Schele şi gard de protecţie, ferestre acoperite cu folie, paznici suspicioşi, flancaţi de câini care nu se dau în lături în a-şi folosi tăişul colţilor sau de a lătra cu mânie. Asta te întâmpină ori de câte ori trece prin dreptul impozantului edificiu în lucru din Piaţa Unirii. BĂNĂŢEANUL a reuşit să afle însă ce se ascunde în spatele cerberilor fioroşi.

File de cronici îmbătrânite de vreme spun că, prin anul 1733, în spaţiul Palatului Baroc - care, pe vremea aceea, nu avea amploarea de astăzi - era găzduit Oficiul Minier, urmat, doi ani mai târziu, de Casieria Militară. După efectuarea unor lucrări de extindere, petrecute în intervalul anilor 1752-1754, impozanta clădire din Piaţa Unirii de astăzi se transforma în reşedinţă pentru preşedintele civil al Banatului. În 1779, edificiul îşi schimba denumirea în Casa Comitatului; peste decenii, în perioada interbelică, acolo avea să-şi aibă sediul Prefectura judeţului Timiş-Torontal.

La trecerea unui secol şi ceva, în 1885, edilii locali au decis să schimbe faţadele şi au mansardat acoperişul. După 23 august '44, în uriaşul imobil şi-au avut sediul o seamă de instituţii, ultimul locatar fiind Institutul Agronomic. Acesta a fost evacuat, după ce o mare parte din etajul I se năruise. Fiind vorba despre un monument istoric, restaurarea se putea realiza numai "ca la carte", ceea ce însemna foarte mulţi bani şi foarte mulţi ani de muncă.

Un prim pas a fost făcut în în 1979, dar s-a renunţat după un timp, pentru că lemnăria Palatului Baroc fusese atacată de "ciuperca Merulius". A mai curs multă apă pe Bega până ce subiectul s-a pus iar în discuţie. În 1992, proiectul elaborat de firma "Prodid" a arhitecţilor de prestigiu Şerban Sturdza şi Doina Sturdza a fost încredinţat spre execuţie constructorului local "Castrum-Tim", la vremea aceea, singura instituţie de restaurare din judeţul Timiş, acreditată de Ministerul Culturii.

Primii bani primiţi de la ministerul de profil, prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, reprezentau pe-atunci o sumă frumuşică: 20 de milioane de lei. În cei 12 ani şi ceva scurşi de la începerea lucrărilor, Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) a alocat pentru restaurarea Palatului Baroc - obiectiv înscris în Programul Naţional de Restaurare - 34 de miliarde de lei; Consiliul Judeţean Timiş, ca finanţator al Muzeului Banatului, beneficiarul lucrării, a investit, până cum, 1,2 miliarde de lei. Anul trecut, MCC a destinat 5 miliarde de lei pentru Palatul Baroc, iar CJT a alocat dublul acestei sume. Inginerul Vasile Gherman, patronul "Castrum-Tim", spune că ar mai fi nevoie de 60 de miliarde, pentru ceea ce există în proiect, plus Sala Barocă.

"Nu există proiect pe întreaga lucrare", spune scriitorul Ion Marin Almăjan, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Pe lângă Sala Barocă, nu s-a întocmit încă proiect de restaurare nici pentru "aripa Pacha", nici pentru Sala Cavalerilor din "aripa Mercy", nici pentru curtea interioară, ceea ce va avea darul de a mai amâna darea în folosinţă, ca să nu mai vorbim despre creşterea costurilor. "Am văzut muzee mult mai simplu restaurate în lumea largă", precizează Dorina-Sabina Pârvulescu, şefa Secţiei de Artă a Muzeului Banatului, instituţie care urmează a-şi muta sediul la Palatul Baroc. "Nu s-au mai adus modificări proiectului care datează de la sfârşitul anilor '70, acesta fiind avizat ca atare."

Din mers, constructorii au scos la iveală spaţii din clădire care nu fuseseră inserate în proiect, pentru simplul motiv că nu se ştia nimic despre existenţa lor. Astfel, sub un strat de pământ cât o statură de om, aflat în subsol, a fost descoperit un şir de spaţii boltite, datând din secolul al XVIII-lea, care seamănă cu basilicile din Ravenna. Chiar dacă pe acolo trec ţevile de încălzire ale oraşului, respectiva porţiune poate fi valorificată ca spaţiu de vernisaje, lansări de carte, serate muzicale. Echipa Secţiei de Artă - care ar putea deveni, o dată cu mutarea în casă nouă, Muzeu de Artă al Banatului - se gândeşte şi la o librărie de profil, la o expoziţie permanentă dedicată restaurării Palatului Baroc, ba chiar la Cafeneaua Palatului, după modelul celebrului "Spieluhr".

În incinta Palatului Baroc, la parter, într-una dintre sălile de expoziţii, a fost descoperită o fântână cu adâncimea de opt metri. Inginerul Gherman povesteşte ce-a aflat de la constructorii care lucraseră înainte de 1989 la "obiectiv": fântâna fusese astupată complet cu moloz. Între timp, a fost restaurată integral, pe baza unui proiect al arhitectului Sturdza; acoperită cu o placă metalică, fântâna se va afla în mijlocul uneia dintre săli, fiind pusă în valoare şi printr-o iluminare pe măsură. În acelaşi perimetru, s-a găsit şi un frumos portal datând din secolul al XIX-lea.

"CE ZIUA CLĂDEA..." Numărul mare de ani scurs de la debutul restaurării a avut şi unele consecinţe desprinse parcă din legenda Meşterului Manole: lucrări terminate în urmă cu zece ani au fost refăcute, ţiglele de pe acoperiş au început să se exfolieze, iar tabla dă semne de îmbătrânire. Echipa Secţiei de Artă a Muzeului Banatului este de părere că "97 la sută este gata, dar nimic nu este încheiat 100%". Constructorul este mai părere că ar mai de lucru cam "12 luni de acum încolo; fără finanţare, nu vom termina nici în 20 de ani!". La ora actuală, se execută finsajele interioare.

ROŞU DE POMPEI. O dată cu darea în folosinţă a Palatului Baroc, Secţia de Artă a Muzeului Banatului va avea, în sfârşit, ocazia de a prezenta cât mai multe dintre colecţiile aflate în patrimoniul său. Acestea vor fi etalate în 37 de săli de la subsol, parter, etajele I şi II, cărora li se adaugă şi două holuri. BĂNĂŢEANUL a prins de veste că tronsonul consacrat Artei europene va fi personalizat prin culoarea pereţilor: Roşu de Pompei. Ideea îi aparţine tânărului muzeograf Marius Cornea.