Chinezii sunt de vină

Marius Paniti provine dintr-o familie de chimişti care aproape toată viaţa s-au ocupat de confecţionarea şi îmbunătăţirea figurinelor de porţelan, mama acestuia fiind posesoarea a zeci de brevete de inventator. Dacă înainte de 1990 statul avea monopol în această industrie, în 1993, Marius Paniti a decis să îşi deschidă propria afacere în acest domeniu, profitând din plin de succesul pe care îl aveau aceste figurine în România şi în străinătate. "În anii '90 toţi românii cumpărau figurinele din porţelan produse de noi. Aveam contracte şi în străinătate, în Anglia, Italia, Ungaria, Germania, Austria şi SUA. Atitudinea acestora s-a schimbat după atentatele de la 11 septembrie când, deodată, toţi partenerii noştri de afaceri din străinătate au tăcut. Cred că a fost un efect psihologic. În acelaţi timp, românii şi-au schimbat gusturile, nu mai erau interesaţi de bibelouri. Însă lovitura de graţie ne-au dat-o chinezii, care au invadat piaţa cu produse ieftine şi, de obicei, de proastă calitate", spune Marius Paniti.

Sexul şi marfa

Unii producători români au încercat să se adapteze şi au înlocuit eternele statuete reprezentând animale sau diferite persoane suprinse într-o ipostază obişnuită, cu teme mai îndrăzneţe. Sub acoperirea unor teme mitologice, producătorii au explorat sexualitatea acestor obiecte decorative, sculptând în porţelan femei în ipostaze indrăzneţe care să atragă imediat ochiul unui potenţial cumpărător. Pentru mulţi însă era prea puţin, prea târziu. În 2002, Marius Paniti şi-a concediat cei 35 de oameni care lucraseră în fabrica sa, rămânând cu o pierdere de 300.000 de dolari, valoarea investiţiilor făcute până atunci. "Achiziţionasem cam 80% din aparatele necesare fabricării bibelourilor, când ne-am trezit că nimeni nu le mai cumpără. Am încercat să trecem la fabricarea de veselă, însă acest lucru necesita o altă investiţie şi nu mai aveam bani. Acum mai fac doar unicate şi serii limitate şi nu sunt singurul care am această problemă. Din cele aproximativ 100 de firme care funcţionau în anii '90 au mai rămas doar 15-20 şi acelea se luptă pentru supravieţuire", explică managerul firmei de bibelouri.

Bătrânii pescari

Toate spusele lui Marius Paniti sunt confirmate de realitatea din magazine. Bibeloul reprezentându-i pe băieţii care stau într-o poziţie de atac, gata să se ia la bătaie, este un cadou tradiţionalde 8 Martie, pentru învăţătoare. De altfel bibeloul era cadoul clasic pentru "Tovarăşa", devenită după revoluţie "Doamna". Făbricuţele care produceau astfel de obiecte "cu existenţă efemeră", vorba cântecului, în mare parte au dispărut. Timişoara continuă să fie aprovizionată de Cluj, Alba Iulia şi Curtea de Argeş, însă bătrânii pescari, s-au dat de tot la fund, fiind înlocuiţi de femei cu nurii expuşi reprezentând anotimpuri sau zodii. "Şi acum se mai vând bibelouri, dar nu ca înainte. Cei care cumpără sunt românii plecaţi de mult în Germania şi care vor să ducă un plocon şefului", spune Iosif Barath, patronul unui magazin de bibelouri Bibelourile nu se mai vând ca altădată şi datorită reputaţiei de kitsch, ca florile de plastic, mileurile sau ţurţurii de rigips. Chiar şi colecţionarii nostalgici au fost nevoiţi să renunţe să mai cumpere aceste obiecte, în primul rând datorită creşterii preţului şi a evoluţiei gusturilor, românii preferând acum electrocasnicele în rate în locul unui Chaplin sau Rubens pe televizor.

	REMEMBER