Nici chiar aşa!

Doar puţini dintre gazetarii adunaţi pâlc într-un hol de hotel timişorean, în aşteptarea întâlnirii cu Maia Morgenstern, nu erau tentaţi de a cocheta cu o imagine-loc comun, care glăsuia cam aşa: actriţa va coborî tacticos treptele, ţinând în mâna dreaptă un "cigarillo", iar cu stânga, trena fustei lungi, foşnind a mătase. Superbii ei cafenii ochi vor fi fiind machiaţi în languros stil de Hollywood, asemenea obrajilor, în timp ce buzele se racordează, în contur, la ultimul răcnet al modei. Privirea ei va inventaria, cu vădită detaşare, auditoriul, după care urmează, sec, o precizare-ghilotină: atâtea şi atâtea minute, nici o secundă mai mult.

Trăieşte

Femeia frumoasă care salută cu un gest şi amical, şi respectuos-elegant şi-a strâns şuviţele rebele sub o tichiuţă croşetată de culoare neagră; nici urmă de sofisticat machiaj, cel mult, un ruj pink-natur. Nu este nici ironie, nici săritură peste cal în gestul imediat următor: îşi întinde, fără urmă de răsfăţ, dreapta spre personajul oficial aflat de faţă, rostind un "Maia Morgenstern" simpatic, adolescentin. Gazda rotunjeşte o prezentare cu superlative; actriţa zâmbeşte, urmează o interjecţie şi o aducere la linia de plutire: "Persoana e în viaţă, n-a murit!"

"Sunt mamă şi pe scenă!"

Oricât de infernal i-ar fi populată agenda, n-a ezitat defel atunci când a aflat de proiectul filantropic timişorean: o gală de ajutorare a unui sat din Indonezia, pulverizat de tsunami. "Rubayate"-le poetului persian Omar Khayyam au devenit recital scenic graţie scenariului izvodit de Maia Morgenstern, autoare şi a montării; partener de joc este Tudor Aaron Istodor, student în anul II la actorie. Mamei Maia i se înrourează privirea când vorbeşte despre "inocenţa, puritatea, iubirea neţărmurită pentru teatru" a fiului ei; nici vorbă de vreo detaşare, fie ea şi "pe scândură": "Sunt mamă şi pe scenă!". Oricât de univoc-pozitive ar fi aprecierile legate de talentul actoricesc al lui Tudor, omul super-lucid Morgenstern crede că el singur e cel îndrituit să constate dacă are sau nu "scânteia".

"Bagă nasu-n pijama"

Câteva ore mai târziu, între o reprezentaţie timişoreană şi alta; în faţa unei cabine a Naţionalului aşteaptă, răbdători, mulţime de... fani. De fapt, majoritare sunt fanele. O gâgâlice de fetiţă, strângând cu ambele mânuţe un coşuleţ cu ghiocei, şi-a transformat mama în purtătoare de cuvânt: "Copiii cred că l-ai bătut pe Tudor, acolo, pe scenă!". Maiei îi place întrebarea; se face pup, o priveşte în ochi pe micuţă şi spune cât se poate de serios: "Ideea e să creadă şi oamenii mari!". Doritori de autograf sau de-o jinduită întâlnire la un pas distanţă cu marea actriţă de teatru şi film. O bucură firul de floare preferată, laleaua, urmat de un superb trandafir galben; în doi timpi şi trei mişcări, îşi dă acordul pentru alte reveniri "în doi" la Timişoara: o reprezentaţie în franceză cu "Rubayate" - spectacolul se joacă în română, engleză, franceză -, dar şi cu "Tango final", premieră a Teatrului Evreiesc de Stat Bucureşti. Câte un scurt respiro o pune în legătură cu "bomboanele sufletului meu", cele două fiice; "a bătrână", vorba Maiei, Eva-Lea-Cabiria - al cărei tată este actorul timişorean Demeter Andras -, a împlinit şase ani zilele trecute. Mezina, Isadora-Ana, are abia un an şi nouă luni, aşa că, după frântura de poezică: "cea cu halva/bagă nasu-n pijama", întrebarea legată de cea mică vine spontan: "Cum a mâncat bebe mic şi câţi caca s-au făcut azi?". Urarea de "Valentine's Day" pentru soţ nu iese nici ea din absolut nefardatul stil-Maia: "La mulţi ani, tată drag! Cum, nu ţi-ai luat haine? Ei, să ştii că nu mai vin acasă!".

Sub o baghetă celebră

Întrebarea legată de proiectul profesional imediat următor primeşte răspuns de la o Maia "maturizată" cât ai clipi din ochi: "Lysistrata" după Aristofan va deveni, în martie-aprilie 2005, şi spectacol teatral, şi film artistic, sub bagheta unui mare regizor precum creatorul filmului "Zorba", Michael Kakoyannis, care a distribuit-o în rolul titular după ce a văzut-o evoluând în "Astă-seară, Lola Blau". Abia în mai, actriţa va avea timp să facă aproape tot ce va dori: "E spaţiul meu; atunci pot exista! Îmi doresc să am timp efectiv să citesc literatură (sud-americană, mai ales); vreau să citesc, am nevoie să citesc!".

... Ce-ar zice, dacă fetele ar dori să devină şi ele actriţe? "A bătrână" a jucat deja, alături de mama, în "Turandot"; în general, "or să facă ce vor ele, ca să fie fericite şi mulţumite! Cea mică îmi seamănă ca temperament, cea mare aduce fizic cu mine; ca temperament, e altfel: e mai puternică decât mine!".

	SPECTACOL