de Ildico ACHIMESCU

Pe o ulucă a gardului metalic ce împrejmuieşte clădirea care adăpostise, nu cu multă vreme în urmă, mausoleul familial al baronului de Bobda şi Grădinari, Csavossy Gyula, s-a înfipt mortal (a fost înfipt?!) un porumbel negru. Conotaţiile de ritual satanic nu sunt defel deplasate, dacă avem în vedere faptul că, în urmă cu trei ani, hruba lăcaşului de veci a fost transformată, pentru câteva săptămâni, în... discotecă.

Castele şi herghelii

Ar fi nevoie de un foarte serios efort de imaginaţie pentru a reconstitui imaginea ca de Versailles în miniatură a ceea ce se putea vedea, cu prilejul unei plimbări la pas, prin centrul aşezării rurale bănăţene Bobda, comună, la vremea respectivă. La sfârşit de secol al XIX-lea, aici se înălţa un castel aparţinând magnatului local Csavossy Gyula: 42 de camere, elegant mobilate, împodobite cu tablouri, bibelouri, covoare, perdele din dantelă, draperii de catifea şi brocart, lampadare din cristal de Murano. Peste drum, fusese ridicat un mausoleu, în structura căruia intra şi un impresionant loc de reculegere, rugăciune şi aducere aminte, care reproducea aidoma Bazilica din oraşul ungar Esztergom; vitraliile au fost realizate la Munchen, în atelierul unui vestit artist care lucra pentru Curtea Imperială. Cele două clopote, al căror dangăt maiestuos a rămas neschimbat până astăzi, au fost comandate de la Viena. Câţiva paşi mai încolo se aflau acareturile hergheliei, la care baronul ţinea ca la ochii din cap.

Aproape-un thriller

Baronul s-a stins din viaţă la 10 septembrie 1911, la opt luni după moartea soţiei sale Josefa. După îmbălsămare, trupul neînsufleţit al lui Csavossy Gyula a fost depus într-un sicriu de sticlă; baroana şi alţi membri ai familiei, în sicrie din metal. Lespezile de mormânt ale soţilor Csavossy au fost confecţionate din marmură neagră.

Peste ani şi ani, când cavoul a fost profanat de cel dintâi primar care a preluat frâiele Bobdei postbelice, martorii oculari aveau să constate, uluiţi şi înspăimântaţi totodată, că baronul păreau a fi adormit pe veci abia cu o zi în urmă, într-atât de bine îi fusese conservat trupul. Întâiul edil al comunei nu intenţionase să testeze rezistenţa în timp a materialelor folosite pentru îmbălsămare; el a dat dispoziţie ca mormintele să fie forţate pentru a "naţionaliza" posibile valori existente în preţioasele sarcofage: bijuterii şi bani.

Oricât de strâmbe or fi fost acele vremuri, gestul iconoclast al primarului-jefuitor de morminte a fost pedepsit cu doi ani de închisoare, efectuaţi în perioada 1946-1947.

Castel nimicit

Nu se ştie exact când anume au decis descendenţii baronului să vândă castelul, dar este limpede că mobilul renunţării ţine de lipsa acută a banilor; în anul 1932, când comuna a căzut pradă unei distrugătoare inundaţii, castelul de la Bogda exista încă. La un moment dat, superba clădire a fost cumpărată de un localnic, care a plătit jumătate din preţ cu bani peşin, diferenţa fiind acoperită printr-un împrumut luat de la bancă. Când dobânda a ajuns de nesuportat, instituţia bancară a optat pentru o soluţie extremă: a valorificat tot ce se afla valoros prin încăperile castelului, după care a trecut la demolare; materialele de construcţie au fost vândute cu bucata. A scăpat doar clădirea pentru caii de paradă, a căror urmă se pierduse de mult.

"Se pregăteşte" mausoleul

Nici bătrânii satului nu mai ştiu cum de s-a transformat bisericuţa aflată deasupra mausoleului Csavossy în lăcaş de cult utilizat nu doar de cele vreo 30 de familii romano-catolice din localitate, ci şi de mulţi dintre credincioşii ortodocşi din Bobda, a căror biserică a fost sfinţită în anul 1862. Două lăcaşe de cult catolice, astăzi dispărute, au fost date în folosinţă în 1876, respectiv, 1908.

La "biserica baronului", credincioşii se adunau doar la zile mari: de Crăciun, Paşti şi Rusalii; mereu mai rar, atunci când avea loc câte o căsătorie, un botez sau o înmormântare catolică. În ultimii ani, poarta grea din metal este descuiată de Margareta Vasar doar atunci când trebuie trase clopotele.

Aşa a fost biserica-mausoleu

Aşa este acum

Vitraliile au fost create în atelierul unui artist care lucra pentru Curtea Imperială

Fotbal cu cranii

Întâi a fost furat uriaşul covor vişiniu care se întindea de la intrarea în bisericuţa mausoleului şi până în faţa impunătorului altar. Apoi, au fost subtilizate toate clanţele de la uşi, pentru a uşura accesul în clădire. Într-o noapte neagră, câţiva răufăcători au încercat să fure orga aflată în balconul bisericii; fiind mai grea decât şi-au imaginat, au scăpat-o din mâini. În cădere, orga s-a dezmembrat aproape iremediabil. A urmat o încercare nereuşită de furt al celor două clopote, împiedicată doar de piroanele masive cu care sunt prinse acestea.

După halucinantele seri de discotecă printre sarcofage, s-a întâmplat ceva şi mai şi: fotbal cu cranii, în loc de minge, hochei pe iarbă practicat în batjocură cu tibii şi oase de antebraţe.

SFÂRŞIT? Cei vreo opt-nouă enoriaşi care au rămas aproape de bisericuţa-mausoleu chiar şi după ce aceasta a fost închisă au decis să adune toate osemintele într-un sac, care a fost înhumat în cimitirul catolic din sat. Din lipsă de fonduri, pasul următor, realizarea unui monument funerar pe care să fie aşezate cele două lespezi din marmură neagră ale familiei baron Csavossy, mai are de aşteptat. Din punct de vedere al statutului juridic, mausoleul-biserică nu intră sub jurisdicţia Episcopiei Romano-Catolice de Timiş, aflăm de la vicarul general Bocskei Laszlo. Lăcaşul fusese donat de baron comunităţii locale, care se angajase să-l păstreze şi să-l îngrijească. La ora actuală, comunitatea în discuţie s-a restrâns dramatic, numărând vreo zece persoane; singura resursă materială ar reprezenta-o ipotetica valorificare a recoltei de pe cele 10 hectare de teren, retrocedate de curând lăcaşului.

La începutul anilor '90, preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean Timiş, Viorel Coifan, încercase să găsească soluţii de prezervare a monumentului. Pe atunci, cadrul legal nu permitea atragerea de fonduri din străinătate; acum, subprefectul Marossy Zoltan şi-a propus să încerce imposibilul, chiar dacă starea clădirii este dezastruoasă.

Mai pretutindeni se întrezăresc veşminte liturgice şi steaguri bisericeşti putrezite, statuete ciuntite, cărţi de rugăciuni şi partituri religioase făcute ferfeniţă.

RAVAGII. După ce hoţii au furat potirul de aur din altar şi au smuls ce se putea smulge, după ce acoperişul a crăpat şi multe dintre geamuri s-au spart, a început invazia a sute şi sute de porumbei. Plouă şi ninge, după anotimp, peste tot şi toate. Stratul de excrement ajunge în unele locuri până la genunchi.

Clopotara Margareta Vasar