La vârsta de doi ani a învăţat să spună "Tatăl nostru"; de-atunci, fără vreo excepţie, clipa rugăciunii se repetă seară de seară, sub semnul aceluiaşi purificator dialog. "Sunt un om foarte credincios!" spune, simplu şi sobru, Tatiana Buciuceanu Botez; "puterea spiritului mă ţine, de-o viaţă, trează şi atentă". Crede în soartă, crede - cu derogările de rigoare - în spiritul horoscopului, aşa că nu ocoleşte în nici o dimineaţă rubrica respectiva din gazete, unde se opreşte în dreptul zodiei sale: Leu. În schimb, "mondenităţile" nu-i plac câtuşi de puţină: "Viaţa mea personală a fost, întotdeauna, foarte serioasă!". Tristeţea, detectabilă dincolo de voioşia parcă înnăscută, are o dramatică explicaţie: în urmă cu unsprezece ani, a plecat dintre cei vii atât de dragul ei soţ. Apoi, din trei în trei luni, soarta avea să reteze, cu stranie exactitate de ornic, firul vieţii câte unui membru al familiei sale: întâi fratele, apoi cumnatul - excepţionalul actor George Constantin -, două verişoare...

Şi-a construit, cu migală şi râvnă de orfevrier, fiecare pas în suiş al traseului său profesional ieşit din comun. Niciodată nu a mizat doar pe "vocea" talentului, refuzând tentaţia (oarecum firească) a repetării câte unui gest, accent, a câte unui crâmpei de mimică ori mişcare cu pronunţată priză în rândurile spectatorilor. A respectat întotdeauna, cu sfinţenie, s-ar putea spune, şi publicul, şi partenerii de scenă. Şaisprezece premii naţionale dau relief aparte vitrinei cu premii cucerite de Tamara Buciuceanu Botez; trei dintre acestea i-au fost conferite pentru cariera sa de excepţie. Vocea ei capătă inflexiuni afective deosebite atunci când vine vorba despre onoruri oarecum altfel: dincolo de cetăţenia de onoare acordată de edilii Capitalei, acelaşi titlu i-a venit şi dinspre "oraşul umorului", Vaslui, ca şi dinspre altă, mai mică, aşezare strâns legată de voia bună: Feteşti. Acolo, actriţei i s-a decernat şi trofeul "Bob de veselie", provincia natală desemnând-o drept "Fata Bucovinei". "Umorul meu s-a născut dintr-un preaplin de seriozitate în joc. Pun mare preţ pe sinceritate, adevăr, respect; m-am străduit, întotdeauna, să fiu o colegă cum scrie la carte", mărturiseşte actriţa.

Pare născută deopotrivă pentru teatru, operetă, musical, cât şi pentru generosul segment al divertismentului, indiferent unde ar fi localizat acesta: pe scenă, micul ecran, în studiourile de radio. Aproape nu-i punct geografic din România unde să nu răsunat şuvoaie de aplauze pentru câte un rol jucat măiastru de Tamara Buciuceanu Botez; a întruchipat sute şi sute de personaje, într-un top personal situându-se Chiriţa, personajele din "Cumetrele", "Gaiţele", "O dimineaţă pierdută", "Aşteptând la Arlechin" (dăruită publicului timişorean săptămâna trecută). A străbătut Europa toată, pe parcursul a opt ani, cu Teatrul "Constantin Tănase", jucând în italiană, germană şi bulgară; alţi şase ani i-au prilejuit familiarizarea cu toate continentele lumii, unde a fermecat publicul a nu mai puţin de 22 de capitale. "Caviar, vodcă şi bye-bye", de George Astalos, a fost un experiment artistic realizat laolaltă cu Stela Popescu, Alexandru Arşinel şi Eugen Cristea: o incursiune în culisele teatrului radiofonic, adusă în faţa publicului de pretutindeni. Succesul a fost, pretutindeni, unul de zile mari.

De-a lungul unei jumătăţi de secol, s-au scris, pentru ea, noian de scenete şi cuplete. De curând, a venit vremea pentru o piesă creată anume pentru cuceritoarea personalitate a Tamaraei Buciuceanu Botez: "Nepotul din America", de Adrian Lustig, unde actriţa va interpreta şi rolul unei mătuşi, dar şi pe cel - în travesti! - al nepotului. Va fi un prilej cum nu se poate mai potrivit, crede actriţa, ca publicul să constate că ea este "puţin mai altfel decât se ştie".

Tamara Buciuceanu