de Petrina CALABALIC

Sute de peşteri explorate, mii de fotografii realizate în subteran, specializări în topografie, cartografie, speoarheologie şi descoperirea unei galerii superbe într-o peşteră de pe Cheile Caraşului. Cu asftel de realizări se poate mândri Radu Puşcaş, un timişorean de 35 de ani, de profesie electrician.

Africa din peşteră

Şi-a descoperit pasiunea la vârsta de 16 ani, când, împreună cu câţiva colegi de serviciu, a plecat să exploreze Peştera Liliecilor, o peşteră în care, pe un perete, atunci când răsare soarele, pentru câteva minute se conturează o umbră în forma continentului african. Fascinat de lumea pe care a descoperit-o, Radu Puşcaş s-a înscris în clubul Speo-Timiş, în cadrul căruia a început să fotografieze în alb-negru peşetrile explorate, cu un vechi aparat Smena. "După '89, toate cluburile de speologie din ţară au intrat în declin. Pe oameni nu-i mai interesau pasiunile, ci cum să facă mai mulţi bani", îşi aminteşte Radu Puşcaş. El însă, şi alţi câţiva speologi timişoreni, nu au renunţat la pasiune.

Datoria morală

S-au reunit în 1994 în Asociaţia Speologică Prusik. "Am considerat că a cunoaşte tehnica speo-alpină nu e de ajuns ca să te numeşti speolog. Trebuia să ştiu mai multe", spune Radu Puşcaş. Au urmat ani în care a participat la stagii de fotografie, topografie, catografie, biospeologie, carstologie, tehnică spoelogică alpină şi speoarheologie. În plus, a făcut cursurile de savlo-speo, pentru că, spune Radu Puşcaş, "orice speolog este dator moral să înveţe să-şi ajute şi să-şi salveze colegul, dacă este cazul, atunci când se află în dificultate".

Descoperirea

Pentru Radu Puşcaş, visul oricărui explorator de a descoperi un loc neumblat, a devenit realitate, din întâmplare, în 1996. "Căutam pe Cheile Caraşului Peştera Ţapului. Un cioban m-a îndrumat fără să ştie, spre o altă peşteră, Osoaia, în care nu e nimic spectaculos, în aparenţă. Undeva în capăt, în partea stângă, am văzut o fisură. Am luminat cu lanterna şi am văzut negru, semn că se continua. Am săpat vreo două ore, cât să pot intra, am trecut prin tunel şi bănuiala mea a fost confirmată: am dat de o galerie nouă, lungă de 100 de metri, pe care am explorat-o în premieră", povesteşte speologul.

Fosile în 103

A găsit acolo două femure şi un dinte de ursus peleus calcifiate şi câteva cioburi de vase din ceramică, semn că peştera a fost, de mult de tot, locuită. După ce a fotografiat-o, Radu Puşcaş a hotărât, împreună cu membrii Prusik, să o închidă, pentru a o proteja. A numit-o simplu 103, după numărul de cadastru al terenului pe care se află. Acum, după aproape 18 ani de speologie, în fiecare week-end, Radu Puşcaş îşi i-a în spate rucsacul cu echipament şi mâncare şi pleacă în căutare de noi aventuri, fotografii şi, de ce nu, noi descoperiri în peşterile României.

ÎNTÂLNIRE ÎN SUBTERAN. În 2003, Radui Puşcaş cu câţiva prieteni au plecat într-o expediţie în Peşterea Curecea pentru a monta nişte panouri pentru turişti referitoare la lilieci. Au dormit acolo, iar dimineaţa, în drum spre ieşire, s-au întâlnit cu un grup de la GESS (Grupul de Explorari Subacvatice şi Speologice), al cărui preşedinte este speologul Cristian Lascu. Acesta era însoţit şi de câinele său, iar Radu Puşcaş nu a scăpat ocazia de a imortaliza prietenia dintre cei doi (foto). Cristian Lascu este şi cel care l-a premiat pe timişorean la concursul de fotografie speologică SpeoBlaj, în 2002, pentru două fotografii artistice.