Institutul Român de Istorie Recentă a dat publicităţii numele unor securişti care apar în dosare de urmărire, finalizate în unele cazuri cu condamnări politice. În dosarele studiate până acum apar şi nume de ofiţeri de securitate care încercau să racoleze informatori. Unul dintre aceştia a fost Vasile Petrea (foto), propulsat, în anii '90, în fruntea S.R.I. Timiş.

Ce făcea Contraspionajul

În aprilie 1974, în evidenţele Ministerului de Interne ajungea o scrisoare a profesorului Florentin Toma, în care mulţumea Bibliotecii Americane din Bucureşti pentru programele trimise şi solicita în continuare cărţi de critică literară şi metodologia predării limbii engleze. În luna septembrie a aceluiaşi an, o sursă a serviciilor de securitate informa că Toma Florentin a relatat Bibliotecii Americane: "Vă mulţumesc pentru grija cu care îmi trimiteţi programul bibliotecii. Vă rog să-mi trimiteţi ceva material care să-mi folosească în predare, atât la şcoală, cât şi la Universitatea Populară unde sunt lector de 7 ani. Poate îmi trimiteţi ceva şi din materiale date la cursul de vară de la Braşov". Securitatea a intrat în alertă. Într-un referat al serviciului contraspionaj din 5 septembrie, semnat de mr. Mircea Oprea, se menţiona: "Despre susnumitul, deţinem materiale din care rezultă că întreţine legături cu biblioteca americană din Bucureşti. Faţă de cele de mai sus, propun luarea lui în lucru în dos. probl. 1887 pentru clarificarea naturii legăturilor". La sfârşitul lunii noiembrie, prof. Toma Florentin era contactat de lt. Vasile Petrea.

Tactică de discuţii

În nota de raport întocmită după prima întâlnire de lt. Vasile Petrea, în dosarul "Tiberiu", acesta consemna: "Iniţial am discutat despre activitatea sa didactică, modul în care elevii îşi însuşesc această limbă... ", apoi despre orele de engleză pe care Florentin Toma le ţinea la Universitatea Populară. Apoi, discuţiile au fost "dirijate" spre relaţiile pe care acesta le avea în Timişoara, mai ales la facultate, un interes special prezentând lectorul american de atunci. S-a ajuns la ţintă: "Toma Florentin mi-a relatat din proprie iniţiativă că nu a apelat la nimeni în străinătate pentru a-i trimite materiale (pentru lucrarea de doctorat - n.n.), în schimb a primit nişte cărţi şi reviste de la Biblioteca Americană din Bucureşti". În raport, Petrea precizează că "... i-am atras atenţia asupra conspirativităţii discuţiei... Propun pentru viitor menţinerea contactelor cu Toma Florentin în vederea atragerii la colaborare, susnumitul fiind de acord să-l caut şi să mai stăm de vorbă".

Insistenţe

La următoarea întâlnire, împreună cu lt. maj. Stana, profesorul Toma a fost contactat "în vederea stabilirii posibilităţilor sale de informare... tema discuţiilor a fost dirijată spre anturajul pe care îl are în rândul profesorilor de limba engleză din Timişoara". A fost testată, de asemenea, "sinceritatea" interlocutorului, care a povestit că a făcut puşcărie pentru că nu-şi denunţase un coleg de armată. Motiv pentru care "i s-a dat de înţeles că ar putea să ne sprijine în unele probleme care ar interesa organele noastre", deşi Florentin Toma încerca să le explice că are probleme de sănătate iar "în urma celor întâmplate cu el a devenit un om izolat, precaut în relaţiile pe care şi le-a creat şi foarte atent la discuţiile pe care le poartă", petrecându-şi cea mai mare parte a timpului în familie.

Element liniştit

Într-o altă întâlnire Petrea s-a interesat, direct, despre anumite persoane, mai ales de lectorul american, dar rezultatul a fost sub aşteptări, în ciuda faptului că profesorul este caracterizat drept "un element care poate aborda cu uşurinţă discuţii cu diferite persoane... i-am atras atenţia să fie mai receptiv în situaţiile, ocaziile, când se discută despre lectorul american, persoanele care au tangenţă cu activitatea acestuia. Mi-a promis că în măsura posibilităţilor îmi va relata tot ce ştie şi în măsura în care aceste aspecte vor fi publice...". După două luni de insistenţe zadarnice, Vasile Petrea se vede nevoit să renunţe şi, la sfârşitul lunii ianuarie 1975, concluzionează că "numitul... este un element liniştit", propune scoaterea lui din S.I.G. şi clasarea dosarului ca "material de mică importanţă".

După 30 de ani

După ce şi-a văzut dosarul la CNSAS, Florentin Toma a constatat că în rapoarte apar, pe lângă lucruri banale, şi multe inexactităţi şi că lipsesc file. El îşi aminteşte că, în 1973, fusese la un curs de perfecţionare pentru limba engleză, la Braşov, unde li s-a sugerat, în mod public, să împrumute cărţi de la Biblioteca Americană. În 1974, pe l-a sfârşitul lunii noiembrie, a fost căutat la şcoală de un tânăr ofiţer de securitate, îmbrăcat în civil, care i-a arătat, în fugă, o legitimaţie. Era locotenentul Vasile Petrea. "Nu puteam să-i resping cererea, ştiam că l-aş irita, complicam lucrurile şi nu avea sens", povesteşte profesorul Toma. După ce a citit rapoartele întocmite, a constatat unele inexactităţi. "Într-un raport se menţionează că am avut discuţii despre acţiunea <<Orizontul>>, este un cuvânt codificat despre care nu ştiu nimic. M-au avertizat ca atunci când iau cărţi de la Biblioteca Americană să-i anunţ întâi pe ei, dar nici acest lucru nu e consemnat".

Presiuni psihologice

Florentin Toma povesteşte că în perioada în care au avut loc aceste întâlniri a trăit într-o permanentă tensiune nervoasă. "Trebuia să fiu foarte abil să parez loviturile. Îmi puneau întrebări de rutină, apoi unele tot mai speciale, îmi aminteau de cele trăite în puşcărie. Fiecare întreba pe rând, fără să mă lase să găsesc răspunsul. Îi interesa ce vorbesc profesorii în cancelarie, speculau psihologic cea mai neînsemnată pornire de-a mea de a ceda. Mi-am amintit de un procedeu din detenţie şi am simulat un moment de nervi pentru a-i convinge să abandoneze intenţia de a mă racola şi am reuşit. Adevărul e că în acea perioadă au început problemele cardiace." După revoluţie, avea să afle că cel care care încercase să-l transforme în informator a devenit şeful S.R.I. Timiş.

	DEZVĂLUIRI