În ultimul sfert de secol, numele lui Dumitru Dorin Prunariu a devenit de notorietate, după ce s-a consacrat drept singurul român care a zburat în spațiul cosmic, în cadrul programului Intercosmos derulat în colaborare cu URSS și țări din lagărul socialist. Puțini știu însă că el a avut o dublură care a parcurs exact același program de antrenament și că abia cu câteva zile înainte de decolare fusese desemnat cel care avea să urce la bordul navetei spațiale Soiuz-40. Numele "cosmonautului nezburat al României" este Dumitru Dediu, ofițer de carieră, care a făcut față cu succes exigențelor selecției.
Fascinat de aviație
Născut la Galați în 12 mai 1942, Dumitru Dediu a urmat școala militară de la Brașov iar apoi Academia Militară din București. Zborurile l-au pasionat de când era copil, fără să bănuiască surprizele pe care avea să i le rezerve viața. "Îmi amintesc că, încă din primele clase primare, mergeam la aerodromul din Galați la mitingurile de aviație, care mă fascinau de-a dreptul", povestește Dumitru Dediu, astăzi pensionar. Când, la începutul lui martie 1978, s-a făcut selecția pentru programul Intercosmos, rezultatul final a fost de-a dreptul năucitor pentru tânărul ofițer. "Nici nu-mi venea să cred, a fost ca o bombă", își amintește el.
Calități de cosmonaut
Pregătirile pentru marea aventură au început în țară și au durat aproape un an de zile. "Primele noțiuni ni le-am însușit la București, Poiana Brașov și Bacău, apoi am plecat, împreună cu Dorin (Dumitru Dorin Prunariu - n.n.), la centrul de pregătire aflat în apropierea Moscovei", povestește el. Dumitru Dediu este de părere că un cosmonaut trebuie, în primul rând, să aibă încredere în el, pentru că, în cadrul unui asemenea program, sunt foarte multe de făcut. "Trebuie să fie foarte tenace, căci pregătirea nu e deloc ușoară, trebuie să creadă că poate duce totul la bun sfârșit atunci când va avea posibilitatea de a zbura."
Antrenamente pe material
Antrenamentele pentru programul spațial au constat, în primul rând în o serie de cursuri de pregătire teoretică, urmate de diverse simulări, așa-numitele "antrenamente pe material". "Trebuia să cunoaștem tipul de navă cosmică, toate componentele acesteia, materialele din care era alcătuită. Am făcut peste o sută de ore de zbor cu avioane de antrenament. Începusem zborurile în țară, cu avioane Mig 15, și le-am continuat în Uniunea Sovietică, cu avioane de aceeași capacitate. Fiecare dimineață începea, obligatoriu, cu o oră de sport, iar după micul dejun urmau cursurile și antrenamentele, în hangare speciale. Am învățat absolut tot ce era legat de nava cosmică cu care urma să zburăm. Are enorm de multe componente și trebuia să cunoaștem mașinăria la șurub. Am învățat mai departe și limba rusă, continuând ceea ce începusem în țară."
Cosmosul, pe ecrane
A aflat cu doar câteva zile înainte de decolare că Dumitru Prunariu avea să fie alesul pentru programul de zbor care a necesitat o pregătire atât de minuțioasă. A primit vestea cu resemnare: "Nu a fost ușor - recunoaște el - dar asta-i soarta, știam de la început că numai unul dintre noi va zbura". Dumitru Dediu și-a petrecut zilele în care colegul său explora spațiul cosmic la Centrul de urmărire a zborurilor de lângă Moscova: "Erau niște ecrane foarte mari, pe care am putut urmări tot zborul și toate activitățile care s-au desfășurat, mai puțin cele din partea nevăzută, căci nu putea fi urmărită întreaga orbită". Aventura lui Dumitru Dediu s-a încheiat în 22 mai 1981, când nava spațială a revenit pe pământ. Deși n-a fost cel ales, Dumitru Dediu susține că, în ciuda pregătirii pe care o făcuse, nu s-a gândit niciodată să plece din țară, pentru a căuta o altă șansă de a zbura în cosmos.
"Am rămas prieteni"
Revenit în țară, Dumitru Dediu a mai pilotat câțiva ani, după care a lucrat la Comandamentul Aviației până când, în urmă cu nouă ani, s-a pensionat. Zborurile îl pasionează însă și astăzi: "Acum mi-a trecut vremea, dar cum am lucrat aproape o viață în domeniu, mă duc și acum la toate întrunirile care au loc pe această temă, suntem mai mulți pensionari care am înființat o uniune și ne mai întâlnim la Muzeul Militar". Cu Dumitru Prunariu a rămas prieten și continuă să se întâlnească destul de des: "Recent am fost împreună la Pucioasa, unde există un club de aeromodelism".