Unul dintre luptătorii cu cagulă ai IPJ Timiş ştie că între sportul extrem, Detaşamentul Poliţiei pentru Intervenţii Rapide şi electronică există o legătură intimă. În decursul anilor, a învăţat să facă trecerea cu uşurinţă de la viaţa profesională, presărată cu nenumărate momente periculoasă, la cea privată, în care hobby-urile joacă un rol important. Între acestea şi-au făcut loc două pasiuni cât se poate de opuse: sportul extrem şi electronica.

Din motive lesne de înţeles, fie că pomeneşte despre acţiunile în forţă ale poliţiei, fie că dă amănunte despre viaţa personală, luptătorul DPIR preferă să rămână pentru ceilalţi doar o umbră cu nume de împrumut. Cu acela de Mircea, de exemplu.

Deşi poate părea ciudat pentru un luptător din forţele speciale, Mircea are pasiuni cât se poate de casnice: electronica şi tot ceea ce ţine de şurubăit. "Ca să vezi cum e viaţa! Pe la 15 ani m-am apucat de sporturi extreme. Am început cu paraşutismul şi am sfârşit-o cu electronica, trecând în câteva etape intermediare, simţind adrenalina pe care ţi-o descarcă în sânge parapanta şi alpinismul", povesteşte el.

Mircea s-a simţit atras încă de mic de electronica aplicată. "Îmi aduc aminte şi astăzi de prima mea întâlnire cu electronica. Eram în clasa a V-a. Profesorul meu de muzică organizase un club de electronică. M-am contaminat definitiv cu <microbul> circuitelor electrice", spune Mircea. El şi-a urmat pasiunea ani la rând, la Casa Pionierilor şi apoi la liceul de poştă şi telecomunicaţii. "Pe rând, am făcut ba un emiţător radio, receptoare radio, ba miniautomatizări materializate prin sisteme de deschidere electronică a uşilor cu ajutorul unui cod, senzori de lumină sau senzori care detectează prezenţa umană într-o încăpere anume", îşi aminteşte Mircea.

Mircea a făcut armata la Caracal, la unitatea de misiuni speciale. "M-am pus la punct cu tot ceea ce înseamnă radio, tipuri de staţii folosite şi am învăţat alfabetul Morse." A lucrat ani de zile în transmisiuni şi, pentru o vreme, a făcut legătura între unităţile din ţară şi militarii români din batalionul dizlocat în Bosnia, la Zeniţa, pe timpul războiului din fosta Iugoslavie. "Asiguram retranslaţia între unitatea din Zeniţa şi Statul Major al Armatei, din Bucureşti", spune Mircea.

După un curs de specializare urmat la Şcoala de Poliţie "Nicolae Golescu" din Slatina, Mircea a fost primit în structurile DPIR din IPJ Timiş. "M-a atras acţiunea. Soţia a fost alături de mine şi m-a încurajat să vin aici. Ea mă cunoaşte foarte bine şi ştie că nu îmi place monotonia", spune luptătorul cu cagulă. Perioada de acomodare a fost dură. Au urmat antrenamente fizice intense. "Am mulţi colegi specialişti în arte marţiale, unii dintre ei cu centura neagră la Tae Kwan Do, Shotokan, Who Shoo. La antrenamente, deprindem cât mai multe tehnici, orice considerăm că ne este necesar pentru pregătirea noastră. Un loc important îl ocupă apropierea antrenamentelor făcute de noi de cele ale forţelor speciale americane: SWAT. Vrem ca în primul rând să ne protejăm pe noi şi să reducem riscul la minimum posibil în cazul oricărei intervenţii", spune Mircea. O parte dintre antrenamentele poliţiştilor de la DPIR se fac în clădiri dezafectate, astfel încât să se poată imagina cele mai neaşteptate situaţii de intervenţie.

Poliţiştii de la DPIR sunt pregătiţi de intervenţie 24 de ore din 24. Mobilizarea se face în câteva secunde iar timpul de reacţie îi surprinde întodeauna pe "turbulenţi". Echipamentul de luptă al "mascaţilor" cântăreşte 20 kg cu tot cu vesta antiglonţ. "Cele mai periculoase situaţii sunt cele în care se folosesc sau sunt în joc arme de foc. Asta nu înseamnă că nu îmi este teamă, dar nu vin niciodată la lucru ca şi cum ar fi ultima mea zi pe care o mai am de trăit. Niciodată nu mi-am făcut probleme existenţiale. Deviza mea este: mergi mai departe!", mărturiseşte Mircea. Şi o face în timp ce repară, tacticos, un casetofonul unui prieten.

Mircea, luptător în Detaşamentul Poliţiei pentru Intervenţii Rapide

500 DE INTERVENŢII PE AN. În 1998, la Timişoara lua fiinţă, în premieră naţională, cu titlu experimental, Echipa Mobilă de Intervenţie (EMI). Ulterior, denumirea noii unităţi a fost schimbată în Detaşamentul Poliţiei pentru de Intervenţii Rapide (DPIR). Curând, acesta avea să-şi dovedească utilitatea. Numai anul trecut, poliţiştii DPIR au fost solicitaţi să intervină în aproximativ 500 de acţiuni. De obicei, ei rezolvă cazurile care presupun intervenţii dificile, acolo unde celelalte forţe de ordine sunt depăşite de situaţie. Detaşamentul se subordonează direct şefului IPJ Timiş, fără alte structuri ierarhice interpuse.