de Ildico ACHIMESCU

• Violoncelista timişoreană Alexandra Guţu a făcut de câteva ori înconjurul Terrei. A cântat pe apă, la Salerno, cu publicul aşezat în sute de bărci, iar în Malaezia a concertat în compania lui Pavarotti, în spatele scenei întrezărindu-se jungla

Avea doar 12 ani când compozitorul Eugen Cuteanu a ales-o să cânte într-un trio cameral. În timp, pe lângă evoluţiile sale solistice, Alexandra Guţu a făcut parte din numeroase ansambluri instrumentale, care şi-au câştigat renumele şi graţie talentului ei: "Camerata", "Timişoara", "Cellissimo", "La Follia".

Casa-tren

Multe pagini din viaţa ei de renumit muzician sunt legate de vehiculele care au purtat-o spre nenumăratele locuri de pe glob în care a întreprins turnee. În primii ani de carieră, a străbătut mii de kilometri spre Siberia ori Asia Centrală: "În tren studiam, dormeam şi mâncam vreme de zile şi zile". Mai târziu, distanţele din ce în ce mai mari erau parcurse pe calea aerului. La un moment dat, violoncelul ei avea rezervat un loc pe bancheta alăturată, pe lista de pasageri fiind înscris ca "mr. Cello".

În junglă cu Pavarotti

Unde i-a plăcut cel mai mult să cânte în cele peste trei decenii de turnee prin lumea largă? În Japonia, Brazilia, Argentina; la New York şi Londra, la Macao; sunt locuri în care a fost rechemată nu o dată. A concertat pe apă, la Salerno, cu publicul aşezat în sute de bărci. În Malaezia, a cântat în compania lui Pavarotti; deasupra scenei din insulă se întrezărea jungla. La Macao, concertul lor a fost urmat de festivalul internaţional al focurilor de artificii, ceva ce nu se poate descrie în cuvinte!

Sanda şi Vicenzo

În urmă cu cinci ani, l-a întâlnit pe Vicenzo, un renumit lutier, care a rugat-o să încerce primul violoncel pe care îl făurise. De atunci, Sanda şi Vicenzo au devenit o pereche. Deşi nu-i place deloc să călătorească, din dragoste, Vicenzo este alături de Alexandra în toate turneele pe care artista le întreprinde în Italia.

"ACASĂ" ORI TREI. Cetăţenie franceză ar fi putut dobândi în anii studenţiei, când era bursieră la Paris. După revoluţie, a făcut parte din Orchestra RAI, iar în prezent este o preţuită componentă a Orchestrei Internaţionale a Italiei. Napoli şi Vicenza sunt locuri în care se simte în largul ei, aproape ca la Timişoara, locul de care îi este mereu dor, "oricât de frumos, de paradisiac" ar fi locul în care cântă.