în Germania, când în România.

ALT FEL DE GAZETĂRIE. Institutul din Augsburg studiază nu numai subiectul colonizării germanilor din Bucovina în "ţinuturile estice încorporate", ci întreaga zonă bucovineană; rodul cercetărilor este valorificat prin expoziţii - la Sala de Marmură a Muzeului Banatului din Timişoara se poate vizita, în aceste zile, cea intitulată <Întoarcere "acasă, în Reich"> -, publicaţii, sesiuni ştiinţifice, schimb de studenţi, îndrumarea unor teze de licenţă sau de doctorat. Pe lângă cercetarea ştiinţifică, Luzian Geier se ocupă şi de gazetărie, fiind

redactorul responsabil a două gazete editate de "Bukowina-Institut": "Der Sudostdeutsche", cu apariţie lunară şi "Kaindl-Archiv", revistă trimestrială.