Ţinutul său de baştină este aşezarea de munte Gheorgheni, oraş deschis, multietnic. Tatăl său reprezenta cea de a treia generaţie de medici din familia Lecca. Ambii părinţi ai lui Georg aveau înclinaţii spre frumos: mama cânta la pian, tatăl picta. Încă din adolescenţă, fiul se simţise atras de arta veche monumentală. Dar, din cauza "originii sociale nesănătoase", n-a dat admitere la Arhitectură, unde erau puţine locuri, ci la Politehnica timişoreană, la Secţia sudură de la Mecanică.

Studentul Lecca a fost cucerit de viaţa culturală a Timişoarei acelor ani. Nici până azi nu a uitat expoziţiile-eveniment ale grupului "Sigma", concertele trupei lui Nicu Covaci, "Phoenix", orele petrecute în atelierului sculptorului "conjudeţean" Peter Jecza. Din pasiune, s-a înscris la cursul de Istoria artelor, ţinut de profesorul Deliu Petroiu la Casa Tineretului. Îi plăcea să colinde prin librării şi anticariate, căutând cărţi de artă veche sau despre avangardă.

Absolvind cu medie foarte bună, proaspătul inginer a putut alege un loc de muncă la Bucureşti: Uzinele "Griviţa Roşie". Acolo, a dat de alt vad cultural, centrat în jurul teatrului şi al literaturii. Şi-a aflat prieteni buni printre actori şi oameni de litere; unul dintre aceştia a fost Nichita Stănescu. După cinci ani de Capitală, s-a reîntors la Timişoara, unde şi-a cunoscut viitoarea soţie, studentă la Medicină. De dragul ei, s-a mutat în oraşul unde fusese repartizată aceasta: la Arad.

În 1985, familia Lecca a părăsit România, stabilindu-se în Germania Federală, la Munchen. După doar o săptămână, inginerul din România a fost admis în echipa marelui concern TUV, numărând peste 9.000 de angajaţi, cuprinşi în filiale din lumea largă. De 20 de ani, Georg Lecca, specialist de vârf, vorbitor a şase limbi, lucrează la sediul central din Munchen al firmei; lunar, treburile profesionale îl poartă prin patru-cinci ţări; la trei luni o dată, drumurile duc şi pe la filialele create în fostul bloc estic, deci şi în România.

De la deschiderea spre artă, la realizarea unor ambiţioase proiecte culturale, a fost doar un pas. Susţinerea financiară a venit nu numai de la concernul la care lucrează ineditul mecena, ci şi dinspre "alte căi şi surse". Aşa s-au născut evenimentele impulsionate de el; cele mai multe, localizate la Timişoara, dar şi în toate locurile de care i se leagă viaţa din patria de origine: ţinutul în care a venit pe lume, Capitala, alte puncte geografice, legate de câte o personalitate care l-a fascinat.

ALBUME, CĂRŢI ŞI UN MUZEU. Cartea-obiect "Note asupra simbolismului acvatic" de Mircea Eliade - pornind de la un manuscris inedit descoperit de Lecca - , albume sau cărţi scrise de artişti dragi inimii lui: Constantin Brâncuşi, Paul Neagu, Roman Cotoşman, Aglaja Veteranyi, Mattis-Teutsch, Izsak Marton, Doru Tulcan, Eugenia Dumitraşcu, Adriana Lucaciu sunt doar vârful "aisbergului". La Sângeorz-Băi, unde sprijinise constant derularea unei tabere internaţionale, se ridică, acum, primul muzeu de artă comparată din România.