de Petrina CALABALIC

La ora 11,30 încă nu venise nimeni la lansarea de carte anunţată pentru ora 12, în sala de şedinţe a Uniunii Scriitorilor. Nimeni în afară de autor. Şi e ciudat, fiindcă el a venit de cel mai de departe. Tocmai din Canada, după opt ani. Pentru a-şi reîntâlni adevăraţii prieteni şi pentru a adăuga o carte pe rafturile librăriilor timişorene: "Probleme bărbăteşti", un volum care vrăjeşte încă de la primele rânduri.

Schimbarea

Autorul se numeşte Costel Baboş, iar povestea lui, în parte destăinuită în carte, o altă parte istorisită prietenilor, este remarcabilă. Pe scurt: când avea doi ani, familia lui s-a mutat la Timişoara. A urmat Liceul Industrial de Chimie; a încercat să fugă peste graniţă şi a fost prins; apoi i-a cunoscut pe fanii timişoreni ai literaturii SF şi în 1982, spre mirarea foştilor profesori de limba română, a debutat în revista acestora, "Helion". După mai mulţi ani, în 1993, a plecat cu aceştia spre Marea Britanie, la un congres internaţional de literatură SF. De aici, lucrurile au luat o turnură neprevăzută.

Azil în Jersey

Congresul s-a ţinut în Insula Jersey, situată la 22 de kilometri de Franţa şi 161 de kilometri de Marea Britanie. Au participat iubitori şi scriitori SF din toată Europa, însă românii au fost cei care au ieşit în evidenţă. "Venirea românilor pe insulă a însemnat pentru locuitorii acesteia două premiere. Unu, nimeni de-acolo nu mai văzuse un paşaport colectiv, şi doi, nimeni nu a mai cerut azil politic pe insulă", povesteşte Liviu Pârvan, prieten apropiat al lui Costel Baboş. Evident, cel care ceruse azil politic pe Jersey a fost scriitorul timişorean. "Am cerut azil politic la modul serios, însă nu mi-au dat şi eu, de fapt, nici nu mi-am dorit acest lucru", spune Costel Baboş. După cinci zile interesante petrecute pe insulă, grupul de români a plecat să viziteze Londra. Costel Baboş a ales să nu se mai întoarcă acasă.

Lăptărie, discotecă şi aşchii

"Am rămas pe cont propriu, cum rămân românii... Mi-am găsit două servicii. Unul într-o discotecă, unde eram barman, şi celălalt la fabrica de lapte a reginei, care acum s-a desfiinţat", îşi aminteşte scriitorul. După un an a fost nevoit să se întoarcă în ţară, însă a întâmpinat o problemă. Nu s-a mai putut adapta la traiul românesc, aşa că şi-a depus actele pentru emigrare în Canada. Între timp a urmat cursurile Institutului de Chimie, fiindcă nu se putea duce în Canada fără să aibă vreo specializare. Ajuns acolo în 1997, cu soţie şi cu doi copii, bineînţeles că a şi-a căutat ceva de lucru, în domeniul în care era pregătit. "N-am vorbit suficient de bine engleza pentru a fi chimist. Canadienii vor să vorbeşti engleza mai bine decât ei. Am urmat un curs de recalificare, iar acum lucrez în industria de autoturisme. Programez maşini automate de aşchiere", mărturiseşte Costel Baboş.

După 22 de ani

În Canada, Costel Baboş şi-a amintit de talentul lui şi de vechea plăcere de a scrie, descoperită în Timişoara anilor '80, la un club al pasionaţilor de Science Fiction de la Casa Tineretului. Săptămâna trecută, după 22 de ani de la debutul timid în revista "Helion", Costel Baboş a reuşit, cu o carte scrisă peste ocean, însă 100% românească, să-i facă pe vechii şi mai noii prieteni să se calce pe picioare la lansarea de la Timişoara. Toţi cei care l-au citit se simt prietenii lui, pentru că scriitorul are darul de a povesti totul într-o manieră care sensibilizează şi care parcă apropie oamenii unii de ceilalţi.

"Atât de departe"

Personajul din carte care povesteşte se numeşte Dorian Duma (DoDu), care nu este altul decât autorul, însă transformat într-un fel de adolescent ce începe să-şi explice şi să înţeleagă viaţa. La prima vedere, amintirile lui au în ele ceva comic şi melancolic, dar de fapt, toate sunt parabole subtile, cu subînţelesuri profunde. Fragmentul următor, la fel ca oricare altul din carte, poate fi un exemplu: "Dacă vin ţiganii, atunci eu cam trebuie să plec, că mie mi-e frică de ţigani. Eu când eram mic tata mă tot ameninţa că mă vinde la ţigani şi într-o zi iată că apare un ţigan cu un sac în spate şi cu o pălărie găurită pe cap. <<Cât vrei, barosane, pe copilul ăsta slab ca un ţânţar? Păi ţi-l dau de gratis, a zis tata, numai să-l iei. Da' de ce, barosane, are vreo bubă? Are pe dracu în el, aia are! Ia-l odată!>>

Dar ţiganul nu m-a luat, că i-a fost cam lehamite de bubele mele inestetice, care eu nu le aveam nici pomeneală. Bine că am scăpat. După tărăşenia asta fugeam de ţiganii mustăcioşi şi cu pălării mâncate de molii.

Aşa se face că am ajuns eu atât de departe..."

SCURTĂ BIOGRAFIE. Costel Baboş s-a născut în judeţul Salaj, satul Mal, într-o familie de ţărani. De la doi ani a crescut în Timişoara, unde a absolvit liceul Liceul Industrial de Chimie, în 1981, şi Institutul de Chimie, în 1997. Debutează ca scriitor în revista "Helion" cu schiţa "Acasă". Debutul editorial: volumul de proză scurtă "Un om din Wayfalua", Editura Marineasa, 1994. Din 1996 emigrează în Canada şi se stabileşte în oraşul Windsor. În 16 aprilie 2004 lansează la Timişoara, la Editura "Marineasa", cartea "Probleme bărbăteşti" (foto).

"Eu acum încerc să spun ceva despre mine. Mai întâi că m-am născut. Eu m-am născut într-o zi. Am auzit că nu e bine să te naşti noaptea, că dai din mâini şi obercăi şi nu ştii unde te afli. Eu am ştiut unde mă aflu imediat, fiindcă l-am luat pe tata ca reper, că tata avea ochii mari ca la bivoli, ori poate aşa mi s-a părut mie. Tata se aplecase deasupra mea şi se uita la ceva ruşinos să vadă dacă sunt băiat sau sunt fată. Şi atunci a văzut că sunt băiat, că, dacă eram fată, era cam periculos, că tatei nu-i plac decât fetele gata crescute"

"Dragă Cristina, mie tare mult mi-a plăcut poezia matale pentru că nu e terminată. Că mie îmi plac lucrurile neterminate. Eu când eram mic mâncam toate cojile de pâine care erau neterminate de pisica noastră. Iar când am mers la şcoală mereu aveam temele neterminate. Pentru asta eu cam luam nota patru şi tot doamna mai spunea că încă n-a terminat cu mine. Pe urmă m-am căsătorit şi încă nu mi-am terminat căsătoria, că aşa îmi place mie, să dureze cam veşnic căsătoria mea"

"Eu cred că domnii care-şi trişează nevestele nu sunt buni. Că-şi primejduiesc căsnicia şi le aduc nevestelor boli venerice care sunt cam scârboase. Eu am auzit că bolile venerice sunt un fel de gongi cu multe lăbuţe, care umblă în sus şi-n jos şi te fac să te scarpini unde nu trebuie. Eu cred că nevestele înşelate ar trebui să-şi bată bărbaţii înşelători cu sucitorul de lemn, până le sar înşelăciunile din cap şi pe urmă să-i trimită la doctor, să-i stropească doctorul cu DDT pe unde nu trebuie şi să-i înţepe în c... cu injecţii până li se umflă c... că poate atunci se învaţă minte şi află şi ei că ce au alte femei au şi nevestele lor"

Fragmente din "Probleme bărbăteşti", de Costel Baboş

Costel Baboş, alături de soţia sa, Camelia, şi cei doi fii, Radu şi Bogdan. Soţia scriitorului este prima care citeşte textele şi îşi dă cu părerea despre ele. După expresiile chipului şi după vorbele ei, Costel Baboş ştie dacă este cazul să modifice sau nu câte ceva. Radu este realizatorul coperţii cărţii "Probleme bărbăteşti".