După ce a fost stâlcit în bătaie de patru indivizi, un timişorean are de suferit şi din cauza legilor româneşti, care ţine partea infractorilor. La scurt timp după ce agresorii au fost identificaţi şi condamnaţi la câte un an şi două luni de închisoare, pedeapsa acestora a fost graţiată. În anul 2002, Tribunalul Timiş i-a obligat pe agresori la plata unor despăgubiri de 50 de milioane de lei, însă victima nu şi-a primit nici astăzi banii, deşi a apelat şi la serviciile unui executor judecătoresc.

În noaptea de 28/29 iunie 2001, Ioan Bostan, în vârstă de 53 de ani, a plecat, împreună cu un coleg de serviciu, la o partidă de pescuit pe balta de la Dumbrăviţa. "Cu toate că am stat mai mult, pescuitul nu ne-a prea mers în ziua respectivă. Eram cu bicicletele şi tocmai ne-am strâns lucrurile să plecăm. La un moment dat, în faţa barierei de lângă dâlmă a apărut o maşină care avea farurile aprinse" - îşi aminteşte Ioan Bostan. Din maşină, au coborât patru indivizi supăraţi. "Care ne-aţi înjurat, bă?" - au întrebat aceştia. Fără să mai aştepte răspunsul, cei patru au tăbărât cu pumnii pe cei doi pescari.

Grigore Gavriş, unul dintre atacatori, a declarat pentru BĂNĂŢEANUL că el a fost cel atacat în primă instanţă. "A scos cuţitul şi m-a tăiat pe faţă şi la gât, în spate. Noroc că cuţitul nu era ascuţit, altfel nu mai stăteam de vorbă acum" - a spus Gavriş, adăugând că el a ripostat: "I-am dat un cap în gură şi l-am bătut, nu neg". Căzut la pământ, Ioan Bostan a fost lovit în continuare de cei patru bărbaţi. "Mi-au dat cu pumnii, cu picioarele, cu ce au apucat. Unul dintre ei mi-a pus un pistol la cap şi a tras. Nu era glonţ pe ţeavă... De atâtea lovituri primite, m-am dat mort. Unul dintre ei mi-a ridicat o mână în sus şi a lăsat-o să cadă, după care a strigat: <<Hai, mă, să plecăm, că ăsta e mort!>>" - îşi aminteşte Bostan.

Sub efectul loviturilor primite, bătrânul a zăcut mai bine de o jumătate de oră. De teamă ca agresorii să nu-l atace din nou dacă-l văd ridicându-se, a-nceput să se târască: "Am trecut drumul târâş. Mi-era frică să nu mă urmărească. Nu vedeam decât cu un singur ochi, că eram umflat tot. De la Dumbrăviţa până la Timişoara, am mers pe jos". La intrarea în oraş, pe Calea Lipovei, omul a cerut ajutorul unui echipaj al poliţiei care făcea o razie. "Nici măcar nu m-au băgat în seamă. A doua zi, m-am dus la Poliţia Municipiului. De acolo, m-au trimis la poliţiştii din Dumbrăviţa" - povesteşte Bostan. După câteva zile de căutări, poliţiştii i-au găsit pe trei dintre scandalagii. Unul dintre ei apucase să fugă în Italia, unde se află şi acum.

Agresorul lui Bostan, Grigore Gavriş, a recunoscut faptele. "La proces am spus cum s-au petrecut lucrurile. Nu am negat nici un moment că l-am bătut pe acest om. Am recunoscut tot, dar l-am bătut din greşeală. L-am confundat cu altcineva! Am dus chiar şi cuţitul cu care am fost atacat. Prostia mea a fost că nu m-am dus şi eu la medicul legist" - a declarat, pentru BĂNĂŢEANUL, Grigore Gavriş. Conform certificatului medico-legal, victima, Ioan Bostan, a avut nevoie de 7 zile de îngrijiri medicale. În urma probelor administrate, Tribunalul Timiş i-a condamnat pe Grigore Gavriş şi Robert Frank, prin sentinţa penală nr. 3309 din 25.11.2002, la un an şi două luni de închisoare cu executare efectivă. În urma recursului, judecătorii au hotărât că agresorii trebuie să-i plătească victimei o despăgubire de 50 de milioane de lei.

Cei care l-au atacat pe Ioan Bostan la Dumbrăviţa au scăpat însă basma curată datorită parlamentarilor. Pedeapsa stabilită de judecători a fost graţiată prin legea nr. 543 din 1 octombrie 2002

privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni (în articolul nr. 1 al legii, aleşii au stipulat, cu mărinimie, că "se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare pâna la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amenda aplicate de instanţele de judecată).

Astfel, cu ajutorul legii promulgate de parlamentari, cei condamnaţi nu au făcut practic nici o zi de puşcărie. Au rămas însă obligaţi să plătească despăgubirile civile, stabilite de instanţă la suma de 50 de milioane de lei. "De atunci au trecut doi ani de zile şi eu nu am văzut nici un leu. De trei ori am fost cu executorul judecătoresc Bujor Opriţescu la Gavriş acasă şi tot de atâtea ori ne-am întors cu mâna goală înapoi" - spune Ioan Bostan. În timpul procesului, Gavriş a trecut toate proprietăţile pe numele soţiei şi copiilor, astfel că executorul judecătoresc s-a văzut în situaţia de a nu putea să pună sechestru pe bunuri. Şi bătut, şi fără a vedea banii ce i se cuvin, Ioan Bostan constată pe pielea sa ce valoare poate avea, în România, o sentinţă a puterii judecătoreşti: pentru oamenii obişnuiţi, sentinţa rămâne, de cele mai multe ori, o simplă bucată de hârtie, fără valoare.

"Eu nu am zis că nu-i dau banii. Sunt de acord să-i plătesc, dar nu pe toţi odată, ci în rate, că nu am de unde. Să stabilească el o sumă lunară şi eu îi dau. Puteam să ne înţelegem încă înainte de proces, dar el nu a fost o persoană de înţeles"

"Cu Gavriş am avut probleme de natură contravenţională. A mai făcut scandaluri prin localuri. E o persoană impulsivă. A făcut box la viaţa lui. În câteva rânduri a fost amendat la Legea 61/1991 pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice"

GRAŢIERE. În urma votului parlamentarilor, legea nr. 543, din 1 octombrie 2002, privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, prevede, între altele:

"Art. 1. - Se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amenda aplicate de instanţele de judecată.

Art. 2. - Prevederile articolului 1 se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispuse de instanţă". (Textul actului publicat în Monitorul Oficial nr. 726/4 oct. 2002)

De acest cadou a beneficiat şi Grigore Gavriş. Pedeapsa lui de un an şi două luni de închisoare a fost graţiată.