de Marian BUGA

În primul război mondial, aproape cinci mii de sârbi, majoritatea bosniaci, au murit între zidurile Cetăţii Aradului. Transformată de autorităţile austro-ungare în lagăr, cetatea a devenit în scurt timp un loc al ororilor, în care mureau oameni pe capete.

Suspiciuni istorice

Istoricul arădean Dan Demşa spune că în perimetrul cetăţii sunt îngropaţi, conform unor documente vechi, 4.713 civili deportaţi din teritoriile sârbe, dar mai ales din Bosnia-Herţegovina, în primul război mondial. Demşa spune că Cetatea Aradului a devenit lagăr pentru deportaţi din ordinul autorităţilor austro-ungare şi că există suspiciuni că acestea aveau intenţia de a-i extermina pe cei deportaţi. "Oficial, cauza morţii acestor oamenii era o epidemie de febră tifoidă. Boala a fost reală, dar nu se ştie dacă a fost răspândită cu intenţie în cetate sau dacă a apărut din cauza condiţiilor inumane de detenţie. Cert este că latrinele erau greu de utilizat, iar apa potabilă şi pentru spălat era aproape inexistentă", spune Demşa.

Gropi comune

Conform istoricilor, epidemia de febră tifoidă i-a secerat pe sârbi de-a lungul a trei ani, timp în care autorităţile au ascuns existenţa bolii. "Cadavrele erau transportate doar pe timp de noapte, cu căruţe, şi aruncate în gropi comune, iar peste ele se turna var. Zvonurile privind aceste practici au ajuns şi la urechile deputatului Ştefan Cicio Pop, care a făcut public cazul şi s-a implicat în eliberarea celor deportaţi, pentru a nu muri cu toţii", spune istoricul arădean. În lagărul din Arad au fost ţinuţi în total 15.000 de sârbi, din care o treime şi-au pierdut viaţa în condiţii incerte, până în 1918.

OSUAR LA ARAD. Consulul General al Republicii Serbia-Muntenegru, Miloš Ušcebrka, a cerut Prefecturii Arad sprijin pentru accesul în perimetrul cetăţii, care este încă obiectiv militar, şi a anunţat intenţia guvernului Serbiei-Muntenegru de a recupera osemintele miilor de civili deportaţi între anii 1914 şi 1918. Graba oficialilor sârbi este cu atât mai mare cu cât municipalitatea arădeană vrea să pună în practică un proiect de extindere a ştrandului "Neptun" pe terenul din vecinătatea cetăţii, unde sunt îngropaţi sârbii. Guvernul sârb va finanţa în întregime săpăturile pentru recuperarea osemintelor şi realizarea unui osuar şi a unui monument în cimitirul arădean "Pomenirea".

Istoricul Dan Demşa indică locul gropilor comune

CETATEA DEŢINUŢILOR. Cetatea Aradului, ultima fortificaţie în stil Vauban perfect conservată din Europa, a fost ridicată între 1762 şi 1783. În formă de stea cu şase colţuri. obiectivul militar este prevăzut cu trei rânduri de cazemate subterane şi mai multe rânduri de şanţuri de apărare. Legendele spun că cetatea a fost construită cu cărămidă adusă din mână în mână, prin şir indian, de la Jimbolia, o cărămidă ajungând în 24 ore la destinaţie. Cetatea a funcţionat ca lagăr între 1914 şi 1918, pentru sârbii deportaţi, dar şi ca loc de detenţie pentru prizonierii de război. Acolo au fost deţinuţi şi ucişi mai mulţi ţărani răsculaţi în secolul al XVIII -lea, conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan.

ŞTRAND PE MORMINTE. Municipalitatea arădeană intenţionează să mărească cel mai mare ştrand din România, situat lângă zidurile Cetăţii Aradului. Ştrandul "Neptun", cu o suprafaţă construită de 27 de hectare, se va extinde pe 30 de hectare, pe terenul din vecinătatea cetăţii, unde sunt îngropate cadavrele miilor de civili sârbi morţi, oficial, din cauza febrei tifoide. Ştrandul arădean are în prezent peste 100 de terase, restaurante şi discoteci, şapte piscine, peste 350 de căsuţe de camping, terenuri de tenis, fotbal şi minigolf, dar şi jocuri specifice parcurilor de distracţii. După extindere, ştrandul va îngloba hoteluri şi un parc de distracţii.