Este cât se poate de serios când spune că a avut parte de trei diaspore: prima a fost cea a anilor de studii, petrecuţi la Cluj. Apoi, a devenit dascăl universitar tot departe de casă, la Iaşi. Cea de a treia diaspora, cea mai longevivă, a început în anul 1983, o dată cu aşezarea sa în patria de adopţie, Germania Federală.

Poartă în suflet, cu candoare de copil, tot ce ţine de Timişoara şi de Banat, dar şi de cultura germană din Europa Centrală şi de Sud-Est. Ori de câte ori revine la Timişoara, trece pe la fosta casă părintească din Elisabetin, de pe strada Turgheniev nr. 6. Caută castanii pe care se căţăra în copilărie şi care acum par altfel, îşi caută câte un vechi prieten a cărui urmă a pierdut-o de atâta timp.

Întotdeauna a fost premiant, facultatea a absolvit-o ca şef de promoţie pe ţară. A scăpat astfel de povara "stagiului la ţară", intrând direct în învăţământul superior. Dincolo de aparenţele senine se ascunde însă o realitate mult mai dură, marcată de rigori ale dosarelor de cadre, de povara indusă de autorităţi pentru apartenenţa la o etnie care avea de plătit şi preţul angrenării în conflagraţia mondială, şi pe cel al pierderii războiului, şi pe cel al "tendinţei" de a emigra în Germania.

Era abia de o şchioapă când tatăl său şi-a pierdut viaţa pe front, la Sevastopol. Peste ani, din cauză că avea rude în străinătate, în pofida unui strălucit doctorat în ştiinţe filologice, Horst Fassel nu a putut promova în ierarhia universitară. Imediat ce şi-a anunţat intenţia de a părăsi România, a fost îndepărtat din învăţământul superior.

Printre cele dintâi proiecte culturale puse în operă de Fassel în Germania Federală s-a numărat crearea, alături de alt timişorean, Hans Weresch, a Societăţii Culturale "Adam Muller Guttenbrunn", pe care o conduce la ora actuală. Începând din anul 1984, în acest cadru au apărut, an de an, câte patru ediţii ale revistei "Banatica"; din anul 1987 până în 2004, când publicaţia şi-a încetat apariţia, Fassel a fost redactor-şef.

În 1985, a devenit şi coordonatorul gazetei "Banater Post" de la Munchen, iar din 1987, referent cultural al Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni. Tot din acelaşi an, Fassel este conducător de proiect pentru relaţiile culturale germane cu sud-estul Europei la Institutul pentru cultura şi civilizaţia şvabilor dunăreni de la Tubingen; din 1989, este director-adjunct al Institutului.

Societatea "Thalia Germanica" este alcătuită din pasionaţi de teatru trăitori în 30 de ţări ale lumii, din Europa, Statele Unite ale Americii, Asia Centrală, America Latină, Canada etc. etc.; obştea l-a ales în fruntea ei pe Fassel. Un întreg raft de bibliotecă îl ocupă scrierile sale despre arta scenei: 250 de ani de teatru în limba germană la Timişoara, teatrul din Oraviţa, semicentenarul Teatrului German de Stat din Timişoara, istoria teatrului de limbă germană din Europa Centrală şi de Sud-Est în secolele XVIII-XX.

În colaborare cu Ministerul Culturii, Horst Fassel a organizat, la Cluj, primul festival al teatrelor germane.

Istoria culturii, ştiinţa şi istoria literaturii, germanistica, comparatistica sunt alte domenii în care ex-timişoreanul reprezintă o autoritate în materie. De-a lungul anilor, a tradus sumedenie de tratate ştiinţifice şi de beletristică în limba germană, respectiv, în română. Horst Fassel este şi un sensibil poet, debutul în volum petrecându-se în urmă cu 25 de ani.

Cu mama, renumita scriitoare Irene Mokka, şi surioara

Horst Fassel

Horst Fassel (stânga), pe vremea studenţiei clujene

"FELIE" DE DICŢIONAR. Pe parcursul elaborării Dicţionarului scriitorilor bănăţeni, Horst Fassel i-a uimit pe realizatori nu numai prin aceea că este tobă de carte, dar şi prin ineditul datelor cu care a îmbogăţit lucrarea. El a alcătuit fişele a 28 de scriitori germani din Banat, propunând şi câteva nume-revelaţie: trei autori turci din vechea Timişoară, un călugăr franciscan din secolul al XV-lea, care scrisese în latină, Fulop Muller, autor al unui roman despre Caransebeş, Cornel Diaconovici, realizatorul primei şi celei mai complete enciclopedii româneşti.