Galerii subterane folosite pe vremuri de armată şi, cine ştie, poate şi ceva comori. Asta cred locatarii unui imobil vechi din municipiul Arad că se ascunde sub clădirea lor. Ei nu locuiesc într-o casă oarecare, ci într-o clădire foarte cunoscută, declarată monument istoric: "Casa cu lacăt". Despre aceasta se ştie că a fost folosită în vremea Austro-Ungariei de poliţia secretă.

Casă cu lacăt

Bătrânii din imobil ştiu cele mai multe poveşti despre "Casa cu lacăt" (foto), aflată la câţiva paşi de centrul Aradului, pe strada Tribunul Dobra nr. 7. "Din pivniţa noastră pleacă tuneluri care traversează oraşul până la Gară şi fac legătura cu alte clădiri folosite pe vremuri de armată. N-am mers niciodată prin toată pivniţa să găsesc intrările secrete în tuneluri, că e inundată şi întunecată. Ne e frică şi nouă de ce am putea găsi", spune convins septuagenarul Selejan Crăciun. Ceilalţi vecini, chiar şi mai tineri, îl cred, dar nu au găsit niciodată intrările în galeriile subterane.

Nici o dovadă

Reporterul BĂNĂŢEANULUI a coborât în subsolul clădirii istorice şi l-a străbătut în totalitate, pentru a verifica poveştile oamenilor. Locatarii au avut şi ei pentru prima oară ocazia să circule prin toate galeriile din subsol. Spre dezamăgirea lor, nici una nu duce însă spre vreo intrare secretă în presupusele tuneluri care ar traversa oraşul. "Poate au fost zidite, pentru a nu le găsi oamenii. Cine ştie ce se mai găseşte în aceste tuneluri? Poate schelete umane din războaie sau arme. Sau poate vreo comoară", spune cel mai bătrân locatar. Omul e convins că poveştile pe care le-a auzit şi el de la alţi locatari care au murit între timp sunt adevărate şi că sub clădire ar exista un adevărat "centru de comandă", folosit în trecut.

Un sâmbure de adevăr

Galeriile subterane care traversează Aradul ţin de un mit mai vechi: se spune că ar pleca din Cetatea Aradului, făcând legătura cu mai multe clădiri din oraş. Cum nu au fost finanţate niciodată cercetări în acest sens, istoricii arădeni au păreri împărţite pe marginea subiectului. Unul dintre cei mai reputaţi cercetători din domeniu, arheologul Eugen Pădureanu, spune că locatarii din "Casa cu lacăt" nu greşesc mult în poveştile lor. "Un dram de adevăr există. Însă nu sunt tuneluri propriu-zise, ci este vorba de o veche reţea de canalizare construită în perioada în care a fost ridicată cetatea. Cum galeriile au înălţimea unui om, fiind căptuşite cu cărămidă, ele puteau servi în acele vremuri şi pentru refugiu în cazul unor atacuri. Este puţin probabil să pornească din cetate, pentru că asta ar însemna să treacă pe sub Mureş", spune profesorul Pădureanu.

Istoricul şi muzeograful Gheorghe Laneschi se arată însă mai sceptic, susţinând că în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea Aradul era în plină dezvoltare şi că săparea unor tuneluri nu ar fi trecut neobservată.

Galeriile securiştilor

Arheologul Eugen Pădureanu spune că a renunţat la cercetarea vechii reţele de canalizare, din cauză că intrarea în galerii este foarte riscantă. "Am găsit o ieşire pe malul Mureşului, însă pericolul de surpare a pereţilor interiori este foarte mare. În plus, galeriile sunt inundate şi inaccesibile", spune profesorul arădean.

Eugen Pădureanu mai susţine că, pe unele porţiuni, galeriile au fost funcţionale şi folosite de Securitate. "La câţiva paşi de <Casa cu lacăt>, sub Piaţa Avram Iancu, există legături subterane despre care se spune că erau folosite de Securitate, dar nu sunt informaţii despre traseul acestora", încheie arheologul, care speră că într-o zi va avea sprijinul autorităţilor pentru a elucida misterul.

	CONTROVERSE