Într-un moment în care România bate la poarta Uniunii Europene, o structură în care practic graniţele vor dispărea, BĂNĂŢEANUL dezvăluie cum s-au trasat şi cum sunt stabilite graniţele de stat. În cazul României, unele frontiere sunt mişcătoare, iar corecturile de rigoare se fac tot la zece ani.

La 10 august 1920, ca urmare a Tratatului de la Sevres "între principalele Puteri aliate şi asociate şi Polonia, România, statul Sârbo-Croato-Sloven şi statul Ceho-Slovac, privitor la anumite fruntarii ale acestor state", s-a stabilit frontiera de stat dintre România şi ceea ce avea să devină Iugoslavia. O comisie internaţională a participat atunci la marcarea graniţei pe aliniamentul stabilit, respectându-se principiul limitei cadastrale. "La apele de frontieră, respectiv Nera şi Dunărea, frontiera s-a stabilit pe şenalul navigabil şi a rămas fixă indiferent de schimbările naturale ale apelor de frontieră", precizează comisarul şef Pavel Brebu, şeful compartimentului integrare europeană, programe şi cooperare internaţională, expert topo-geodez al Direcţiei Poliţiei de Frontieră Timişoara.

La 24 noiembrie 1923, între România şi Iugoslavia se încheie un "protocol relativ", semnat la Belgrad, prin care "România se obligă să cedeze statului Sârbo-Croato-Sloven comunele: Pardany, Modoş, Surjan, Crivobara şi Nagy Gaj, iar statul Sârbo-Croato-Sloven cedează României comunele: Beba-Veche, Pusta-Kerestur, Zombolia, Ciorda şi Iam".

O situaţie aparte a fost întâlnită în dreptul localităţii timişene Beba Veche: între graniţa română şi cea ungară se interpunea o fişie de teritoriu iugoslav lungă de 13,900 de metri şi lată de 1-2 metri. Printr-un protocol încheiat la Bucureşti în 4 iunie 1927 între guvernele României şi Regatului Sârbo-Croato-Sloven, poziţia punctului de frontieră respectiv a fost mutată cu 13,900 de metri mai la vest, astfel încât, porţiunea respectivă de frontieră româno-sârbă a devenit graniţă româno-ungară. "În dreptul localităţii Beba Veche s-a creat astfel un triplex confinium, adică o frontieră care desparte trei state: România, Serbia şi Muntenegru şi Ungaria", spune comisarul Pavel Brebu.

În 1995, o comisie mixtă româno-iugoslavă a întocmit noi documente de frontieră: albumul hărţilor liniei de frontieră la scara 1:5000 şi planuri suplimentare la scara 1:2500, catalogul cu datele topo-geodezice ale liniei de frontieră şi descrierea detaliată a acesteia. Graniţa a rămas fixă, însă de-a lungul anilor, elemente de planimetrie (drumuri, poteci, vegetaţie, canale, râuri şi pârâuri) au suferit unele modificări. S-au deplasat maluri, pârâuri, o ravenă s-a lărgit, au apărut noi pâlcuri de vegetaţie, astfel încât realitatea nu a mai corespuns cu vechile planuri, făcute cu o aparatură depăşită. Din anul 2000, experţi din comisia mixtă româno-sârbo-muntenegreană, pe baza unor fotografii făcute din avion cu o aparatură specială şi cu ajutorul măsurătorilor GPS, execută planuri orto-foto-digitale şi cataloage de coordonare în sistem de proiecţie român, iugoslav şi EUREF 89 (coordonate europene). "În momentul de faţă, frontiera româno-sârbo-muntenegreană are documente de frontieră moderne şi de mare precizie", apreciază specialistul.

Frontiera româno-maghiară a fost stabilită în conformitate cu articolul 27, punctul 3 din Tratatul de pace de la Trianon, semnat la data de 4 iunie 1920, şi articolul 2 din Tratatul de pace dintre România şi Puterile Aliate, semnat la data de 10 februarie 1947 la Paris. La primul dintre tratate, frontiera româno-ungară a fost împărţită în zece secţiuni indicate prin literele alfabetului. În judeţul Timiş, frontiera româno-ungară este formată din două secţiuni: una în lungime de 13 km şi alta în lungime de 36 km. "În secţiunea A, de la borna A60 la borna A61, frontiera de stat este pe râul Mureş, în lungime de 21,7 km. Pe râul Mureş sunt două porţiuni: una regularizată, în lungime de 3,6 km, şi o alta neregularizată, în lungime de 18,1 km", spune specialistul DPF Timişoara în demarcarea frontierelor.

Un document semnat la 28 octombrie 1983 de guvernele Republicii Socialiste România şi Republicii Populare Ungare privind regimul frontierei de stat prevede că pe râurile navigabile, traseul liniei de frontieră trece pe mijlocul şenalului principal (porţiunea navigabilă) şi se modifică potrivit cu schimbarea naturală a acestuia, cu excepţia sectorului regularizat al râului Mureş, pe care frontiera rămâne neschimbată.

Din zece în zece ani, pe Mureş se fac măsurători topografice şi hidrografice pentru stabilirea mijlocului şenalului. "În urma acestor măsurători, un proces verbal se înaintează celor două guverne, român şi maghiar, pentru aprobarea schimbării liniei de frontieră. Practic, tot la zece ani, şenalul Mureşului se schimbă, astfel încât şi frontiera migrează", spune comisarul Brebu. Practic, pe o porţiune de 18,1 km, graniţa dintre România şi Ungaria se modifică în fiecare an, până acum România înglobând 5.000 de metri pătraţi din teritoriul maghiar. "Acest principiu de şenal navigabil este un principiu internaţional şi, probabil, în viitorul apropiat, el va fi aplicat şi la frontiera României cu Serbia şi Muntenegru", încheie Brebu.

ELEMENTE DE DEMARCAŢIE. Frontiera româno-ungară este marcată pe teren prin următoarele semne de frontieră:borne din pietre poligonale duble, dispuse pe ambele părţi ale frontierei; bandă de culoare roşie în locul unde frontiera traversează drumurile; plachete metalice situate pe şosele; pietre-reper dispuse pe ambele părţi ale frontierei; puncte comune de frontieră: unul între România, Serbia şi Muntenegru şi Ungaria, marcat printr-o bornă de granit numită triplex confinium (la Beba Veche), şi un altul la graniţa româno-ungaro-ucraineană, format din trei borne de granit în dreptul localităţii Halmen.

Pavel Brebu, expert topo-geodez

MARCAREA GRANIŢELOR. Linia de frontieră este marcată prin borne pe un singur rând, piloni şi benzi de culoare roşie. Bornele situate pe un singur rând şi pilonii sunt amplasaţi pe linia de frontieră, iar cele două părţi (româno-sârbă sau româno-ungară) se obligă să întreţină un culoar lat de şase metri (câte trei metri pe teritoriul fiecărui stat). Acest culoar se curăţă de vegetaţie, de copaci şi boscheţi pentru a asigura vizibilitatea liniei de frontieră.

LUNGIMEA FRONTIERELOR. Lungimea totală a frontierelor României este de 3.190,3 km. Lungimea frontierei de stat între România şi Serbia Muntenegru este de 256,8 km pe uscat şi 289,6 km pe apă, un total de aproximativ 546 km. Numărul semnelor de frontieră pe teritoriul român se ridică la 6.097. Graniţa dintre România şi Ungaria se întinde pe o lungime de 448 km şi este presărată cu 194 de semne de frontieră.