Mai este o jumătate de oră până ce femeia-chirurg va intra în sala de operație. Problemele personale și toate îngrijorările obișnuite de zi cu zi sunt uitate într-o clipă.
În condiții de stres, pentru orice chirurg, o greșeală de un milimetru poate însemna trecerea graniței dintre viață și moarte. Impasibilă, acolo, în sala de operație, Mioara Cocora își face meseria cum știe ea mai bine. Împreună cu o echipă formidabilă, operează ore în șir în fiecare zi.
Doza de risc
De câțiva ani, dr. Mioara Cocora, medic primar la Institutul de Cardiologie Timișoara, operează pe cord deschis. "Există o doză de risc în orice operație. Un risc pe care trebuie să ți-l asumi. La noi nu predomină latura afectivă. Am pe masa de operație un pacient care este anesteziat și știu foarte bine ce am de făcut. Sunt câteva lucruri pe care trebuie să le fac cu o corectitudine maximă. Operez de 3-4 ori într-o zi și, de fiecare dată, este la fel", spune Mioara Cocora, singura femeie din țară specializată în chirurgia cardiovasculară.
Medicină și științe exacte
Chirurgia cardiovasculară este o meserie care se construiește într-o viață. De când se știe, Mioara Cocora a vrut să se facă medic. Născută la Reșița, a devenit timișoreancă în clasa a X-a. "Am dat admitere la medicină. Majoritatea colegilor mei au intrat atunci pe primele locuri", își amintește Cocora. Restul a urmat firesc. Pasiunea pentru medicină a cuprins-o definitiv în anul IV de facultate. După absolvire, a ales chirurgia cardiovasculară. "M-am gândit că e o specialitate care îmbină aspectele fizio-patologice cu chirurgia, o specialitate constructivă care s-a potrivit foarte bine cu științele exacte pe care le adoram", povestește Mioara.
Repară oameni
"Cu siguranță, la început nu am realizat toate dificultățile pe care aveam să le întâlnesc în această meserie. Cu toate acestea, niciodată nu am considerat că fac un lucru deosebit de ceilalți, ieșit din comun. Operez și atâta tot", spune cu modestie chirurgul Mioara Cocora. De prima operație, un defect de atriu, își aduce și acum aminte. "Nu a fost așa un mare eveniment. În chirurgia cardiovasculară era o operație obișnuită, mai ales că noi, chirurgii, lucrăm numai în echipă. M-a ajutat un doctor care făcuse mii de asemenea operații, așa că mi-a fost ușor. În meseria noastră, totul merge la hiper-siguranță. Fiecare manevră se face de sute și de mii de ori până se consolidează."
Pe mâini bune
În meseria de chirurg, moartea poate oricând să deschidă ușa sălii de operație. "Am avut bolnavi banali pe care i-am pierdut. E foarte dureros. Cine nu își asumă însă responsabilitatea unui eșec, nu pornește la drum", spune Cocora. Chirurgii sunt conștienți de acest fapt atunci când operează "cu inima pe masă". În spatele acestor intervenții anevoioase stau însă ani întregi de experiență, sute de ore de studiu, iar pacienții au încredere că sunt pe mâini bune.
"Nu sunt la fel"
Sala de operație reprezintă aproape totul pentru Mioara. "Meseria asta te educă și te formează în grija pentru detaliu, pentru exactitate, pentru precizie. Când evadezi de aici, din turnul de fildeș, relația cu ceilalți pare mult îngreunată pentru simplul motiv că ceilalți nu sunt la fel. De aceea, poate, cea mai mare satisfacție pentru mine este fata mea, Carina", spune doctorița-chirurg.
Se simte frustrată de timp și de viață, de lucrurile pe care ar fi vrut să le facă și pentru care încă nu s-a inventat timp. Pentru ea a trebuit să devină de ajuns faptul că poate dărui o nouă zi oamenilor cu inima bolnavă.