Punct ochit, punct lovit; intră în scenă adevăratul Mălăele. Care se ascunde de lume tocmai pentru a nu i se pune "nişte întrebări", precum cele de care a avut parte până să nu refuze apariţiile în presă. Recitea textul, revedea interviul TV, asculta iar emisiunea radio şi trăia o senzaţie ciudată: "Parcă nu eram eu, parcă încerca să răspundă altul, nu eu. Mi-e greu să spun lucrurile pe care le vreau, poate datorită emoţiei, poate datorită unei timidităţi excesive".

A scris "Horaţiu despre Mălăele", bestseller care a ajuns la cea de a doua ediţie "revăzută, adăugită", ca o pavăză pusă mai ales în faţa presei: "ca să nu mi se mai pună nişte întrebări!". Mărturiseşte că nu i-a fost deloc uşor, că a fost greu, chinuitor, chiar; "eram mai eu, eram mai singur şi, probabil, eram şi mai sincer". A rezultat mai mult decât îşi propusese, "alt fel de memorialistică", folositoare nu numai pentru mass-media, ci şi pentru învăţăceii în materie de teatru.

La vârf de carieră, cu o vitrină a trofeelor uimitor de bogată, cu izbânzi şi ca actor, şi ca regizor, şi ca polivalent artist plastic - caricaturist, grafician, pictor -, şi ca om de litere, şi ca "făcător" de gazetă satirică, Horaţiu Mălăele nu păşeşte semeţ, superior, prin viaţă, înaripat de succesul care îl copleşeşte şi de ici, şi de colo. A ajuns un învingător prin teatru, graţie căruia a izbutit să-şi stăpânească timiditatea. Fusese opusul a ceea ce se cheamă "un copil monolitic"; fusese un copil cu probleme de sănătate, cu angoase şi complexe, pe care le-a depăşit graţie scenei.

Zilele trecute, Horaţiu Mălăele a încântat publicul timişorean evoluând, la invitaţia Fundaţiei Culturale "Artmedia", în spectacolul-recital realizat la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" din Bucureşti cu "Măscăriciul", după Cehov. La capătul fiecăreia dintre cele două reprezentaţii, cunoscuţi sau prieteni din Timişoara i-au cerut să le dea un autograf; pe un autoportret-caricatură, de preferat. "Lumea are sentimentul că lucrurile se fac uşor şi aparent superficial. <<Fă-mi şi mie un desen, fă-mi şi mie o caricatură, fă-mi o grafică pentru o carte!>>. Am renunţat chiar deunăzi la <<căsătoria>> cu o revistă, pentru că elaborez foarte-foarte greu".

Cu câţiva ani în urmă, Mălăele şi alţi doi-trei graficieni de acelaşi calibru au iniţiat un business artistic deosebit; "o unicitate, un lucru fără precedent, de mare calitate". Din păcate, acea galerie nu mai există din raţiuni legate de spaţiu. Au existat o droaie de promisiuni din partea unor primari de sectoare din Capitală - "Foarte multe mi-a promis primarul Sectorului 3, unde locuiesc şi eu" -, dar încă nu s-a făcut nimic. "Şi e păcat, pentru că am avea suportul talentului: nu mă refer la mine, ci la graficienii care ar fi în stare să susţină un asemenea proiect".

CV DE ZECE. Horaţiu Mălăele s-a născut la Târgu Jiu, în urmă cu 52 de ani. În chiar anul absolvirii institutului de teatru, a cucerit primul premiu de interpretare, pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ. Apoi, distincţiile au venit ritmic, pentru roluri emblematice din "Slugă la doi stăpâni", "Tyll Eulenspiegel", "Puricele", dar şi pentru regie. Alături de sutele de roluri din teatru, a jucat în 50 de filme, a interpretat 150 de roluri la televiziune. Îi poartă semnătura peste trei mii de caricaturi; a fost prezent ca vedetă pe simezele a peste 30 de expoziţii naţionale şi internaţionale, în tripla calitate de caricaturist, grafician şi pictor.

ALT MĂLĂELE LA ORIZONTUL ARTEI. Deocamdată, doar unul dintre cei doi descendenţi ai lui Horaţiu Mălăele a luat-o pe urmele părintelui, studiind regia de film. "O va face sau nu7, se acomoda sau nu, rămânde văzut. Un om trebuie să-şi caute locul în meserie!".

Horaţiu Mălăele