După un deceniu şi jumătate, Mihai Mada plânge ţinând în braţe tabloul cu singurul fiu pe care i l-a dat Dumnezeu. Acum 15 ani, Flavius Mihai Mada îi purta numele, iar tatăl spera să i-l ducă mai departe. Flavius era elev în clasa a XII-a, însă nu a mai apucat să-şi dea bacalaureatul, fiind secerat de un glonţ în timp ce striga "Libertate!" în faţa Primăriei Arad.

Pensionarul Mihai Mada ia calmante de fiecare dată când cineva deschide subiectul Revoluţiei. Apoi coboară de pe perete tabloul cu ultima fotografie a băiatului său, îl strânge în braţe şi plânge ca un copil. De fapt, Mihai Mada nici nu acceptă că fiul său nu mai trăieşte. În sinea lui, neagă cu vehemenţă acest lucru. "Prefer să cred că-i plecat undeva, într-o excursie, altfel nu aş putea supravieţui", mărturiseşte pensionarul. Tot ce-şi aminteşte despre evenimentele de acum 15 ani este glasul băiatului său. "Ultima oară am vorbit la telefon. Era în 23 decembrie seara, iar el a sunat să ne anunţe că vine mai târziu acasă, pentru că vrea să stea alături de miile de arădeni adunaţi în faţa Sfatului Popular. N-a mai venit însă acasă deloc, l-am găsit două zile mai târziu la morgă, alături de alţi oameni împuşcaţi."

Tatăl îndurerat, alături de alte zeci de familii îndoliate din oraş, se întreabă acum la ce a servit eroismul fiului său. "Ce visam noi în 1990 că va ajunge România peste 15 ani? Spuneam că vom trăi ca germanii. Ei bine, suntem încă foarte departe", spune pensionarul. Mihai Mada nu înţelege cum a fost posibil ca în fruntea Statului Major General (SMG) să fie numit un individ pe care revoluţionarii îl acuză că a încercat să reprime lupta pentru libertate: generalul-locotenent Eugen Bădălan. "Nu pot înţelege gestul preşedintelui de a da credit unui astfel de om. Îi aduc aminte lui Ion Iliescu că la Arad au murit mulţi tineri, iar dovada este fiul meu, îngropat la doi metri sub pământ. Să negi sau să omiţi acest lucru este o crimă împotriva umanităţii", spune supărat pensionarul arădean.

Revoluţionarii arădeni sunt solidari cu tatăl martirului Flavius Mihai Mada. "Suntem marcaţi de evenimentele din ultimul timp, care au adus tristeţe nemărginită în sufletele familiilor îndoliate din Arad, oameni care şi-au pierdut copiii, părinţii sau alte rude. Promovarea lui Eugen Bădălan a fost o greşeală care încă mai poate fi corectată, din respect pentru eroii acestei naţiuni", afirmă Cristian Moisescu, unul dintre cei mai cunoscuţi revoluţionari arădeni.

Participanţii la revoluţie au formulat un memoriu pe care l-au transmis Preşedinţiei şi prin care solicită ca Eugen Bădălan să fie schimbat din funcţie. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, pentru arădeni, comemorarea din acest an va fi cu atât mai tristă.

•  Prin Decretul prezidenţial nr. 794 din 21 octombrie 2004, generalul-locotenent Eugen Bădălan a fost numit în funcţia de şef al Statului Major General
•  Imediat după învestire, revoluţionarii arădeni au reacţionat dur, acuzându-l pe Bădălan că ar fi vrut să reprime revoluţia la Arad
•  Sărind în apărarea lui Bădălan, şeful statului a afirmat că generalul a fost verificat la sânge şi că la Arad nu au fost morţi. "N-am avut, spre exemplu, la Arad, confruntări şi pierderi de vieţi omeneşti", a spus Iliescu
• Încolţit de revoluţionari, şeful SMG a dat publicităţii o declaraţie prin care respinge toate acuzaţiile
• Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, i-a adresat preşedintelui Ion Iliescu o scrisoare deschisă în care, în numele arădenilor, se declară jignit şi revoltat de afirmaţiile şefului statului. Falcă afirmă că Bădălan a fost maior de contrainformaţii, participant la represiunea sângeroasă de la Arad, soldată cu 24 de morţi şi 64 de răniţi. Primarul Aradului invocă mărturiile col. (r) Neculae Diaconescu, fostul comandant al unităţii militare din Radna, şi ale liderului revoluţionarilor din Arad, actorul Valentin Voicilă.
• Potrivit presei centrale, numele lui Bădălan este menţionat şi în raportul Comisiei senatoriale privind Revoluţia, în care se arată că maiorul a dispus destituirea unui alt militar care a refuzat să intervină împotriva manifestanţilor
• Ulterior, preşedintele Ion Iliescu şi-a nuanţat afirmaţiile, declarând că până în 22 decembrie 1989 nu au existat victime la Arad şi că, la fel ca şi în alte oraşe din ţară în timpul Revoluţiei, victimele au apărut după această dată. Iliescu a spus că, la acea dată, Eugen Bădălan era maior şi că acesta a fost la Arad şi înainte, şi după 22 decembrie 1989.

Gestul lui Iliescu i-a făcut pe martirii Aradului să se răsucească în mormânt

ARADUL REVOLUŢIONAR. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, centrul Aradului era ocupat de aproape 100.000 de oameni. Primele semne ale revoltei au apărut în după-amiaza de 20 decembrie, când numeroşi localnici, adunaţi în grupuri răzleţe, s-au plimbat prin centrul oraşului, aflând despre mişcările de stradă din Timişoara. A doua zi, grupuri de oameni curgeau din toate marile întreprinderi, primii protestatari fiind muncitorii de la Întreprinderea de Orologerie Industrială.

Atila Duka, secretar general al Fundaţiei Judeţene a Revoluţiei din Decembrie 1989

Valentin Voicilă, revoluţionar arădean

Preşedintele Ion Iliescu, întrebat dacă există un "caz Bădălan"

Gen. Eugen Bădălan, şeful Statului Major General