Singurul cosmonaut român este bănăţean după tată. Tatăl lui Dumitru Prunariu s-a născut în satul Groşi, aparţinând comunei timişene Margina. S-a stabilit mai târziu la Braşov, unde s-a născut şi fiul său, Dumitru. Când a fost selectat pentru programul de zbor spaţial, Dumitru Prunariu făcea armata la Bacău. "Condiţia de bază pentru această selecţie era să ai studii superioare - aeronautică, electrotehnică, automatică - sau să fii pilot. Eu eram inginer de aviaţie la Braşov. Când s-au căutat amatori, nu ne venea să credem că e vorba de cosmos. Am fost 17 care am ridicat mâna pentru selecţia medicală, dar nu credeam că vreunul din noi va ajunge în cosmos. Ne tenta, în schimb, să mergem să stăm o săptămână la Bucureşti şi să facem o vizită medicală gratuită. Cosmosul era mai departe", îşi aminteşte Dumitru Prunariu. Printre cei trei care au întrunit criteriile de selecţie s-a numărat şi Dumitru Prunariu. "Ni s-a recomandat să devenim ofiţeri activi; era o opţiune, dar salariul se dubla, eram căsătorit, aveam doi copii, nu puteam refuza. În 13 martie 1978 am devenit ofiţeri".

În aceeaşi lună au început pregătirile pentru zborul spaţial, într-un orăşel din apropierea Moscovei, dar zborul a fost decalat cu un an de zile. Printre altele, a învăţat şi limba rusă, deoarece în şcoală studiase franceza şi germana. Dumitru Prunariu spune că acum există astronauţi care au zburat şi de şase-şapte ori în cosmos, ba sunt pregătiţi chiar şi turişti cosmici, dar pentru el a fost o experienţă unică. "Înainte de decolare eram teribil de dornic de a zbura. Eu sunt născut în zodia Balanţei, zodie de aer, iar tentaţia de a fi liber în spaţiu era imensă. Sigur că am avut emoţii, plecam în necunoscut, dar am fost pregătiţi să supravieţuim în situaţii din cele mai diverse, am făcut nenumărate simulări. La început exista stângăcie, frică, dar, cu timpul, parcă aşteptai să ţi se întâmple ceva rău şi să poţi controla situaţia, ni s-a transmis psihologic acest lucru. Eram pregătiţi să ştim tot, dar, evident, în spaţiul cosmic, putea interveni neprevăzutul" îşi aminteşte Dumitru Prunariu.

Dumitru Prunariu spune că o zi în spaţiul cosmic seamănă mult cu una petrecută într-un laborator de cercetare, dar într-un spaţiu infinit, în vidul cosmic, total neprielnic, unde diferenţele faţă de viaţa pe pământ sunt majore. "În spaţiul cosmic ziua şi noaptea se succed mult mai rapid, soarele lumina de 16 ori în 24 de ore, căci o zi cosmică are 50 de minute iar o noapte cosmică 40 de minute. O zi terestră de 24 de ore era ceva convenţional, când era programul de culcare acopeream hublourile, iar după opt ore, când suna ceasul deşteptător, aprindeam lumina sau înlăturam obturatoarele de hublouri. Dimineaţa începea cu toaleta, pentru toaleta personală foloseam şerveţele umede îmbibate cu substanţe umede şi degresante. Mesele constau în diverse preparate în conserve sau tuburi, pe care le puteam încălzi într-un cuptor aş electric cu temperatură reglabilă. Între mese ne desfăşuram activitatea prevăzută în program şi comunicam cu cei de la sol din anumite zone ale orbitei. Seara, dupăce ne terminam treaba, mai aveam timp la dispoziţie să admirăm prin hublou frumuseţea pământului. Din cauza imponderabilităţii, în navă nu umblam, ci pluteam. Capsula de comandă a navei avea 3,8 mc, de acolo treceam în modulul orbital care era o sferă cu diametrul de 2,2 metri, şi apoi în laboratorul spaţial care avea o lungime de 15 metri şi un diametru între 2,2 şi 4 metri. Era însă plin cu echipamente şi aparate, dacă întindeam mâinile lateral ajungeam dintr-o parte în alta a laboratorului.

Cariera

"După ce am revenit din zbor, superiorii îşi puneau problema ce să facă cu mine. Am fost încadrat în comandamentul aviaţiei militare, iar acum sunt general-maior activ, cu două stele", îşi aminteşte singurul român care a explorat spaţiul cosmic. Dumitru Prunariu este membru al Agenţiei Spaţiale Române de la înfiinţarea acesteia şi, din 1998, director general; a fost preşedintele comisiei ONU pentru explorarea paşnică a spaţiului cosmic. Mai face parte şi din comitetul executiv al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic, care are membri din 30 de ţări. Pentru o scurtă perioadă, a fost ambasadorul României la Moscova. În curând, Dumitru Prunariu va pleca la Bruxelles, ca director al Agenţiei Române pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. "Astăzi, fără utilizarea spaţiului cosmic, nu se mai poate gestiona nimic pe Pământ" spune Dumitru Prunariu.

ÎN MEMORIA LUI VUIA. Dumitru Dorin Prunariu a participat recent, în comuna Traian Vuia, la sărbătorirea a 100 de ani de la primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, realizat de un bănăţean. Fostul cosmonaut a venit însoţit de Marius Piso, directorul executiv al Agenţiei Spaţiale Române.

Împlinirea unui veac de la epocalul zbor de la Montesson al cărui erou a fost bănăţeanul Traian Vuia a fost aniversată în Franţa, la Bucureşti, dar şi în comuna sa natală, care astăzi îi poartă numele. La 18 martie 1906, pentru prima oară, un om s-a desprins de pământ cu un aparat mai greu decât aerul, doar cu ajutorul mijloacelor proprii de bord.

PASIUNE DE FAMILIE. Cătălin, fiul cel mare al lui Dumitru Prunariu, a absolvit studii de finanţe-bănci, dar acum este pilot profesionist şi inspector de zbor în cadrul Autorităţii Aeronautice Civile Române. "De la 17 ani zbura cu paraşuta, cu parapanta, a avut şi accidente, dar n-a contat. Soţia mea, care mi-a fost şi colegă de facultate, a zburat cu paraşuta chiar când era însărcinată în luna a treia cu Cătălin, o fi vreo moştenire genetică..." spune tatăl său. Băiatul cel mic, Daniel, "a căutat să-l imite pe Cătălin şi a încercat mai multe zboruri dar în cele din urmă a optat pentru studii legate de relaţiile internaţionale". Acum lucrează pentru o firmă care promovează un mijloc de transport terestru - reprezentanţa Porsche în România.

Dumitru Prunariu