Laserele colorate se învârt pe ritmurile latino, întâmpinându-i pe cei care încep să sosească. E puţin trecut de ora 22,00. Neoanele albastre şi roşii de la stradă sunt şi ele aprinse, iar firma luminoasă colorată în roşu şi galben este singura care mai face vizibilă statuia Sfântuluilui Nepomuk. Sub panoul luminos din stradă, o uşă duce la subsol. La prima vedere, un club obişnuit. Când deschizi, însă, pe un perete, scrie mare, cu roşu, ”Gay Club”.

O altă uşă. Un salon mare, albastru. Pereţii căptuşiţi în catifea albastră, iar din loc în loc câte un neon violet fluorescent. În stânga, măsuţe şi canapele îmbrăcate în piele neagră. În dreapta, un luxos bar, bine burduşit cu băuturi fine, frumos luminat. Scaune înalte, un televizor la care se urmăreşte un film. Treci de salon, mai departe, în faţă. Un ring de dans cu o bară din inox pe mijloc, iar dincolo de el un alt salon, de această dată roşu. Catifeaua roşie, neoanele de aceeaşi culoare şi inimioarele de pe pereţi îţi sugerează un loc cât se poate de intim. Câteva măsuţe, cu aceleaşi fotolii tapiţate cu piele. Mesele, în marea lor majoritate, sunt marcate restrictiv cu semnul "Rezervat". Un bărbat cam la 30 de ani, în braţele altuia, dar mai bătrân. Se sărută lung, fără să fie deranjaţi că în salon a mai intrat cineva. Câteva minute mai târziu, mesele încep să se ocupe, iar vocile tot mai numeroase se străduiesc să acopere muzica.

Acesta este singurul loc din Arad, unde, oficial, se întâlnesc membrii comunităţii gay: Clubul Queens.

E de ajuns să stai câteva ore la masă, la un suc, pentru a înţelege ce se întâmplă. Salonul albastru e spaţiul în care se fac cunoştinţe, iar cel roşu, spaţiul în care prejudecăţile nu au ce căuta. Şi asta pentru că este singurul loc din oraş unde lesbienele şi homosexualii ştiu că se pot manifesta liber. Mâinile, care în alte locuri s-ar fi ascuns timide, se ating aici în mod firesc.

Clubul e deschis în fiecare noapte şi, contrar aşteptărilor celor mai mulţi dintre arădeni, este foarte aglomerat. Între 50 şi 100 de gay se adună noapte de noapte, atât cupluri de fete, cât şi de băieţi. Clienţii sosesc după ora zece, însă atmosfera se încinge două-trei ore mai târziu. Petrecăreţii îşi lasă inhibiţiile la o parte. Dansează pe ring iar unii dau spectacole la bară, după ce mai aruncă de pe ei câteva haine. La fel ca într-un club obişnuit, îmbrăţişările, săruturile şi chiar pipăielile sunt la ele acasă. Doar că partenerii sunt de acelaşi sex. Iar o petrecere în gay club se poate termina în patul unuia dintre parteneri, pentru că spre dimineaţă perechile sunt formate.

După ce reporterul BĂNĂŢEANULUI a petrecut o noapte printre gay, fără a-şi deconspira identitatea, personalul clubului şi patroana au acceptat să povestească câte ceva despre această comunitate, pentru că cei care frecventează localul se feresc. "Am luat această decizie pentru a-i proteja. Sunt printre ei căsătoriţi, au familii, iar unii sunt persoane importante în acest oraş. Aici au un loc special al lor, unde nu sunt priviţi ca nişte ciudaţi", spune administratoarea localului, Alina Frămînzeanu, care pierde nopţile în mijlocul homosexualilor, chiar dacă ea nu face parte din această comunitate.

Localul este deschis în fiecare seară de la ora opt, iar la sfârşit de săptămână au loc petreceri cu striperi şi transexuali. Patroana spune că investiţia s-a arătat profitabilă. "Comunitatea homosexualilor din Arad este mare, de câteva sute de persoane. Mă refer doar la cei care se întâlnesc în mod frecvent. Nu mai există aşa ceva, deci nu am concurenţă", spune Vali Zamfir. Ea a mai avut înainte în acelaşi spaţiu un salon de masaj erotic, care nu s-a bucurat însă de un succes la fel de mare.

Patroana recunoaşte că la deschiderea clubului a găsit cu greu barmani şi chelneriţe. "Au răspuns mulţi la anunţul din ziar, dar majoritatea au plecat imediat ce le-am spus despre ce este vorba. Mai puţin una dintre fete, care chiar s-a bucurat, spunând că în sfârşit scapă de pipăielile bărbaţilor când serveşte la masă."

CE CRED VECINII. Locuitorii din apropiere au reacţii diferite în legătură cu clubul homosexualilor. "Mă îngrozeşte ceea ce fac în pivniţa aia. Nu e firesc bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie. S-a întors lumea cu susul în jos. Mă deranjează mai ales dimineaţa, când pleacă în grupuri şi fac gălăgie. Dacă ştiam că aşa va fi, nu îmi dădeam acordul", spune unul dintre vecini. "Îi văd seara cum se adună. Nu sunt de acord cu homosexualii, dar e treaba lor. Dumnezeu ne judecă pe toţi", spune o vecină.

LA LOC SFÂNT. Statuia unui sfânt tronează la nici zece metri de Gay Club. Sfântul Ioan de Nepomuk este un martir al Bisericii Catolice. Monumentul este cel mai vechi din Arad, datând din epoca habsburgică. În 1990, statuia a fost ţinta unor acte de vandalism, fiind distrusă parţial după un meci de fotbal dintre reprezentantivele României şi Ungariei. Monumentul a fost restaurat, însă nu a mai fost aşezat în locul pe care-l ocupa, la intersecţia străzilor Episcopiei şi Deseanu, fiind depozitat în Complexul Muzeal Arad. Monumentul vechi a fost înlocuit de o copie, realizată de sculptorul Mihai Takacs.

Chelneriţele pentru gay club au fost foarte greu de găsit

LÂNGĂ EPISCOPIE. Responsabilii Episcopiei Aradului se arată nemulţumiţi de plasarea clubului homosexualilor la nici 100 de metri de această instituţie. ''Am aflat cu stupoare ca este un club al homosexualilor lângă Episcopie, lângă statuia care este un simbol pentru Biserica Catolică şi lângă o şcoală la care umblă sute de copii. E scandalos! Comunitatea ar trebui să reacţioneze, iar cei care au autorizat clubul să-şi asume răspunderea", a declarat părintele Vasile Pop (foto), consilierul cultural al Episcopiei Arad.