de Horatiu ARDELEAN

BĂNĂŢEANUL le-a găsit pe cele două persoane din Timişoara care şi-au dat acceptul ca, după trecerea lor în nefiinţă, Universitatea de Medicină să beneficieze de trupul neînsufleţit în scopuri didactice şi ştiinţifice. Cei doi donatori au recurs la acest gest ştiind că nu vor fi recompensaţi material.

Măsura Elisavetei

Elisaveta are aproape 90 de ani. Vreme de două decenii a fost coafeză şi spune că a dus o viaţă cumpătată, chiar dacă are două căsătorii la activ şi fumează de 40 de ani. "Părinţii mi-au murit. La fel fraţii şi surorile mele. Copii şi nepoţi nu am aşa că, într-un fel, am rămas singură. Vecinii şi prietenii mă ajută foarte mult, însă am şi eu o anumită vârstă. În urmă cu câţiva ani, am luat hotărârea ca, după moartea mea, cei de la Universitatea de Medicină să se folosească de trupul meu în scop didactic. Este o măsură pe care am luat-o în deplină cunoştinţă de cauză şi cu care am fost întodeauna de acord", mărturiseşte bătrâna.

Prieteni pierduţi

Nonagenara spune că, după ce a luat această decizie, a pierdut o mulţime de prieteni care nu au fost de acord cu ea. "Oricum, chiar şi acum sunt persoane cărora nu le-am spus, pentru ca să nu le pierd", adaugă Elisaveta.

De curând, şi-a scris memoriile şi ar vrea să le publice într-o carte. "Să o citiţi neapărat! Este mai mult decât a trăit cineva vreodată. I-am spus <Memoriile unei femei fericite de la început la sfârşit>", adaugă ea.

Dezacord cu familia

Cel de-al doilea timişorean care a acceptat să-şi doneze corpul Universităţii de Medicină este Ioan T. Cu toate că la secretariatul catedrei de anatomie există acordul lui scris, familia acestuia se împotriveşte unei asemenea hotărâri.

Modelul francez

Prof. dr. Virgiliu Niculescu, şeful Catedrei de Anatomie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" din Timişoara, a aflat de procedura donării trupului în urmă cu mai bine de 30 de ani. "În anul 1972, am fost la Paris, într-un schimb de experienţă la Facultatea de Medicină Saint-Peres. Pe atunci eram asistent universitar. Acolo am văzut pentru prima dată cum se procedează în asemenea cazuri. Exista un birou special care se ocupa de preluarea donatorilor post-mortem. Se ţinea o evidenţă strictă a persoanelor înscrise pe listă. Acestea erau de ordinul sutelor", îşi aminteşte prof. dr. Niculescu.

Ecusonul de apoi

Fiecare donor primea la vremea respectivă un ecuson cu datele sale personale, cu datele de identificare a universităţii, numărul de înregistrare şi menţiunea că purtătorul este de acord cu donarea corpului în scop ştiinţific unei facultăţi de medicină din Franţa. "În momentul când persoana respectivă deceda, acel ecuson era însoţit de actul de identitate al persoanei. Era anunţată cea mai apropiată universitate de medicină, care ridica trupul neînsufleţit, îl îmbălsăma, iar mai apoi îl folosea în scopuri didactice şi ştiinţifice. Pentru că se ţinea o evidenţă strictă, se anunţa imediat şi facultatea de medicină unde era înregistrată persoana respectivă, pentru a fi scoasă din baza de date", spune prof. Virgiliu Niculescu. La vremea respectivă, prof. Niculescu nu a rămas surprins de această practică. "Mi se părea normal şi cu mare folos tot ce s-a făcut" - adaugă el.

În folosul vieţii

În Timişoara, Catedra de Anatomie de la UMF "Victor Babeş" foloseşte în scopuri didactice şi ştiinţifice cadavre provenite de la azilele de bătrâni, de la spitalele de boli psihice şi cei care nu au nici un aparţinător. "În fiecare an, avem aproximativ 24 de cadavre. Numărul acestora este însă insuficient. Necesarul ar fi de cel puţin 40", explică prof. Niculescu.

De-a lungul timpului, au fost câteva cazuri mai interesante, în care oamenii s-au prezentat la Universitatea de Medicină în scopul de a-şi vinde corpul. "Când au auzit că noi nu oferim foloase materiale în urma unui astfel de gest, potenţialii donatori au făcut cale întoarsă", spune prof. Niculescu. Asta în ciuda inscripţiei de la intrarea în sala de disecţii: "Aici moartea este în folosul vieţii".

CADAVRELE SUNT ÎMBĂLSĂMATE. Laboranţii Catedrei de Anatomie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" din Timişoara sunt anunţaţi telefonic de spitalele sau azilele de bătrâni unde decedează persoane fără aparţinător. Aceştia se deplasează la locul respectiv pentru ridicarea cadavrelor. Dacă starea corpului neînsufleţit o permite, trupul este îmbălsămat prin injectarea unei cantităţi de aproximativ 50-60 kg de formol. Trupurile sunt păstrate într-un bazin plin cu formol. Bazinul, cu o adâncime de doi metri şi o lăţime de trei, poate adăposti 20-30 de cadavre care sunt păstrate în bune condiţii până la disecţie. Organele (creier, plămâni, inimi, ficat etc.) sunt şi ele conservate în bazine separate. Formolizate, ele pot fi păstrate în recipiente de sticlă ani de zile.

Pentru studenţii Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, moartea este în folosul vieţii

PROTOCOL CU CIMITIRUL SĂRACILOR. La UMF, patru laboranţi lucrează pentru îmbălsămarea cadavrelor şi păstrarea organelor în condiţii bune pentru a fi folosite în scopuri didactice de către studenţii. Pentru munca lor, ei primesc un salariu de cca trei milioane de lei, la care se adaugă un spor de toxicitate de 30%. Universitatea de Medicină are încheiat un protocol de colaborare cu Cimitirul Săracilor, locul unde, după disecţii, sunt înmormântate rămăşiţele pământeşti. "Noi înmormântăm acolo tot ce rămâne în urma procesului de disecţie (grăsimi, piele, oase, organe şi alte resturi). Comandăm de două ori pe an o groapă ca la orice înmormântare. Este de fapt o groapă comună în care se pun toate rămăşiţele pământeşti", spune unul dintre laboranţi.

EVIDENŢA DONATORILOR. Persoanele care care consimt să-şi doneze benevol, fără vreo recompensă materială, trupul după trecerea în nefiinţă trebuie să se adreseze secretariatului catedrei de anatomie a UMFT pentru a fi luaţi în evidenţă. Donatorul va semna un act oficial (facsimil) prin care se certifică faptul că este în evidenţa Laboratorului de Anatomie al UMF "Victor Babeş" din Timişoara şi că acesta se va ocupa de persoana în cauză după deces.

SUPORT LEGISLATIV. În urmă cu doi ani, Parlamentul a adoptat Legea nr.104, publicată în Monitorul Oficial 222/2002, privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre. La capitolul V al acestei legi este prevăzută "folosirea cadavrelor în scop didactic şi ştiinţific şi prelevarea de organe şi ţesuturi de la cadavre". La art.19 sunt prevăzute cazurile în care catedrele de anatomie pot prelua cadavre în scop didactic şi ştiinţific:

- în situaţia în care există o înţelegere expresă prealabilă, acordată în scris, a pacientului sau a familiei

- persoanele în viaţă îşi pot pune la dispoziţia instituţiei de învăţământ superior medical corpul, după deces, în baza unor norme comune elaborate de către conducerea instituţiilor de învăţământ superior medical

- cadavrele nerevendicate în termen de zece zile după deces sau cele fără aparţinători sunt preluate de către serviciile pentru exploatarea cadavrelor ale catedrelor de anatomie, în baza unor norme comune stabilite de către spitale şi senatul instituţiei de învăţământ superior medical uman.