de Petrina CALABALIC

O dată cu construirea Mall-ului, prima zonă a oraşului care va muri din punct de vedere economic va fi, în opinia lui Radu Radoslav (foto), arhitectul-şef al Timişoarei, Iosefinul. Tot el întrevede şi recuperarea acesteia: transformarea în zonă de turism erotic, după modelul olandez Amsterdam.

Două hoteluri

Chiar dacă legea prostituţiei nu a trecut încă de Senat, nu înseamnă că în România, ca peste tot în lume, nu există, în ilegalitate, turism sexual. Despre cum se desfăşoară acesta în Timişoara, Radu Radoslav spune: "Nu dau nume, dar ştiu cu siguranţă două hoteluri din oraş unde se practică turismul sexual. Avem două opţiuni. Una - să închidem ochii şi să ne prefacem că nu există, şi a doua - să acceptăm că există şi să impunem prin lege nişte reguli precise. Oricum, fenomenul nu mai poate fi oprit".

Strip-tease

Un alt sector economic în spatele căruia se ascunde turismul sexual sunt barurile de strip-tease. În Timişoara există peste 30 de astfel de localuri. Una dintre prevederile Legii 196/2003, privind prevenirea şi combaterea pornografiei, este ca barurile de strip-tease să fie amplasate la o distanţă mai mare de 250 de metri faţă de şcoli, de internate sau de lăcaşuri de cult. Or, aproape nici un bar de strip-tease nu respectă această prevedere. "Nu e normal ca acest tip de localuri să fie răspândite în tot oraşul. E clar că activitatea lor trebuie reorganizată într-o singură zonă", mai spune arhitectul-şef.

Cartier împărătesc

Nu ar fi pentru prima dată când Iosefinul ar deveni zonă de turism sexual. În jurul anului 1750, acolo se aflau cele mai multe case de toleranţă din oraş, precum şi cele mai multe birturi, adunate ciorchine în jurul portului. În acea perioadă, pe Bega se transportau anual peste 20.000 de tone de marfă. Atunci a cunoscut Iosefinul cea mai înfloritoare perioadă din istoria sa. În 1773, împăratul Iosef al II-lea a botezat cartierul nemţesc după numele său. Un an mai târziu s-a construit biserica catolică, iar apoi casele superbe care constituie astăzi o adevărată rezervaţie de arhitectură veche.

Micul Amsterdam

Nimeni nu investeşte însă acolo. Casele se degradează, iar Iosefinul nu mai prezintă interes economic şi nici turistic. "Zona Iosefin nu are forţă să se regenereze singură. Când Amsterdam-ul a căzut economic, olandezii au ştiut să-l facă atractiv. Se câştigă sume imense din turismul sexual, iar o parte din aceşti bani ajung, sub formă de impozite, la stat. La sfârşit de săptămână Amstedam-ul e plin de turişti, veniţi din ţările vecine Olandei. Noi nu vrem să salvăm un oraş, însă putem salva un cartier", spune Radoslav. În Amsterdam, cartierul sexului poartă numele de "Red Light District" ("Cartierul lămpilor roşii"). Acesta este împânzit de o mulţime de sex-shop-uri, bordeluri în care prostituatele îşi îmbie clienţii stând în vitrine şi monumente dedicate sexului.

CARTIERUL LĂMPILOR ROŞII. După model olandez (medalion), într-un viitor apropiat, femeile de porţelan din vitrinele magazinelor din Iosefin ar putea fi înlocuite cu dame de consumaţie adevărate.

MOTEL SAU BORDEL? Un proprietar din Iosefin deja se pregăteşte să întâmpine votarea legii prostituţiei. Una dintre cele mai frumoase case din zonă (foto) a fost cumpărată nu cu mult timp în urmă de un ţigan. Înainte de a ajunge în proprietatea lui, casa a fost revendicată şi câştigată de o moştenitoare de la care acesta a achiziţionat-o. Este vorba despre imobilul situat la intersecţia străzilor Iuliu Maniu (fosta Reşiţa) şi Ioszef Preyer (foto), pe partea stângă cum se merge spre Piaţa Iosefin. În clădire mai locuiesc doar patru chiriaşi, care trebuie să evacueze locuinţele până în 15 mai 2004. Nici ei nu sunt străini de intenţiile noului proprietar: "Dacă se va vota legea prostituţiei, aici va fi bordel. Dacă nu, tot bordel va fi, însă se va numi motel".

PROSTITUŢIA ÎN PARLAMENT

• Legalizarea prostituţiei a devenit tema de lucru pentru parlamentari în 1998, la propunerea deputatei Mariana Stoica. Comisia pentru Drepturile Omului s-a pronunţat atunci împotriva iniţiativei
• La sfârşitul anului 2001, problema este ridicată din nou de către premierul Adrian Nastase. A doua zi, PF Teoctist riposta că Biserica nu va accepta niciodată legalizarea prostituţiei
• Un proiect de lege potrivit căruia prostituţia ar trebui să se desfăşoare sub controlul Ministerului de Interne, Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Solidaritatii Sociale a fost depus de Constanţa Popa (PRM) la începutul lunii februarie 2003
• În 18 iunie 2003, Biroul Permanent al Senatului a primit proiectul de lege referitor la legalizarea prostituţiei în România. Iniţiativa senatorului independent Vasile Duţă a rămas până în prezent fără nici un rezultat.

Dacă se va vota...

• Conform proiectului senatorului, prostituţia este "o activitate cu caracter sexual desfăşurată pe baza unei plăţi dinainte stabilită". Persoanele care vor să o practice legal trebuie să fie majore, apte din punct de vedere medical şi autorizate de primării. Vor mai trebui să se înregistreze la fisc şi să se prezinte la examene medicale periodice
• Prostituatele vor lucra după un program stabilit şi vor trebui să păstreze confidenţialitate deplină asupra identităţii clienţilor. Vor avea dreptul să opteze sau să refuze gama de servicii solicitate de clienţi, să fie plătite pentru munca prestată, să beneficieze de contracte de asigurari sociale şi de sănătate sau să renunţe la meserie în orice moment
• Deţinătorii de bordeluri vor avea peste 35 de ani, vor fi fără cazier judiciar sau fiscal, iar pentru onorabilitatea lor va garanta poliţia
• Bordelurile nu vor putea funcţiona la distanţe mai mici de 500 de metri de instituţii publice, şcoli, universităţi sau unităţi militare
• Vor fi pedepsite grav: prostituţia fără autorizare, recrutarea minorilor sau înregistrarea pe casete video cu scop de şantaj.

Pro ...

• Legalizarea prostituţiei ar aduce la bugetul de stat circa două miliarde de euro anual, bani care în condiţiile actuale circulă în economia subterană
• S-ar reduce numărul bolnavilor de sifilis. De mai mulţi ani, Romania deţine primul loc în Europa la această boală

... şi contra

• Legalizarea prostituţiei înseamnă crearea şi statuarea în societate a unei noi instituţii, care se află în conflict de interese cu aceea a familiei
• În Olanda, după legalizarea bordelurilor, fenomenul prostituţiei a luat amploare. În Franţa, unde prostituţia este legalizată, un bărbat din trei a frecventat sau frecventează bordelul. Tot acolo, familia trece printr-o uriaşă criză caracterizată de numărul mare de divorţuri (70% din totalul familiilor care se formează).

BORDELURILE DE ALTĂDATĂ. La începutul secolului trecut, în Timişoara îşi desfăşurau activitatea în legalitate mai multe bordeluri. Cel mai modern se numea "Venus" şi era ascuns pe o străduţă din apropierea Pieţei Unirii. Într-o clădire de lângă Gara de Nord, unde în prezent sunt birourile ceferiştilor, funcţiona unul dintre bordelurile de elită ale oraşului. Un altul, denumit "Potefy Ciarda", se afla în Calea Lipovei, chiar pe locul unde pentru mult timp a funcţionat o bibliotecă. Pe locul fostului restaurant "Intim" se afla bordelul "Sari neni", iar în Piaţa Traian îşi avea lăcaşul bordelul "Marocan". Toate acestea au fost închise o dată cu instaurarea orânduirii comuniste.

PROSTITUŢIA ÎN UE

• deplin legală: Belgia (12.000-30.000 de prostituate), Danemarca (7.000), Italia (60.000), Luxemburg (300-700), Olanda (25.000-50.000), Spania (nu se cunoaşte numărul), Franţa (20.000-40.000).
• condiţionată (este interzisă promovarea ei): Grecia (10.000 - 15.000 de prostituate), Germania (300.000), Marea Britanie (80.000). În Suedia (2.500 de prostituate) sunt pedepsiţi clienţii, iar în Austria (17.500 de prostituate) prostituţia este interzisă în regiunea Vorarlberg
• nu există lege care să interzică sau să reglementeze: Fiinlanda (4.000 de prostituate); Portugalia (nu se cunoaşte numărul)
• interzisă: Irlanda (nu se cunoaşte numărul)