Un loc arădean încărcat de istorie este călcat în picioare de animale şi inundat de gunoaie, puţinele vestigii rămase fiind distruse cu fiecare zi ce trece. Asta pentru că locuitorii comunei arădene Vladimirescu, aflată la câţiva kilometri de Arad, nici nu bănuiesc ce comoară istorică se ascunde printre casele lor. Ruinele unei biserici medievale, construită în urmă cu un mileniu, nu au stârnit niciodată curiozitatea localnicilor. Pentru istorici însă, zona reprezintă unul dintre cele mai importante situri arheologice din vestul ţării. Toate demersurile făcute până acum pe lângă autorităţi pentru a proteja locul s-au soldat însă cu eşec.

Zona pe care se află ruinele bisericii romano-catolice vechi de aproape o mie de ani ascunde comori istorice nebănuite. Arheologii au fost întotdeauna interesaţi de aceste ruine datorită faptului că de aici a pornit istoria oraşului Arad. Zidurile rămase în picioare aparţin instituţiei bisericeşti a Prepoziturii Orod, autoritatea regelui maghiar în teritoriu, la vremea respectivă, în secolul al XI-lea. Instituţia era un fel de prefectură a zilelor noastre, însă care se baza foarte mult pe Biserică. La prepozitură, oamenii nu veneau doar pentru a se ruga, ci şi pentru a legaliza documente sau pentru vămuiri.

Clădirea a fost ridicată cu sprijinul direct al papei Honoriu al III-lea, care a finanţat o mare parte din cheltuieli. Începută în anul 1156, construcţia a fost finalizată abia în anul 1224, la inaugurare participând chiar papa şi regina Yolantha de Courtenay, soţia regelui Ungariei de atunci, Andrei al II-lea.

Locul este încărcat de istorie, iar puţinele săpături realizate în anii '70 au scos la iveală documente care atestă faptul că aici a fost centrul vechi al municipiului Arad, numit atunci Orod, după numele unui cavaler regesc. S-au descoperit peste 600 de documente scrise. În afară de acestea, istoricii au găsit 59 de morminte, din care s-au scos numeroase monede, cele mai vechi provenind de la regii Ştefan al III-lea (1162-1172) şi Bela (1172-1196).

În anul 1522, clădirea a fost distrusă parţial de trupele otomane. Astăzi, după jumătate de mileniu, acolo mai există doar ruinele ei. Sub ele nu se ştie însă ce se mai ascunde, pentru că săpăturile nu s-au făcut decât strict în perimetrul interior al fostei biserici. "Între timp, aici au fost construite case, iar continuarea cercetărilor ar presupune demolarea lor, pentru a se putea face săpături. Ceea ce probabil nu se va întâmpla niciodată", spune cu dezamăgire arheologul arădean Florin Mărginean. Istoricii sunt însă alarmaţi din alt motiv. De câţiva ani, chiar lângă zidul principal al fostei biserici funcţionează o fermă de animale. Animalele se plimbă nestingherite printre ruine, în timp ce localnicii au găsit locul ideal pentru a depozita moloz şi resturi de materiale de construcţii (foto). Asta deşi ruinele sunt protejate de lege, fiind pe lista monumentelor de importanţă naţională.

Pentru că este vorba de unul dintre cele mai importante situri arheologice, istoricii au încercat în ultimii ani să obţină sprijinul Primăriei Vladimirescu pentru a proteja locul. Promisiunile s-au ţinut lanţ, însă nu s-a făcut nimic. "Avem o nouă promisiune că locul va fi curăţat de gunoaie şi zona va fi împrejmuită cu un gard. Vom aşeza acolo şi un panou pe care să fie trecute toate datele istorice legate de acest obiectiv, pentru ca localnicii să înţeleagă importanţa locului", spune arheologul Florin Mărginean. Dacă planurile de protejare a ruinelor vor fi puse în practică, conducerea Muzeului Judeţean Arad intenţionează să includă obiectivul într-un traseu turistic internaţional. Mai ales că în ultimii ani au început să vină în pelerinaj la Vladimirescu turişti din Ungaria, interesaţi de locurile care au avut o istorie comună cu ţara lor.

De vestigiile milenare ale bisericii este lipită o fermă de animale

Arheologul Florin Mărginean spune că situl arheologic de la Vladimirescu are nevoie nu de promisiuni, ci de un gard

LOCALNICII VOR LOC D E JOACĂ, NU RUINE. Locuitorii din Vladimirescu nu ştiu că vechiul Arad se afla pe teritoriul comunei lor. În plus, nici despre ruinele bisericii şi ale instituţiei regeşti nu cunosc prea multe. "Nu ştia nici fostul preot din sat de la ce sunt ruinele astea, şi atunci cum să ştim noi? Probabil a fost o cetate sau ceva. Acum lumea aruncă aici gunoaie, că e groapă şi să o astupe", spune Gheorghe Martiniuc (foto), care are casa vizavi de ruinele bisericii. Nici alţi localnici nu au putut să spună ce reprezintă zidurile rămase în picioare. "Noi am cerut să le dărâme, ca să se facă aici un parc pentru copii", spune Maria Ion.

Peter Hugel, directorul Muzeului Judeţean Arad

MISTERUL MORMINTELOR. Istoricii arădeni cred că o parte dintre mormintele descoperite în urma săpăturilor din anii '70 aparţin unor nobili ucişi în acel loc în anul 1131, din ordinul reginei Elena. Aceasta ar fi ordonat decapitarea nobililor imediat ce soţul ei a devenit suveran, respectiv regele Bela al II-lea al Ungariei (1131 - 1141). Regina i-a condamnat la moarte pe nobili pentru că îi bănuia pe aceştia că au fost implicaţi în orbirea soţului ei, când acesta era copil, prin folosirea unor substanţe chimice.

Ioan Crişan, primarul comunei Vladimirescu