În noiembrie 2004, când a scos prima sa premieră timişoreană, Hausvater a stârnit uimire şi în breaslă, dar şi în rândurile publicului, prin aceea că pe afişul spectacolului cu "Regele Cymbelin" de William Shakespeare apărea un mozaic actoricesc mai rar întâlnit într-o distribuţie obişnuită. Alături de componenţi ai trupei, îmbogăţită cu un "guest-star" din Germania, au fost invitaţi să joace actori şi de la Teatrul Naţional, şi de la Teatrul de Stat "Csiky Gergely". Nici unul dintre aceştia din urmă nu vorbea însă germana şi nici nu ar fi fost nevoie s-o facă, pentru că, în opinia directorului de scenă, "limba este o respiraţie personalizată, un reflex al emotivităţii". Atât Claudia Ieremia, cât şi Demeter Andras-Istvan, despre care este vorba, au evoluat în chip de "emigranţi".

La un an distanţă, în "Don Juan...", actor-oaspete este unul singur: Alina Reus, de la Teatrul Naţional. Replicile ei sunt rostite de o "umbră" a sa, greul fiind suplinit prin excepţionala plastică a trupului său; frumuseţea, efectul momentelor ei de topless sunt alte atuuri care explică de ce a fost invitată ea şi nu o altă tânără actriţă timişoreană.

Întâmplător, atât interpretul lui Don Juan, cât şi cel care îl întruchipează pe Faust, "arată bine" atunci când apar goi puşcă în câte o cuşcă; e drept, publicul nu-i vede decât din spate sau "chirciţi" artistic, ca să nu fie nevoie de protectoarea frunză de smochin. Chiar dacă sânii actriţelor care se unduiesc în sexi balans nu se înscriu, per ansamblu, în canoanele de prospeţime, formă şi dimensiuni obligatorii pentru un topmodel, regizorul a izbutit, în cele trei săptămâni şi jumătate de lucru cu trupa, s-o elibereze de false pudori, inhibiţii şi jenă.

Nu contează, pare a sugera Hausvater, nici înălţimea, nici greutatea - asta nu înseamnă că unele... slăninuţe nu s-ar fi putut înlătura din timp, printr-un surplus de exerciţiu fizic -, nu e nevoie nici de machiaj, nici de peruci, nici de super-costume, nici de corsete, nici de podoabe. Chiar şi un actor din linia a doua (chiar a treia...) poate sări peste umbra lui, dacă este cravaşat să pună la bătaie pentru a pune în joc tot ce are el mai bun în mintea, sufletul, trupul său. Secretul este unul singur: repetiţiile fără de număr, capabile să înlăture frica, ruşinea, animozităţile.

TOTUŞI, PUDOAREA... "Fotografierea sau filmarea spectacolului <<Don Juan şi Faust>> este strict interzisă!" scrie pe fluturaşul primit de mass-media în seara premierei. Prevederea are acoperire în sine, pentru că, din exces de zel, unele obiective ar putea surprinde detalii anatomice sau atitudini scoase din context. Excesiv de pudice, gazdele nu au oferit presei nici una dintre imaginile, unele, superbe şi expresive, cu actori lipsiţi de o parte din veşminte sau chiar lipsiţi total de acestea.

NU CA "SOŢ AL DIRECTOAREI". Ada Lupu, soţia lui Alexander Hausvater (foto), a cucerit, la numai 31 de ani ai săi, dreptul de a ocupa jilţul de director general al Teatrului Naţional din Timişoara. Decizia de a concura a fost exclusiv a ei; soţul este ferm hotărât s-o ajute, s-o sprijine în tot ce are de gând să facă. "Dacă o voi vedea în orice situaţie critică, îi voi solicita să uite de asta" spune însă, la fel de ferm, regizorul.

SCHIŢĂ DE PORTRET. Familia Hausvater a părăsit România în anul 1956, când Alexander avea doar nouă ani. Cunoscutul regizor, totodată, recunoscut pedagog teatral, a pus în scenă peste 150 de spectacole într-o seamă de ţări europene, în Israel, Canada, SUA. Shakespeare este unul dintre cei mai dragi autori; a montat, în timp, "Hamlet", "Regele Lear", "Richard al III-lea", "Pericle", "Cum vă place".

Printre creaţiile de succes realizate în ţara sa de baştină se numără: "Au pus cătuşe florilor", "Din Amsterdam: Annee Frank!", "Regele Cymbelin".