2002: lucrarea "Danaide", a lui Brâncuşi, este vândută cu 18,159 milioane de dolari. 2004: piesa "Sărutul" a aceluiaşi artist e vândută cu 8 milioane de dolari. 2005: sculptura "O pasăre în văzduh" a geniului de la Hobiţa devine cea mai scumpă sculptură achiziţionată vreodată la o licitaţie, cu preţul de 27,4 milioane de dolari. 2006: noul director al Muzeului Banatului din Timişoara decide ca o piesă aproape necunoscută, aflată de ani de zile în fondul memorial al muzeului, despre care se spune că Brâncuşi i-ar fi dăruit-o lui Traian Vuia, să fie expertizată.

În 1972, anul în care se aniversau o sută de ani de la naşterea lui Traian Vuia, o nepoată de soră a acestuia, Cornelia Iovănescu Matias, a donat Muzeului Banatului din Timişoara o sculptură în lemn, pentru a fi inclusă în fondul memorial muzeal constituit în anul respectiv. Nepoata lui Vuia ducea un trai mai mult decât modest, într-o căsuţă de pe Calea Aradului. La vremea respectivă, Cornelia Iovănescu a povestit că lucrarea aparţinuse unchiului ei şi fusese primită în tinereţe, la Paris, de la Constantin Brâncuşi. Aurel Turcuş, fost muzeograf la Muzeul Banatului, împreună cu regretatul muzeograf Octavian Gog, i-au consacrat un studiu pe la începutul anilor '80, dar, cu toate că piesa de artă a fost expusă - ce-i drept, discret - în secţia de istorie modernă a muzeului după reorganizarea acesteia, în 1990, existenţa ei a fost prea puţin popularizată. Cu ocazia unui recent inventar, în primăvara acestui an, lucrarea a fost mutată în tezaurul muzeului, pentru a fi mai protejată.

"Despre lucrarea de la Muzeul Banatului, pe care eu am numit-o <<Frunza vieţii>>, nu se cunoaşte nimic: nici anul, nici împrejurarea în care a fost creată sau în care a fost dăruită de sculptor lui Traian Vuia. Despre relaţiile dintre Constantin Brâncuşi şi Traian Vuia avem mărturii vagi" spune Aurel Turcuş. Una dintre aceste mărturiieste un articol apărut într-un număr din ziarul "Vestul", în 1934, al cărui autor, tânărul bănăţean Dumitru Pascotă - care studia la Paris - consemna întâlnirile avute cu Vuia şi Brâncuşi în seara de Crăciun a anului 1933.

În scrisoarea trimisă de la Paris, Dumitru Pascotă povesteşte că, împreună cu alţi doi colegi români, au hotărât ca de Crăciun să meargă cu steaua atât la cel care "a visat să plutească în aer, dus pe aripi de pasăre creată de mâinile sale", cât şi la sculptorul care "a zburat cu mintea, făcând din marmoră o pasăre care nu va zbura niciodată". Primul drum l-au făcut la Traian Vuia, care locuia la o distanţă bună de Paris, într-o vilă aflată "pe o stradă tăcută şi lipsită de viaţă". Mai departe, Pascotă relatează: "Când a auzit că vom merge şi la Sculptor, ne-a spus că l-a cunoscut cu douăzeci şi cinci de ani înainte, într-un restaurant din strada Montmartre: <<Punea apă pe mese artistul mare de acum. Timpul a trecut şi nu l-am mai văzut de atunci. Câţiva ani mai târziu, începu să se ridice din ce în ce mai mult şi, într-adevăr, ajunse la o glorie prin sine însuşi. El este fiul operelor sale>>" - sunt cuvintele pe care le-a rostit Traian Vuia, conform celor relatate de Pascotă. Cum tinerii urmau să-l colinde pe Brâncuşi, inventatorul bănăţean a adăugat: "Dacă mergeţi la el, să-i spuneţi că aţi vorbit cu cineva care l-a cunoscut acum 25 de ani". La atelierul lui Brâncuşi din Paris au ajuns seara târziu, dar în articol nu se consemnează vreo discuţie despre Traian Vuia.

E posibil ca în perioada la care făcea referire Traian Vuia să fi primit în dar sculptura în formă de frunză (probabil s-a înşelat asupra numărului exact al anilor care trecuseră). În 1904, imediat după ce Brâncuşi ajunsese la Paris, pentru a-şi câştiga existenţa, a lucrat, o vreme, la taverna Moilard. Conform biografilor sculptorului, un an mai târziu, atât Brâncuşi cât şi Traian Vuia făceau parte din "Cercle des etudiants roumains", alături de George Enescu, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Duiliu Marcu, Ion Pillat, Camil Ressu şi mulţi alţii.

Directorul Muzeului Banatului, Dan Ciobotaru, spune că piesa lui Brâncuşi nu a fost transferată în patrimoniul Muzeului de Artă, deoarece valoarea ei istorică e mai mare decât cea artistică şi face parte dintr-un fond memorial. "În mod normal va trebui făcută o expertiză, mai ales că se ştie atât de puţin despre această piesă. Ea va fi expusă după ce va fi expertizată, când se va cunoaşte valoarea ei reală şi va exista un mod adecvat de protejare a ei. Până atunci, ea va rămâne depozitată în tezaurul muzeului".

SCULPTORUL SECOLULUI XX. Născut în 1876 în satul gorjean Hobiţa, Constantin Brâncuşi a început, încă de când era copil, să sculpteze obiecte de lemn necesare în gospodărie. Când avea doar 13 ani, a început să lucreze ca băiat de prăvălie la Craiova, înscriindu-se, câţiva ani mai târziu, la Şcoala de Arte şi Meserii, unde a fost admis la specializare la secţia de sculptură în lemn şi a absolvit ca premiant. După ce a absolvit Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, şi-a continuat studiile la Paris, unde a lucrat, o vreme, şi în atelierul lui Rodin. Concomitent începe să-şi dezvolte propriul stil şi începe seria operelor care l-au făcut celebru în întreaga lume. Multe din lucrările sale au fost realizate în lemn de stejar sau castan, înainte de a fi transpuse în bronz sau marmură. Cele mai valoroase opere ale sale se află la Philadelphia, la muzeul Guggenheim din New-York, la cel de artă modernă din Paris şi în colecţii particulare. În România, în afara complexului de la Târgu Jiu, câteva lucrări din tinereţe sunt păstrate la Muzeul de Artă din Bucureşti şi la cel din Craiova. În 1951, Academia RPR a refuzat să accepte dispoziţia testamentară prin care Brâncuşi dorea să-i lase moştenire operele sale din atelierul parizian, ceea ce l-a determinat pe artist să renunţe la paşaportul românesc şi să ceară cetăţenia franceză, pe care a obţinut-o în anul următor. În 1956 a fost organizată la Bucureşti o expoziţie cu lucrările sale, dar Brâncuşi nu a răspuns invitaţiei pe care a primit-o. Atelierul său şi operele pe care le mai avea au fost donate Muzeului de Artă din Paris, cu condiţia ca atelierul să fie refăcut în întregime în muzeu, dorinţă care i-a fost respectată.

CEA MAI SCUMPĂ SCULPTURĂ. Una dintre sculpturile lui Brâncuşi, "O pasăre în văzduh" (foto), despre care nu s-a mai ştiut nimic ani de zile, a fost vândută anul trecut prin casa de licitaţii Christie's cu 27,4 milioane de dolari, devenind, astfel, cea mai scumpă sculptură achiziţionată vreodată la o licitaţie. Cumpărătorul a rămas necunoscut, deoarece licitaţia s-a desfăşurat la telefon. Brâncuşi a intrat astfel în Top 5 al celor mai bine vânduţi artişti din lume, fiind, după patru pictori, singurul sculptor intrat în acest clasament mondial. Recordul fusese deţinut până atunci tot de o lucrare a sculptorului român, "Danaide", vândută în 2002 prin aceeaşi casă de licitaţii, cu 18,159 milioane de dolari. După ce lucrarea sa "Sărutul" fusese vândută în 2004 cu 8 milioane de dolari, tot la o licitaţie din New-York, Brâncuşi a ajuns să ocupe locul 27 în topul celor mai bine vândute opere de artă din anul respectiv. În România, lucrările de recondiţionare a Coloanei Infinitului au generat un imens scandal, iar pe piaţă au apărut lucrări atribuite lui Brâncuşi a căror autenticitate e contestată de specialişti.

Dan Ciobotaru, directorul Muzeului Banatului